În ce ţară trăim?

             M-a pus Aghiuţă, cred, să citesc OUG 70/2011 şi Normele metodologice de aplicare. Este vorba de actele care reglementează primirea, sau mai degrabă ne primirea, aşa-zisului ajutor pentru încălzire. Şi mă cutremur! Nici acum, când scriu, nu m-a părăsit indignarea. Hăţişul birocratic ţesut în faţa amărâtului pus în situaţia de a apela la „ajutorul” unui stat care ar trebui, după Constituţie, să-l protejeze şi să-i asigure un trai decent este de nedescris în cuvinte. Demn de absurdul înscris în dramaturgia lui Eugen Ionesco!

            În primul rând, ca potenţial „beneficiar”, eşti surprins de inepţia cuprinsă în art.5 al Normelor. Tu, doritorul de „ajutor”, trebuie să faci o cerere şi să dai o declaraţie pe propria răspundere. Normal până aici. Sunt tipizate, lungi şi complicate, ambele. Dar, surprinzător, iată ce se specifică la art.5: „(3) In cererea si declaratia pe propria raspundere solicitantul ajutorului prevazut la art. 1 are obligatia de a mentiona bunurile aflate in proprietate, inchiriere, concesiune, comodat sau alta forma de detinere, cuprinse in lista bunurilor ce conduc la excluderea acordarii ajutorului pentru incalzirea locuintei”(s.n.). O listă, ea însăşi de o stupizenie cruntă! Dar să revenim… Păi, dacă am făcut cererea, înseamnă că nu am în proprietate acele “bunuri”. Ele mă excludeau din rândul “beneficiarilor”! Dacă le-aş avea, sunt tâmpit să spun în declaraţie şi în actul cu care am cerut că le am şi că nu sunt îndreptăţit să fac cererea? 

            Apoi, cererea şi declaraţia conţin atâtea date inutile încât, în opinia mea,  devin mai complicate decât o solicitare de înscriere într-un serviciu secret. Se vrea a se şti sub proprie semnătură: unde ai locuit în ultimii doi ani; care îţi este situaţia şcolară; ce situaţie profesională ai; dacă ai lucrat în afara ţării, în ce perioadă şi unde anume.  Ce au astea cu ajutorul pentru încălzire?? Creşte, scade ori trepidează în funcţie de situaţia mea şcolară, de perioada în care am cules căpşuni în Spania sau dacă am terminat ori nu ucenicia la strungărie?

            Numărul şi circuitul hârtiilor, sarabanda aprobărilor, pare fară de sfârşit, descurajând chiar şi un om supercalm şi megaîncrezător în birocraţia românească. Este necesar a se întocmi, în diverse stadii şi la diferite niveluri: SITUATIA privind beneficiarii si cuantumul ajutoarelor pentru energie termica luna ../anul;  PROCES-VERBAL CONSTATATOT ; SITUATIA cuprinzand consumurile defalcate de asociatia de proprietari/locatari pe beneficiarii ajutorului pentru incalzirea locuintei cu energie termica; BORDEROU CENTRALIZATOR cuprinzand beneficiarii ajutorului pentru energie termica si cuantumul acestuia pentru perioada; SITUATIA CENTRALIZATOARE cuprinzand consumurile defalcate de asociatia de proprietari/locatari pe beneficiarii ajutorului pentru gaze natural;  Nu am spaţiu pentru toate. La ele se adaugă bineînţeles Cererea,Declaraţia pe proprie răspundere şi încă o mulţime de altele… numărul anexelor cu documentele necesare fiind de 23!

          Lucrurile devin şi mai complicate, deşi o mai mare harababură părea un demers imposibil de realizat,  deorece :”ajutorul pentru energie termica se acorda numai pentru energia termica consumata in scopul incalzirii locuintei si nu include energia termica consumata in scopul prepararii apei calde menajere” (Norme, art. 10) Nici gătitul, desigur, în cazul gazelor, al lemnelor ori cărbunelui. De aici, o altă mulţime de coeficienţi, de compensări, de fişe pentru consum general şi defalcat, variante şi situaţii posibile privind contorizarea etc…Ce, mai! O nebunie curată! Mă întreb cum s-o face socoteala banilor ce se vor atribui la cei ce se încălzesc cu o sobă pe care, concomitent, o folosesc la încălzire, fierb ciorba şi au pus pe ea şi apa pentru îmbăiere? Cum împart ei caloria pentru a primi cota de lemne şi cine măsoară părţile plătibile ori nu?  Dacă, vor să mai spele şi vasele cu apa caldă de pe sobă, s-au încurcat de tot. E ca la balamuc!

        Aproape să crezi că OUG şi Normele sunt special gândite pentru a fi cât mai greu, dacă nu imposibil, de aplicat. Sau cât mai uşor de manevrat…

Cu toate acestea, este un act normativ emblematic care merită citit. Dar numai după ce îngurghitaţi un calmant puternic şi, cu multă apă, un medicament antirâs. Ori antiplâns! El ilustrează cum nu se poate mai bine nebunia la care ne-au adus Botişii, Lăzăroii şi Sulfinele ajunşi miniştri. Măsoară nivelul real la care se ridică raţiunea domnului prim-ministru! Este sinistru, domnilor şi doamnelor, pentru că această infernală dovadă de birocraţie dementă se desfăşoară pe fundalul, la fel de descreierat, al reducerii funcţionărimii până spre desfiinţare. Din primării, din aparatul financiar, din administraţia ţării.

O întrebare îmi tot bâzâie prin cap. Da, este aceeaşi care vă frământă şi pe dumneavoastră: ”În ce ţară trăim?”