Cui prodest?
Nenumărate au fost iniţiativele politice ale ultimilor ani prin care s-a dorit acreditarea ideii că statul se reformează, sunt adoptate noi criterii de funcţionare, se instaurează justiţia socială şi sunt înlăturate abuzuri administrative. Am văzut cum măsuri „revoluţionare”, născute cu surle şi trâmbiţe, impuse cu o grabă mai mult decât suspectă, au avut consecinţe dezastruoase pentru viaţa cetăţeanului. Ele au apărut cu un singur scop: strângerea a cât mai multor bani la bugetul de stat. Pentru cine? Nu se ştie! Nu pentru cel care trudeşte, nu pentru refacerea unei economii distruse sistematic timp de douăzeci de ani, nu pentru constituirea unui sistem financiar viabil, nu pentru prosperitatea naţională.
Dintre multele iniţiative reformatoare, mă opresc la una. La ideea prin care s-a dorit modificarea sistemului militar de pensii. Idee cu conotaţii mult mai largi, izvorâtă din nu se ştie care creier năstruşnic şi conform căreia toţi pensionarii trebuiau să devină o apă şi un pământ. Nişte persoane fără trecut, fără identitate, inutile. O povară pentru buget, o problemă în plus pentru guvernanţi.
Militarii, ca şi alţii, nu corespundeau dimensiunii acestui nou pat al lui Procust. Trebuiau retezaţi! După o viaţa plină de restricţii, ei aveau o pensie prin care se încercase a se recompensa renunţările impuse de meseria armelor. Timp de aproape 200 de ani aşa se socotise a fi drept! Aşa apreciaseră că-i corect zeci sau poate sute de guverne de toate culorile politice din orânduiri sociale diverse – de la regalitate la comunism, de la dictatură la democraţie, de la capitalism la socialism.
Acum, nu se mai putea! Veniseră „reformatorii” cu această „inovatoare” concepţie: pensionarul, oricine ar fi el, nu va mai avea individualitate, i se va confisca personalitatea şi va deveni, idiferent de merite, un proscris. Un amărât de asistat social! Având drept bază acestui mod de gândire, în plan militar au fost desconsiderate grade şi funcţii, au fost anulate ordine şi medalii, au fost „amestecaţi” soldaţii cu generalii. Pentru oricine are nealterate simţul istoriei şi al realităţii, ideea în sine este mai mult decât discutabilă. Este, mai presus de toate, nedreaptă şi aberantă, părând rezultatul unor frustrări intime evadate din absurdul kafkian. Consecinţele ei? Un dezastru de neimginat care va marca pentru ani şi ani organismul militar românesc. Urmările directe? S-a distrus iremediabil unul dintre lianţii care dădeau tărie armatei – legătura de suflet între militarii activi şi cei în rezervă. Au fost puşi în opoziţie, aproape obligaţi la adversitate, pensionarii militari între ei. Militarului pensionar i-a fost sugrumat sentimentul de apartenenţă la o instituţie care este a lui şi căreia îi este obligat până la sfârşitul vieţii. S-a reuşit să se i confişte singura sa avere – gradul militar şi a fost deposedat atât de drepturile morale cât şi de cele financiare aferente acestuia. S-au indus disensiuni de neimaginat între gradele militare inferioare şi cele superioare, instigându-se corpul de militari la nesubordonare şi anarhie. Au fost retrase, în mod total nejustificat, drepturi câştigate datorită sacrificiilor unor generaţii întregi de militari, drepturi respectate sute de ani. S-a desfiinţat, de facto, rezerva de personal a armatei, influenţându-se negativ capacitatea de mobilizare a ţării. Pentru prima oară în istoria armatei române, militarii au recurs la marşuri de protest. Între militari şi ministerul apărării s-au deschis sute, poate mii de procese…
A fost un eşec răsunător. Atât legislativ, organizatoric, ca termen de punere în aplicabilitate, ca efect asupra bugetului de stat, ca imagine a partidului de guvernământ, ca impact asupra organismului militar activ şi în rezervă, cât şi pentru sănătatea unei armate cu obligaţii importante în cadrul unei alianţe militare paneuropene.
Rămâne însă, ca un laitmotiv tulburător, întrebarea:” Cui a folosit?”
(Publicat şi ca editorial în revista Qmagazine/mai 2011)
M-am intrebat si eu, si am ramas incremenit in aceasta dilema. Bunica mea, Dumnezeu s-o ierte de toate pacatele, cand am plecat din sat mi-a spus: “Sa te feresti, cat vei putea, de prosti, betivi si de nebuni”. Cat a depins de mine, m-am ferit si ma voi feri incontinuare dar ce ma fac atunci cand, unul dintre cei enumerati mai sus, ajung sa ma conduca! Pentru aceasta situatie, recunosc ca eu singur nu pot face nimic. Poate, impreuna cu multi altii ca mine am putea “sa-i alungam” de unde s-au cocotat, evident, prin mijloace democratice. In fond, nu asa s-a procedat si in 1989 iar, acum mai recent, si in tarile arabe! Comenteaza cineva negativ dintre marile democratii ale lumii? Din contra. Asa ca eu cred, ca aceasta este solutia democratica care ne-a mai ramas, pentru a scapa tara de nevolnici.
Despre ţara saturniană şi timpul intelectualilor
http://danieldavidubb.wordpress.com/2011/06/13/despre-tara-saturniana-si-timpul-intelectualilor
Cea mai importanta calitate a unui intelectual este aceea de a nu putea fi santajabil.
Toate informatiile profesionale nu mai au nici o valoare, daca un intelectual este santajabil.Daca este santajabil(a) va fi precum o barcuta in mijlocul unui ocean fara busola, fara panze, fara motor, fara vasle, fara directie care se va deplasa agitata, stresata in toate directiile in functie de cum bat brizele, furtunile, uraganele si tsunamiurile.In functie de intensitatea acestora: a) se formeaza valurile mai mici sau mai mari care vor face ca sarmana barcuta sa se miste in toate directiile si/sau b) se formeaza valurile mari, uriase care vor curma suferinta barcutei scufundand-o fara nici o remuscare.
Daca un intelectual nu este santajabil(a), atunci va fi precum un submarin de razboi dotat cu tehnologia de ultima ora, care se va deplasa calm, fara stres oriunde si oricand doreste, indiferent de cum vor bate brizele, furtunile, uraganele si tsunamiurile.In aceasta situatie va fi dedesuptul acestora, deplasandu-se calm in linistea din adancul oceanelor fara sa fie vazut dar sa vada tot, fara sa simta nimic dar sa fie simtit de catre ceilalti, fara sa poata fi atins dar sa-i poata atinge pe ceilalti cu cate o torpila atunci cand acestia incearca sa il atace.
________________
Dar ce trebuie sa faca un intelectual pentru ca sa fie precum un submarin de razboi dotat cu tehnologia de ultima ora?
Pentru a nu fi santajabil(a) este necesar ca sa nu faci nici un compromis cu nimeni.Dar societatea in care traim ne creeaza conditii pentru a putea sa respectam aceasta conditie? Raspunsul il cunoastem cu totii.
Astfel, ne desfasuram activitatea intr-o societate in care nu ne sunt oferite conditiile fundamentale pentru a ne manifesta principala calitate profesionala si anume aceea de a nu fi santajabili.
Societatea ne determina sa facem compromisuri, iar cei care nu rezista si fac orice fel de compromisuri intretin existenta acestei societati. De aici rezulta ca societatea care ne determina sa facem compromisuri este creata de catre comportamentele compromitatoare ale celor care se compromit. Intelectualii pentru a-si desfasura activitatea profesionala trebuie sa faca slalom printre comportamentele compromitatoare care exista in societate.Daca acestia nu rezista compromisurilor, atunci vor intretine in continuare existenta acestei societati.Astfel se creeza un cerc vicios format din elementele: 1) societatea = care influenteaza individul prin punerea acestuia in situatii in care sa poata efectua compromisuri ; 2) individul / indivizii = care la randul lor influenteaza societatea prin executarea unor comportamente compromitatoare.
Care este solutia ? Este foarte simpla si la indemana tuturor : iesirea din acest cerc vicios, mai exact fiecare individ sa nu mai efectueze comportamente compromitatoare.Numai ca aceasta depinde de caracterul fiecarui individ. Altfel spus, caracterul fiecarui individ influenteaza si creeaza societatea in care traim.Caracterul unui individ construieste caracterul unei societati.
Caracterul unei societati este egal cu suma tuturor caracterelor indivizilor care traiesc in acea societate.Numai ca fiecare individ creeza societatea in mod diferit in functie de caracterul pe care il manifesta in societate. Astfel, numai cei care isi manifesta propriul caracter prin diferite comportamente creeaza societatea.Daca aceste comportamente ale indivizilor creeaza societatea, atunci inseamna ca este foarte important ca indivizii sa fie constienti de propriile comportamente.Constientizarea propriilor comportamente de catre indivizi permite analizarea propriilor comportamente de catre acestia. Analizarea propriilor comportamente va permite clasificarea acestora in diferite categorii care se vor manifesta in functie de vointa fiecarui individ.
Daca un individ va dori sa-si manifeste un comportament, atunci o va face in functie de propriul caracter. Caracterul unui individ va influenta modalitatea de manifestare a comportamentelor care vor construi societatea. Autocontrolul modalitatilor de manifestare a comportamentelor va duce la o selectare a acelor comportamente in functie de interesele fiecarui individ. Rezulta ca alegem sa nu mai facem compromisuri in functie de interesele pe care le avem. Interesele manifestate si nemanifestate ale indivizilor construiesc caracterul unei societati.
Calitatea unui individ de a nu mai fi santajabil depinde de interesele acelui individ.Daca ai un anumit interes, alegi anumite comportamente compromitatoare sau necompromitatoare.Daca ai un alt interes, alegi alte comportamente compromitatoare sau necompromitatoare.Astfel, controlul propriilor interese ne determina sa ne alegem comportamentele.Daca ne schimbam interesele, atunci ne modificam si comportamentele compromitatoare sau necompromitatoare pe care le manifestam in societate.
In concluzie, pentru ca un intelectual sa se poata afla in situatia submarinului care este dotat cu tehnologie de ultima ora, este necesar ca acesta sa-si poata defini si controla propriile interese.
Altfel spus, solutia iesirii din cercul vicios mentionat mai sus este capacitatea fiecarei persoane de a se autocontrola pentru a nu efectua comportamente compromitatoare si nu controlul indivizilor din mediul extern. Dar ca sa ajungem la acest nivel trebuie sa existe o alta abordare a rolului educatiei in formarea caracterului unui individ atat la nivel national cat si la nivel mondial.
Democratia este dictatura majoritatii mediocre asupra minoritatii elitiste.
“A” merge la vot si il alege pe “B”. Numai ca “B” face cu totul altceva fata de ce a promis in campania electorala, pentru ca nu el este cel care conduce cu adevarat aceasta lume in care traim. Cei care conduc cu adevarat sunt DOMNUL PROFIT si DOMNUL PUTERE. Imi pare rau sa o spun, dar pana cand acest sistem social care exista in prezent la nivel mondial nu se va prabusi nu vom trai alte vremuri. Si de ce ar trebui sa se prabuseasca acest sistem de organizare sociala? Pentru ca masa de oameni sa constientizeze ca este nevoie de o schimbare. Nu sunt vinovati cei care sunt alesi si nici cei care i-au ales. Adevaratul vinovat este sistemul de organizare sociala creat de catre toata lumea (constient si/sau inconstient). Trebuie schimbat sistemul, pentru ca sa se schimbe regulile sociale in care traim. Daca se schimba regulile sociale atunci se schimba si conditiile in care se selecteaza conducatorii. Conditiile actuale permit ca sa “creasca” mai inalte “buruienile”. Nu trebuie decat schimbata “clima” si atunci “buruienile se vor usca” si vor incepe sa creasca acei “copaci roditori care produc fructe”.
Un sistem de organizare sociala la nivel planetar construit pe minciuna nu duce decat la colaps social. Inainte de inceperea globalizarii fiecare tara isi construia propria minciuna (“castelele de nisip”) in interiorul granitelor interne. Odata cu inceperea procesului de globalizare s-a incercat si GLOBALIZAREA MINCIUNII.
Definitia globalizarii este = cei care sunt bogati in tarile lor vor sa fie bogati si in tarile altora.
De ce se poate acest lucru in prezent? Pentru ca lumea este condusa de catre DOMNUL PROFIT si DOMNUL PUTERE. Atunci cand lumea va fi condusa de catre DOMNII ADEVAR, MORALITATE, CINSTE, CORECTITUDINE, PROFESIONALISM, BUN SIMT si multi altii din aceasta „liga”, atunci se va crea un alt sistem de organizare sociala in care DOMNUL PROFIT si DOMNUL PUTERE nu vor mai avea loc nici macar la cimitir, ci vor fi in cartile de istorie la exemple de „ASA NU” pentru copiii viitorului.
Ce pot sa faca intelectualii in prezent ca sa schimbe ceva ? Nimic. De fapt, ar fi ceva : sa grabeasca colapsul acestui sistem de organizare sociala mondiala construit pe minciuna. Dur, dar adevarat. Mai devreme sau mai tarziu se va ajunge la colaps social. Vor rezista cei care vor fi cei mai tari cu nervii, pentru ca toate reperele exterioare ale indivizilor se vor prabusi. Vor supravietui din punct de vedere al sanatatii psihice doar cei care au repere interioare. Cunoasteti superbogati care dupa ce au dat faliment s-au sinucis pentru ca din 500 milioane dolari au mai ramas cu un milion de dolari ? Deja traim aceste vremuri numai ca la un nivel mai restrans.
Precum in cer (mediul intern = mintea umana) asa si pe pamant (mediul extern = sistemul de organizare sociala).
Buna ziua,
Incerc sa fiu politicos dar,……chiar toti ati fost politruci? unde este respectul pentru sistemul care v-a adus in stadiul de pensionari la varsta cand alti se gandesc sa faca copii? Nu va lasa sa munciti la stat ? Hai la privati ca au nevoie de oameni rigurosi,ordonati………..dar e greu v-o spun eu!
Comandor,pilot de vanatoare,instructor,ce sa mai spun……..am facut toate cursurile de formare care m-au ajutat in viata asta nebuna din …..civilie, dar am incercat sa ma adaptez, nu costa nimic.Am tinut mai mult la onoare decat cei care s-au vazut fara omul care sa-i lustruiasca cismele!Asta e!
Buna ziua, George!
Ai auzit cumva ca s-ar fi creat vreo armata privata? Ca de meseria de “militar” n-am auzit vreun privat ca ar avea nevoie, ci numai statul. Si m-am uitat peste tot in lume. Da, mai exista ceva firme de mercenari prin lume, dar revin cu intrebarea-ai auzit ca s-a infiintat asa ceva si pe la noi?