SĂ FIM SĂNĂTOŞI!
(Urare firească după celebra strigătură prezidenţială: “Să trăiţi bine!”)
Ministrul sănătăţii este de etnie maghiară. Nici o problemă! Doar şi ministrul culturii din România este de aceeaşi etnie. Ce să mai spui despre ministrul mediului neaoş românesc… Numai nişte extremişti ar avea, eventual, ceva de comentat. Dar nu este cazul meu. Personal am o sumedenie de prieteni din ungurime la care ţin cu adevărat şi care simt mai româneşte decât mulţi dintre românii care se cocoşesc cu filonul lor etnic de sorginte mioritică.
Ceea ce nu am prea înţeles până la vârsta pe care o am, şi asta numai din vina mea, este de ce se numeşte maghiară această etnie care îşi reclamă Ungaria drept patrie mamă. Eu nu am întâlnit, încă, un locuitor al Ungariei care să-şi spună maghiar, care să se considere vorbitor de limbă maghiară ori care să susţină că ţara sa s-ar putea numi vreodată Maghiaria. Atributele certe pentru aceste situaţii sunt: ungur, ungară şi Ungaria. De altfel, dacă ar fi să privim în gura unor istorici, s-ar părea că similitudinea maghiar-ungur ar avea reale izvoare comuniste, ba chiar un pic staliniste. Oricum, nu despre dilemele mele cognitive doresc să vorbesc azi…
Domnul ministru al sănătăţii este problema. Domnia sa are calitatea incontestabilă de a fi exact ceea ce nu pare a fi. Auzindu-l vorbind româneşte ai putea jura că-i român get-beget. Dar nu e. Ascultându-i pe cei care l-au cunoscut înainte de a deveni ministru, ai crede că-i un tip serios. Dar nu este. Privindu-l discutând despre intenţiile sale guvernamentale, ai fi convins că vrea binele bolnavilor de toate etniile. Dar, s-a dovedit că nu. Vorba unui ilustru politician în viaţă: “Dacă vrei să afi adevăratul caracter al unui om politic, fă-l ministru!” Şi domnul Attila C. îi confirmă spusele. Vă mai amintiţi una dintre primele sale iniţiative emise din fotoliul de ministru? Dacă nu, vă aduc eu aminte: verificarea concediilor medicale printr-o construcţie administrativă complicată, inutilă, hilară, cu iz schizofrenic şi mai costisitoare decât toate concediile medicale naţionale la un loc. Mai ţineţi minte ce a urmat? Dacă aveţi suficientă răbdare, vă ajut tot eu: coplata, sugrumarea drepturilor medicilor de familie prin aproape desfiinţarea statutului lor, pensionarea obligatorie şi scoaterea din sistemul sanitar a marilor capacităţi medicale care depăşiseră vârsta biologică apreciată de guvern ca limită, politizarea întregului management sanitar, descentralizarea financiară a spitalelor spre administraţia locală lipsită de fonduri – păstrându-se controlul ultracentralizat din toate celelalte puncte de vedere, subordonarea mascată pe filieră politică a Casei de Sănătate, scumpirea artificială a medicamentelor, reducerea drastică a gratuităţii pentru medicamentele vitale bolnavilor cu afecţiuni extreme, încetarea vaccinării noilor născuţi, blocarea posturilor şi posibilitatea angajării unui cadru medical numai după plecarea a altor şapte, hăituirea milioanelor de pensionari pe caz de boală, obligativitatea de a vaccina fetiţele de şcoală cu un vaccin insuficient testat şi vinovat de îmbolnăviri grave ori decese, reducerea a mii de paturi de spital, subfinanţarea întregului sistem sanitar până la situaţia în care un bolnav plătitor de asigurare medicală primeşte pentru hrana din spital mai puţini bani decât un puşcăriaş, lipsa cvasitotală a medicaţiei şi instrumentarului din spitale, nealocarea de fonduri pentru curăţenie şi dezinsecţie spre marea bucurie a gândacilor şi bacililor vinovaţi de infecţiile grave spitaliceşti, micşorarea numărului de farmacii pe criterii abracadabrante. Aceasta este reforma omului de ispravă Attila C., indiferent de etnia cu care se laudă. O să spuneţi că nu este direct vinovat de toate relele enumerate. Vă înşelaţi! Domnul ministru este încă pe funcţie şi a acceptat prin semnătură proprie tot ceea ce implică într-un fel sau altul domeniul pe care îl păstoreşte.
Câţi români, unguri-maghiari sau alţi de drept locuitori ai acesei ţări au murit din cauza emanaţiilor organizatorice ale domnului cu prenumele unui mare conducător de hoarde migratoare? Va da el vreodată socoteală pentru suferinţele cauzate acestui popor?
Nu, pentru că este foarte ocupat. Acum are o nouă jucărie. Desfiinţarea zecilor de spitale pe care le socoteşte inutile, fără a arăta cuiva motivul inutilităţii, şi coordonarea uriaşei migrari a bolnavilor de pe întreg teritoriul tării. Din Dobrogea spre Oltenia, din Moldova spre spitalele din Muntenia şi din sat către oraş. A scăpat cineva? Se pare că numai cei de aceaşi etnie cu domnia sa nu se bucură, deocamdată, de această mare transhumanţă. Din motive istorice, probabil.
Ca om trecut prin multe, ca posesor al unei vârste bună prietenă cu bolile bătrâneţii, în calitate de purtător în suflet- alături de dumneavoastră- a groazei generate de posibilitatea unei necesare internări într-un spital rostuit de ministerul condus de acest personaj sinistru, mai am o singură dorinţă. Doar una: să fim sănătoşi!