Încă o decepţie

Ca mulţi dintre dumneavoastră, am urmărit la TV meciul de box al campionului român Lucian Bute. Concluziile, trebuie să recunosc, m-au cam întristat. În primul rând aura sa de patriot care îşi reprezintă naţiunea  peste mări şi ţări, care duce cu el oriunde numele şi prestigiul României, s-a desumflat când  pentru el a răsunat imnul… canadian. Apoi, târziu, Deşteaptă-te Române! Am aflat astfel că, de fapt, boxerul luptă pentru prestigiul a  două ţări şi că pe primul loc în această „reprezentare” este Canada, nu patria sa adevărată, România.

Pe parcursul câtorva zile, el personal, copilul cuminte născut în apropierea Galaţiului, pe care chiar îl cred, ne-a declarat că aşteaptă de ani şi ani să boxeze pentru noi românii. Pentru bucuria noastră, ca dovadă a dragostei ce ne-o poartă. Şi ne-a chemat la marea gală. O gală care s-a dovedit a fi  politizată până dincolo de graniţa decenţei. O gală cu doar două scopuri evidente: banii privitorilor şi imaginea partidului aflat la putere. Un foarte lung spectacol politic publicitar în care au „jucat” politicieni din aria puterii, femei mai mult sau mai puţin îmbrăcate, oameni de afaceri şi o infimă parte din fostele glorii sportive. Împinşi spre periferia actului public apar şi ei, adevăraţii actori, sportivii. Talentatul şi arătosul nostru boxer a fost utilizat doar ca pretext. Adică pe postul acelei poleieli de care era nevoie pentru a se puteau specula în scop electoral dragostea de sport a cetăţeanului simplu şi simţul patriotic al milioanelor de români care mai iubesc această ţară. A fost, în cele din urmă, o imensă reclamă politică al cărei cost s-a ridicat la peste două milioane de euro ( europeni sau nu, tot banii noştri fiind). Banii au fost plătiti de o doamnă blondă, din buzunarul meu şi al dumneavoastră, fără să-i treacă prin minte să ne întrebe dacă vrem să-i dăm spre a lăuda un partid politic. O doamnă, care nu are nici o legătură oficială cu sportul dar care a capturat politic această gală sportivă. Practic, şi-a însuşit-o!

Ce căuta ea în această acţiune? Este o înfocată amatoare de box?  A făcut reclamă frunzei româneşti în chiar scumpa noastră ţară?  Transmisia spre cele câteva ţări care au preluat meciul a meritat milioanele de euro din banii unora ca noi, având salariu mediu mai mic de  10 euro pe zi, cu sănătatatea şi învăţământul la pământ, cu un nivel de trai sub al Ugandei? Se vor întoarce vreodată aceşti bani spre buzunarul nostru, în vreun fel?… Întrebări retorice!

Eu am văzut la televizor un boxer care, după ce şi-a pus prea repede la podea un adversar ce nu părea convins că ar trebui să câştige, a mulţumit unei doamne ministru. Şi care, la huiduielile justificate ale sălii vis-a-vis de direcţia mulţumirilor sale, a exclamat în microfon, auzit fiind de milioane de oameni din ţară şi dinafară:”Nu-i drept, fără doamna ministru…” Surprinzătoare reacţie! Chiar mai surprinzătoare decât victoria din ring, previzibilă prin vârsta şi convingerea de luptă a francezului. Asta am văzut! Ca urmare, nu încetez să mă mir. El, boxerul din ring, este calificat pentru a aprecia dacă este drept sau nu ca sala să huiduie un politician, fie el şi o blondă planturoasă? El, românul care trăieşte de ani buni într-o ţară de peste ocean, la mii de kilometri de suferinţele zilnice ale conaţionalilor săi, poate ca la o asemenea audienţă, dintre corzile ringului, să-şi exprime preferinţe politice, chiar şi fără a-şi da seama? El, unul dintre cei care (prin muncă!) are deja câteva milioane de dolari în conturi, care a uitat culoarea şi puterea leului, care nu ştie ce şi cât a făcut această doamnă pentru bunăstarea celor care azi o huiduie, are dreptul s-o laude?

Se vede clar că mintea nu poate fi introdusă în cap cu pumnul…Chiar dacă primitorul este cinstit, onest şi muncitor. Aşa cum din păcate se întâmplă pretutindeni, sportivul este juvaerul captiv al unor persoane veroase care înafara banului şi interesului politic nu au nimic sfânt pe această lume. Care îl folosesc ca pe un obiect. Care, după ce şi-au şi i-au băgat milioane în buzunar, îi pun în gură vorbe al căror adevărat înţeles el nu-l vede cu adevărat. Pentru că, nu priceperea la vorbe este meseria sa… Şi, dacă tânărul Bute s-ar fi mulţumit a rosti acele propoziţii, oprindu-se apoi, ar fi fost de înţeles. Dar, în momentul în care dincolo de cuvintele şoptite de promotor, el, neştiutorul, i-a contrazis pe românii care ştiau bine de ce huiduie, a şters tone de simpatie din sufletele celor care îl aclamau. Din păcate şi mare parte din simpatia mea s-a pierdut iremediabil. De azi, pentru mine nu va mai fi acelaşi tânăr inocent. Politica murdăreşte, chiar şi pe boxerii duri.

Sâmbătă, aşadar, încă o bucurie mi-a fost sugrumată de o decepţie. Ciudat, dar nu m-am mirat prea tare. A fost în nota obişnuită a timpului de azi, urmând sloganul care ne călăuzeşte cotidian: „Nici o bucurie fără  tristeţe, nici o plăcere fără regret!”

PS. Azi, duminică, doamna ministru a ieşit pe „sticlă” şi ne-a asigurat că scopul pentru care au fost cheltuite cele două milioane de euro a fost atins. Audienţa a fost de excepţie, spectacolul electoral al partidului domniei sale, plătit şi din banii mei, a fost vizionat de milioane de oameni. Putem fi mulţumiţi. Aşa că, s-o felicităm!