Din nou sunt loviţi pensionarii militari.

  (Atac parşiv din partea procurorului general al României!)

         În naivitatea mea îmi închipuisem că războiul cu militarii în rezervă s-a tranşat. Fuseseră loviţi din toate părţile. Aruncaţi oprobiului public, etichetaţi ca nesimţiţi şi profitori, degradaţi, furaţi pe faţă şi puşi pe drumuri, mângâiaţi cu promisiuni niciodată onorate, amăgiţi cu o iluzorie revenire la normalitate, momiţi (unii dintre ei) cu creşteri nesimnificative de venituri şi deposedaţi de jumătate din pensie (ceilalţi), rupţi definitiv de apartenenţa la instituţia militară, obligaţi la acţiuni în justiţie cu speranţa accesului la adevăr, ameţiţi cu legi des schimbătoare ca să nu poată fi atacate şi cu acte normative înşelătoare, fals declarate reparatorii şi aducătoare de dreptate. Un şir prea lung de atacuri. Un morman prea mare de nedreptate amestecată din plin cu umilinţe. Un război ce părea sfârşit. Cu morţii săi, cu schilodiţii săi pe viaţă, cu dramele şi pierderile umane inutile şi ireperabile.  Dar m-am înşelat.

          Iată că, spre jumătatea lunii octombrie a anului acesta, o nouă şi nedreaptă izbucnire de ură clatină speranţele a mii şi mii de pensionari militari. A acelora  care câştigaseră în justiţie dreptul la reparaţii pecuniare după jaful anticonstituţional la care fuseseră supuşi. A acelora care învinseseră la tribunal acest stat ostil, cheltuind sume considerabile, apelând la legislaţia europeană încalcată brutal de guvernanţii noştri, făcând apel la Constitiuţia României şi demonstrând că li se făcuse cu bună ştiinţă o nedreptate.

          Autorul acestui nou atac? O doamnă! Inaltă, ajunsă prea repede şi prea fără merite pe o funcţie importantă a statului. Procurorul general al României! Ce caută dumneaei în acest război? Cine a invitat-o sau obligat-o să intre în luptă de partea celor care vânează, chiar şi atunci când par a se odihni, militarii în rezervă şi retragere? Nu ştiu! Ceea ce cunosc este că această cucuoană a promovat un recurs în interesul legii (RIL) prin care solicită nici mai mult nici mai puţin decât anularea tuturor hotărârilor definitive pronunţate în justiţie care dau câştig de cauză pensionarilor militari! Pentru cei cărora nu le vine a crede, citez  Ministerul Public: „RIL promovat referitor la recalcularea pensiilor. Procurorul General al României, Laura Codruţa Kövesi, a promovat un recurs în interesul legii în condiiile în care nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispoziţiilor Legii nr 119/2010, raportat la art. 20 alin. (2) din Constituţie, art. 1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omuluişi art. 14 din Convenţie, referitor la recalcularea pensiilor  prevăzute de art.1 din lege…  …s-a aderat la argumentele Curţii Constituţionale, constatându-se că această cerinţă   ( A nediscriminării. Precizare necesară, care îmi aparţine) este îndeplinită întrucât prin Legea nr. 119/2010 nu este afectată partea contributivă, ci doar componenta necontributivă a pensiei speciale, supusă condiţiei ca statul să dispună de resursele financiare, pentru a putea fi acordată. Legiuitorul a abrogat toate categoriile de pensii speciale, fără nicio distincţie şi le-a supus unui regim de stabilire şi calculare unitar, aplicabil tuturor celorlalţi beneficiari ai sistemului de asigurări sociale de stat. ( O minciună sfruntată! Dar magistraţii? Precizarea mea, de asemenea necesară) În plus s-a considerat că  pretinsa discriminare faţă de categoria  socio-profesională a magistraţilor nu poate fi reţinută, faţă de  considerentele deciziei nr.873/2010 a Curţii Constituţionale.( Câtă bătaie de joc! Ce joc murdar! Precizare a mea, evident necesară) Procurorul General al României a considerat că cea de-a doua orientare jurisprudenţială (adică anularea tuturor hotărârilor judecătoreşti!) este în litera şi spiritul legii.” (Sursa: Ministerul Public) Toate sublinierile şi parantezele îmi aparţin.

           Evident, nu am putut cita în totalitate argumentele doamnei L.C. Koveşi, mai nou luptătoare pe câmpia dreptăţii sociale. Argumente uneori penibile, alteori evidente transformări ale realităţii, cum clar rezultă şi din fragmentul citat. În esenţă, ceea ce duduia face, este doar o prelungire peste timp a incalificabilei Decizii nr.873/06.o6 2010, emisă de  Curtea Constituţională, prin care pensia militară de stat era transformată dintr-un drept constituţional într-o pomană a guvernului. O pomană, da! Acordată din milă, numai dacă guvernul vrea sau consideră că poate şi într-un cuantum la discreţia totală a aceluiaşi guvern. O Decizie atacată în instanţă de mii de militari, inclusiv de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate (SCMD), care se judecă încă şi asupra căreia justiţia nu s-a pronunţat!

          Nu se ştiu urmările acestei lovituri pe la spate, ascunsă între multele acte elaborate de Ministerul Public, elaborate fără nici un semnal prealabil şi generată probail la comanda politică a celor  care îşi văd în pericol machiavelicele “cuceriri”. Poate fi acceptată sau respinsă. Cel mai probabil, acceptată. Urmarea?  Aducerea  la disperare a mii şi mii de pensionari militari care mai crezuseră în statul de drept, în independenţa justiţiei.  Care mai speraseră în dreptate.

          Aşa cum spuneam cu ceva timp în urmă  (vezi http://teopal.com/?p=1143), scriind, întâmplător,  în chiar ziua elaborării acestui josnic RIL, 18 oct. 2011 : “Să nu ne plângem. Suntem exact ceea ce ne mulţumim a fi!”