Mascarada

(„Mascaradă: Faptă menită să păcălească pe cineva; festă; farsă”-DEX’98)

Dacă ar fi să ne raportăm la insistenţa cu care se vrea reformarea statului român, la eforturile care se fac pentru modernizarea sa, ar însemna să ajungem la concluzia (evident absurdă) că, în ultimii 20 de ani, am trăit o continuă involuţie. În acest avânt reformator, între actele guvernamentale destinate progresului naţiunii, preşedintele a promulgat pe 15 iulie a.c. Legea pentru aprobarea OUG nr1/2011, act a cărui parafare prezidenţială a trecut, nedrept, aproape neobservată. Dacă nu ştiaţi, această primă Ordonanţă de Urgenţă a anului prezent se referă la reformarea sistemului militar de pensii. Contra naturii, aş spune, pentru că aşa cum bine se cunoşte şi recunoaşte, armata a fost instituţia fundamentală a statului care a reuşit cel mai înalt ritm de modernizare după 1990 întrucât, fără transformara sa radicală, accederea noastră în NATO ar fi rămas o utopie. Prin urmare, încă din anul 2003 Armata României era complet aliniată standardelor Alianţei Nord-Atlantice. Inclusiv în domeniul pensiilor militare! Atunci, vă veţi întreba, era necesară sau nu această OUG? „Aceasta-i întrebarea!”, cum a rostit faimosul personaj al marelui Will.

Dar, s-o luăm pe rând. Întâi a fost ideea (evident absurdă) că toate categoriile de pensii, indiferent de izvorul sau natura lor, trebuie să se acorde pe nişte criterii unice, egalitariste şi imediat aplicabile. Între acestea, şi pensiile militare. Apoi a fost elaborat un set de acte normative care să „traducă în viaţă,” pentru categoria socială militari, impulsul guvernamental. Cum absurdul naşte absurd, numitele acte au reuşit dezorganizarea unei instituţii riguros organizate, s-au contrazis între ele prin formă şi conţinut, au dus la calvar viaţa militarilor rezervişti şi au determinat revolta celor nedreptăţiţi. S-a ajuns până acolo cu nefirescul încât, prin lege, militarilor activi li se adaugă la soldă o sumă, luată imediat înapoi de către cel ce o acordă, numai pentru a exista ceva ce ar putea fi numit contribuţie la pensie. Totul, în dorinţa de a mima, ca într-un spectacol pentru retardaţi, o contribuţie a militarilor la fondul Casei naţionale de pensii şi asigurări sociale, deşi pensiile lor sunt în continuare asigurate de stat. Firesc, a urmat un blocaj general datorat imposibilităţii calculării unor pensii pe bază de contribuţie pentru o categorie persoane care, prin lege, nu contribuise la fondul de pensii. În încercarea de a justifica aberantul, a urmat punerea inutilă pe drumuri a circa 80.000 de militari. Ei au fost obligaţi să ceară de la MapN acte pe care să le returneze aceluiaşi minister într-un timp iraţional de scurt. Acesta este ministerul de la care ani şi ani primiseră pensie în mod legal şi care acum (din nou absurd) le solicita copii ale hârtiilor aflate la dosarul de pensie. Dosar unic, aflat de la începuturi în posesia sa. El ministerul, fiindu-i singurul deţinător. Sub presiunea timpului au apărut inerentele greşeli, incorectitudini şi abuzuri. Sistemul s-a blocat. În luna ianuarie, MApN a fost nevoit să acorde niste pensii virtuale, calculate pe baza unor criterii inventate, fără nici o legătură cu realitatea. Pensionarilor militari li s-a reţinut mai mult de jumătate din valoarea reală a veniturilor cuvenite…

Iată momentul când apare salvatorul OUG nr.1/2011!  Acest prim bebeluş guvernamental al anului 2011, moşit de preşedinte în persoană, nu a făcut altceva decât să reducă presiune din sistem. A stabilit că militarii în rezervă îşi vor primi la valoarea întreagă pensia anterioară lunii ianuarie, cu regularizarea ei ulterioară. Calculul trebuia făcut de către MApN, pe baza documentelor aflate în arhivele sale. Dar OUG nr1/2011 nu a eliminat cortegiul de absurdităţi! Pentru că legea promulgată acum de preşedinte, adoptată de parlament prin îndelungi cazne politice şi cu un vot marcat de pretinse ilegalităţi, păstrează toate inepţiile vechilor acte normative. Ca urmare,  au crescut exponenţial pensii de nivel mediu şi mic. Sfidând logica matematică, au rămas neschimbate mii de pensii recalculate după criterii complet noi şi au scăzut dramatic pensiile unor personalităţi recunoscute ale armatei române.

Câteva aspecte ale OUG nr.1/2011 pot fi marcate cu semnul pozitiv. Depinde din ce unghi priveşti problema. Spre exemplu, cu eforturi financiare minime, luându-se de la unii şi dându-se la alţii, s-a reuşit dezbinarea corpului ofiţerilor în rezervă şi retragere. Printr-un simplu gest politic, mişcându-se banii de la unii la alţii, s-a putut demonstra întregii naţiuni dragostea şi grija pe care prezentul regim le poartă militarilor pensionari ( desigur, sunt trecuţi sub tăcere cei ale căror pensii au scăzut cu până la 70%). Pentru viitor, s-a rupt definitiv legătura de suflet, dar şi pecuniară, dintre militarii activi şi cei aflaţi la pensie. Niciodată, ca până acum, cuantumul pensiei nu va mai fi în raport direct cu creşterea soldelor! Şi, previzibil, diferenţele vor creşte continuu. Militarul în rezervă nu va mai putea fi numit aşa, fiindcă nimic, nici o legătură cu viaţa armatei, nu-l va mai obliga să rămână la dispoziţia forţelor active. Păstrându-se acest sistem de calcul, munca nenormată a militarului, săptămânile de aplicaţii şi trageri de luptă, serviciile pe unitate, riscul şi sărbătorile lucrate nu se vor regăsi în pensie. Mândria gradului militar obţinut prin perseverenţă, examene succesive, sacrificiu şi trudă, va fi dată uitării odată cu pensionarea. Va rămâne, probabil, doar o amintire care să dea prilejul „amicilor” să te apeleze cât mai vocal cu ”bă, colonele” sau peiorativ, cu „mişcă-te mai sprinten, generale!”

Se spune că un stat este cu atât mai puternic cu cât îşi preţuieşte mai mult armata şi poliţia. Uitându-ne în jurul nostru, sau peste ocean, vom constata că, în mare parte, spunerea de mai sus are un sâmbure de adevăr. Atunci, daţi-mi voie să mă întreb, alături de dumneavoastră: „Pentru ce era necesară această mascaradă?”

Sunt convins că răspunsul nu se află aici. Cel puţin, nu în directa noastră vecinătate.