-Prima parte-

Trăind în România ultimilor ani, conectaţi fără voie la mecanismul financiaro-economic al ţării (un fel de aparat teribil de sărăcire colectivă), nu se poate să nu fi auzit de FMI. Şi nu se poate să nu vă fi întrebat: Este bun sau rău FMI-ul? Este el necesar României? Reprezintă el „centura de siguranţă” de care avem nevoie? Este bine să fim datori, sau mai bine a făcut Ceuşescu eliminând datoria externă? Ştim ce urmează în relaţia noastră cu FMI?
Răspunsurile pot fi simple: „Da” ori „Nu”, fără nici un fel de explicaţii, lăsând ca fiecare să înţeleagă cum vrea şi să descopere singur argumente în sprijinul uneia ori alteia dintre variante. Sau, răspunsul poate fi mai elaborat, împănat cu exemplificări, raţionamente logice ori concluzii într-un sens sau altul ale unora ori a altora. Este ceea ce voi încerca să fac în propoziţiile ce vor urma.
Rătăcind prin hăţişul stufos şi contradictoriu al datelor privitoare la Fondul Monetar Internaţional şi la marea finanţă mondială, recunosc, nu mi-am putut forma un punct de vedere clar. Voi prezenta, prin urmare, doar idei aparţinând altora, străduindu-mă să nu mă postez pe niciuna dintre poziţiile partizane, fie ele pro sau contra.
În cartea sa „Organizaţiile secrete şi puterea lor în secolul XX”, Jan van Helsing afirmă că după ce au acordat împrumuturi uriaşe, creditorii internaţionali (între care se numără şi FMI) câştigă influienţă politică şi nu mai sunt interesaţi ca datoriile să le fie plătite. Ca urmare, este pornit mecanismul bine pus la punct al unei îndatorări perpetue (prin măsurile impuse în clauzele financiare), este păstrat şi extins controlul asupra ţării îndatorate şi este întărită poziţia decidentă a creditorului în ceea ce priveşte viitorul statului respectiv. Se mai afirmă că întreaga finanţă mondială se află în mâna câtorva bancheri arhicunoscuţi care, întâmplător ori nu, sunt evrei.
În aceeaşi lucrare este prezentat conţinutul aşa-ziselor „Protocoale ale înţelepţilor Sionului”. Protocoale care ar fi respectate şi azi cu sfinţenie în scopul de a „avea un control absolut asupra averii întregii lumi” . Nu pot afirma cu certitudine că FMI este subordonat acestor Protocoale. Nu am dovezi şi nici nu cred că aş avea puterea şi cunoştinţele necesare de a cerceta în amănunt această posibilitate. Pot însă să vă fac cunoscute prevederile acestor Protocoale, aşa cum ni le spune Jan van Helsing ( „Organizaţiile secrete şi puterea lor în secolul XX”, pg.12-14) şi să vă las să socotiţi cu mintea dv. dacă ele se potrivesc ori nu cu ceea ce se întâmplă în România supusă azi FMI-ului. Citez:
„Protocoalele înţelelepţilor Sionului
Controlul asupra finanţelor (…) Vom provoca crize economice ca să destabilizăm Statele ce ni se împotrivesc, sustrăgând banii depuşi acolo. Prin acumularea de mari capitaluri private care au fost sustrase din circuitul financiar al Statelor vom sili aceste State să ia bani de la noi sub formă de credit. Creditele împovărează Statele cu procente care le transformă în sclavi fără voinţă. Impozitele cuvenite nu vor satisface nevoile şi astfel şefii acestor State vor cerşi la uşa băncilor noastre. Creditele străine sunt lipitori ce nu pot fi îndepărtate de pe corpul statului numai dacă cad de la sine sau statul se scutură de ele. Dar Statele „GOIMI” nu se scutură de ele, ci dimpotrivă pun mereu altele deasupra, ceea ce duce inevitabil la prăbuşirea lor. Prin datorii de stat, aceşti şefi de guverne devin coruptibili şi astfel cad în sfera noastră de control, din ce în ce mai adânc.
Controlul presei. Presa are funcţia de a dezlănţui şi de a înflăcăra pasiunile unui popor; marea masă nu are nici cea mai mică idee cui îi serveşte presa într-adevăr. Printre ziare vor fi şi unele care ne vor ataca. Pe acestea tot noi le fondăm iar punctele în care ne atacă, tot noi le alegem. Nici o ştire nu va ajunge în public fără permisiunea noastră. Acest lucru este posibil chiar acum, deoarece toate ştirile din lume se centralizează la câteva agenţii de ştiri. Aceste agenţii sunt controlate de noi. Ziarele noastre vor fi de toate nuanţele: aristocratice, socialiste, republicane, chiar anarhiste, bineînţeles atâta timp cât există constituţie. (Comisia trilaterală împreună cu CFR, controlează azi aproape toate agenţiile de ştiri din lume).
Extinderea puterii o vom practica apărând în public ca prieten al tuturor. Noi îi vom susţine pe toţi: anarhişti, comunişti, fascişti, dar mai ales clasa muncitoare, sindicatele, care vor câştiga încrederea noastră şi vor deveni unealta noastră.
Controlul asupra credinţei. Noi le vom lua oamenilor adevărata credinţă. Noi vom modifica stâlpii legilor spirituale sau îi vom dezrădăcina. Lipsa lor va slăbi credinţa în sufletele oamenilor, deoarece religiile vor fi lipsite de argumente. Aceste goluri le vom umple noi cu teze materialiste şi calcule matematice.
A zăpăci minţile este o metodă. Pentru a fi stăpâni pe opinia publică trebuie s-o aducem într-o stare de zăpăceală. Noi vom folosi presa ca să prezinte oamenilor ştiri atât de diverse, încât ei să se piardă în labirintul acestor informaţii. Oamenii vor ajunge la concluzia că este mai bine să nu aibă nici o părere (politică)…
Dorinţa de a trăi în lux. Pentru a accelera ruina industriei „Goimilor”, le vom stimula dorinţa de a face lux. Cetăţeanul de rând însă nu îşi va putea permite bucuria de a cumpăra articole de lux, pentru că noi vom avea grijă să ridicăm mereu preţurile. Astfel, fiecare va trebui să muncească mai mult, dacă va voi să capete ceea ce doreşte. Până când îşi vor da seama cu ce sistem au de a face, vor fi deja prinşi în capcana lui.
Politica, instrument de manipulare. Prin propagarea de către noi a liberalismului în organismele statale întreaga structură politică va fi modificată.
O Constituţie nu este decât marele for al neînţelegerilor, al certurilor şi toanelor partidelor, într-un cuvânt un for care are numai funcţia de a distruge personalitatea instituţiilor de stat. În „epoca republicană” noi îi vom înlocui pe stăpânitori cu o caricatură de guverne, cu un preşedinte din popor adică din rândurile „păpuşilor” noastre, ale „sclavilor noştri”. Vom organiza alegeri în aşa fel încât, cu ajutorul lor, vom reuşi să preluăm stăpânirea întregii lumi. Celui mai neînsemnat alegător îi vom da iluzia că, prin întruniri şi coaliţii, el poate influenţa mersul politic în stat. În acelaşi timp vom elimina importanţa familiei şi rolul ei educativ, de asemenea formarea personalităţii independente.
Este de ajuns ca un popor să fie lăsat să trăiască în „democraţie” un oarecare timp, pentru ca el să se transforme într-o plebe dezordonată. Puterea plebei este oarbă, fără scop şi fără raţiune, mereu gata să fie influenţabilă dintr-o parte sau alta. Dar orbul nu-l poate conduce pe orb fără săl conducă în prăpastie. Numai cine de la naştere a fost crescut să fie stăpân independent este instruit în ABC-ul politic.
Reuşita noastră va fi uşurată de faptul că în relaţiile cu oamenii de care vom avea nevoie, noi vom specula punctele slabe ale acestora: lăcomia de bani şi de bunuri materiale, precum şi pasiunile de orice natură.
Controlul asupra hranei. Puterea noastră rezidă şi în faptul că hrana pe acest pământ devine din ce în ce mai insuficientă. Capitalul are puterea de a provoca foamete, ceea ce ţine mai bine în frâu pe muncitor decât au putut-o face aristocraţii prin legile din timpul monarhiei.
Provocând lipsuri, invidie şi ură, noi vom stăpâni masele. Numai ţăranul ce posedă pământ ar putea reprezenta un pericol pentru noi, deoarece el este autonom. De aceea trebuie cu orice preţ să-l deposedăm de pământ. Acest lucru ne va reuşi dacă vom împovăra cu datorii pe cei care deţin pământ.”
(urmează partea a doua)