DE UNDE NI SE TRAGE

          În ultima vreme s-a umplut internetul de scenarii. Presa tipărită le prezintă şi ea. Tot mai des. Ele ne spun,  mai elaborat sau mai succint, că situaţia imposibilă în care se găseşte azi România s-ar încadra într-un proiect  mult mai larg. Unui plan prin care „Oculta Mondială”, „Iluminaţii”, Noua Ordine Mondială”,  ”Francmasoneria”, instituţii ultrasecrete şi omnipotente, un guvern mondial în devenire sau/şi concerne farmaceutice  transnaţionale care au ca unic scop eutanasierea a 2/3 din populaţia lumii.

        Toate aceste entităţi, pe rând sau în concubinaj, ar  proiecta şi experimenta  acţiuni destinate distrugerii unor ţări, ori cuantificării gradului de suportabilitate  la opresiune al unor populaţii. Iar România, în mod fatidic victimă, s-ar afla în chiar centrul acestui fluviu de otravă.  Se sugerează, direct sau mai voalat, că tot ce se întâmplă azi cu noi, românii, ar trebui privit în contextul internaţional de mai sus, iar suferinţa noastră cotidiană ar trebui subordonată acestor surse mondiale de nefericire. Împotriva cărora nu se poate lupta. Prin urmare, ceea ce ne mai rămâne de făcut  ar fi să ne acceptăm soarta, fără crâcnire.

         Dar eu, trăitor al ţării acesteia, nu pot crede nici în ruptul capului că de acolo mi se trage. Cu toată insistenţa şi bunăvoinţa acestor specialişti în descoperirea surselor nefericirii mele, trebuie să le spun că văd cu ochii mei şi simt pe pielea mea că altcineva mă oprimă.

         Nu „Oculta Mondială” dă „regilor asfaltului” miliardele de euro luate de la mine şi destinate bunăstării mele. Nu hulitul FMI a năvălit peste mine, ca un agresor veros, impunându-mi sărăcia.  A fost chemat, rugat să vină,  de cei pe care i-am ales  în mod democratic.  Conducătorii României, neobligaţi de nimeni şi fără a mă consulta pe mine, cetăţeanul,  au promis organismelor financiare internaţionale condamnarea mea la inaniţie în schimbul unor imense sume de bani. Nu au fost promisiunile un invizibil guvern mondial.  Banii au fost  primiţi de guvernanţii români şi folosiţi de ei. Bani nevăzuţi de mine şi dispăruţi  fără a lăsa vreo  urmă în viaţa mea, în bunăstarea ţării ori în speranţa de mai bine a copiilor mei.

          Tot ei, aceşti conducători români şi nu „Iluminaţii”, inventează zeci de legi absurde şi  sute de taxe noi. Ei sunt aceia care le votează prin fraudă, determinându-mă   să-mi blestem clipă de clipă viaţa. Doar ei imping ţara spre periferiile lumii civilizate,  fără a fi  obligaţi de instituţii transnaţionale oculte ori de entităţi secrete malefice al cărui unic scop ar fi dispariţia speciei umane, începând cu locuitorii României.

         Guvernul nostru şi nu „guvernul mondial”, transformă spitalele în aziluri, şcolile săteşti în cârciumi, vacanţele de vară în vacanţe de iarnă, preţul medicamentelor în preţul nestematelor, leul într-o hârtie fără valoare, medicul în emigrant, pensionarul în asistat social, bugetarul în cerşetor şi  minciuna în politică de stat.

         „Reforma” noastră şi nu „Noua Ordine Mondială” desfiinţează sute de mii de firme, vinde tot ce poate fi vândut, „privatizează” tot ce poate aduce bani, şomerizează ţara, depensionează pensiile, politizează drumurile comunale şi fântânile săteşti, ştrangulează prin dări absurde agricultura şi pe ţăran odată cu ea, colorează politic pădurile, păşunile şi Delta Dunării.

          Nu „guvernul mondial” sau „Iluminaţii” umilesc pensionarii militari. Nu „Francmasoneria” obligă bătrânii să plătească din pensia lor amărâtă o asistenţă medicală de care nu beneficiază dar pe care au mai plătit-o, lunar,   timp de 40-50 de ani. Nu din cauza „Ocultei Mondiale” îşi pun tinerii capăt zilelor şi nu din cauza ei cedează înainte de vreme inima vârstnicilor din România.

          Nu o „instituţie ultrasecretă” ne opreşte să atragem fonduri europene de miliarde, nu ea ne obligă să plătim cel mai scump kilometru de autostradă din lume, nu ea ne îndobitoceşte cu manele, nu ea face ca justiţia să fie aservită politic ori să lucreze numai în folosul celor cu bani şi influenţă.

           Nu „Guvernul Mondial” l-a ales a doua oară pe actualul preşedinte, deşi domnia sa demonstrase din prima  că nu-i pasă decât de propria persoană şi de apropiaţii săi. Şi nu „Instituţii internaţionale răuvoitoare” l-au desemnat ca premier, a nu ştiu câta oară, pe acela care arătase, tot din prima, că nu-i capabil să gestioneze treburile   ţării. 

           Nu „Oculta Mondială” a numit nişte semianalfabeţi miniştri, nişte  personaje  recomandate pentru această demnitate doar de intensitatea şi insistenţa linguşirii, de studiile „internaţionale” în viteza palmei preşedintelui, de numărul voturilor adunate prin fraudă, de  nivelul de fast cu care au organizat campania electorală  ori de suma donată partidului.

            Nu am auzit ca „Iluminaţii” să fi organizat vreo conferinţă de presă în care să anunţe că statul nu mai are nici o obligaţie faţă de aceia care plătesc taxe şi impozite, că fiecare român este pe cont propriu, că pensionarii militari au devenit civili, că pensionarii de boală sunt doar nişte profitori mincinoşi, că pamperşii au devenit obiecte de lux periculoase pentru evoluţia economiei, că ne-am transformat într-o  ţară de mămici şi bebeluşi care  împreună afectează siguranţa naţională, că mass-media reprezintă o ameninţare pentru ţară, că îmi merge bine când îmi merge prost, că sunt fericit când tremur de frig în casă, că românii ar trebui să fugă din ţara lor şi că pot muri mulţumit,  sufocat fiind de promisiunile de mai bine pentru urmaşii mei.

           Deşi eu aş mai avea motive pentru care să nu cred într-o  agresiune ocultă externă, precis  nu mai aveţi dumneavoastră răbdare să mă ascultaţi. Pentru că, la fel ca mine,  suferiţi opresiunea pe faţă a celor care  au ajuns la caşcaval şi-l vor păpat  pe tot. Care vor sa credem ca ei sunt victime şi nu vinovaţi. Care ne cred proşti fiindcă de cele mai multe ori aşa ne şi comportăm. Comportare ilustrată de acceptarea  fără dreapta pedepsire a agresiunilor repetate asupra noastră, asupra prezentului şi viitorului nostru, a vieţii şi traiului nostru de zi cu zi.  

       Sunt sigur că mulţi vor continua să creadă în bunele intenţii ale guvernanţilor şi în ofensiva distrugătoare a unor iluzorii forţe externe, exonerând de răspundere tocmai pe adevăraţii responsabili de distrugerea ţării. Şi este dreptul lor să creadă ceea ce mintea le recomandă.

       Ce pot spune eu, este ceea ce văd, simt şi înţeleg. Că nenorocirea nu de afară vine. Că nenorocirea vine de mult mai aproape şi este mult mai concretă. Vizibilă aproape zilnic în viaţa noastră publică. Cu nume şi prenume. Cu înalte funcţii publice şi demnităţi.