6 septembrie 1996

            Ambasada Federaţiei Ruse la Bucuresti emite un „Press-Release”. In mod ciudat, este semnat de un militar, generalul-colonel V. BARIKIN. Nu ştiu cine este generalul şi nu am ideie cum de poate semna el texte cu poziţia oficială a ambasadei.  O explicaţie posibilă ar putea fi dată de titlurile documentului. Fiindcă, „Press-Release”-ul are două titluri. Primul, „PLANURILE DE EXTINDERE NATO ŞI POZIŢIA RUSIEI”, urmat de „LA MOSCOVA SE PREGĂTEŞTE RATIFICAREA TRATATULUI START-2”.

Alăturarea celor două titluri şi semnătura „Press Release”-ului mă determină să cred că START-2 nu va fi acceptat nici de astă dată.  Istoria scurtă dar zbuciumată a Tratatului conduce către concluzia că vor mai trece ani buni până la o eventuală adoptare a sa de către ruşi.

Povestea a ceea ce numim azi START-2 a început la jumătatea anului 1992.  Atunci, aflat la Washington, la o întâlnire bilaterală cu G.Bush, preşedintele rus B.Elţin semnează cu omologul american un document care stabilea anumite limite pentru armamentul strategic şi eliminarea din arsenal a rachetelor intercontintale denumite MIRV,ICMB şi ICMBS.

Se pare că ruşii au înţeles repede că aplicarea Tratatul START-2 poate fi o păcăleală. Că îi va pune în inferioritate. Bănuiau la început, apoi a devenit o certudine, că SUA intenţionează să înlocuiască renunţarea la avantajul razei mari de acţiune a armamentului propus spre dezmembrare cu apropierea fizică de graniţele Rusiei. Posibilă prin extinderea spre est a NATO. Ca urmare, SUA loveau aceleaşi obiective strategice cu armamentul rămas în arsenal după distrugerea celor cu rază foarte mare de acţiune. Posibilitate pe care Federaţia Rusă n-o avea, graniţele sale  rămânând neschimbate.

Rusia  (Uniune Sovietică atunci) mai fusese înşelată odată. Când se acceptase, de către cele două mari puteri, desfiinţarea concomitentă a Tratatului de la Varşovia şi a Alianţei Nord-Atlantice. Tratatul de la Varşovia s-a dezmembrat, la 30 martie 1991, respectându-se promisiunea.  NATO, în momentul când trebuia să dispară, s-a transformat dintr-o „alianţă militară în una politică”(mai 1991, Reuniunea de la Roma). Practic, a rămas neschimbată. Iar acum se măreşte prin atragerea statelor foste membre ale Tratatului de la Varşovia, apropiindu-se de Rusia, preluând toate avantajele militare şi  strategice ale poziţiei acestor ţări în defavoarea Rusiei.

Deşi SUA forţează nota, planificând numeroase întâlniri şi discuţii, ratificând repede START-2, Rusia reacţionează lent. Sunt de părere că profită şi va profita şi în viitor de fiecare motiv care îi va permite amânarea ratificării documentului.

Ce spune, oficial prin „Press-Release”, Ambasada Rusei la Bucureşti cu privire la extinderea NATO? Spune „Niet!”. Adică, „Nu!” 

Citând din  nota ambasadei:

Nu, deoarece „În cazul includerii ţărilor Europei Centrale şi de Est şi apoi, poate, şi a ţărilor baltice în componenţa NATO, continentul va fi împărţit din nou în sfere de influienţă. Mai mult, în Europa se pot forma nu una, ca pe timpul războiului rece, ci câteva linii de confruntare, care vor crea în centrul acesteia surse potenţiale de criză.”

Nu, fiindcă „Prin aderarea la Alianţă a acestor ţări trebuie să ne aşteptăm la schimbări esenţiale în situaţia geostrategică şi la un raport al potenţialului militar în favoarea NATO şi în detrimentul Rusiei. Este vorba de avansarea unei structuri militare puternice spre frontierele noastre, fapt ce înrăutăţeşte situaţia geopolitică a Rusiei.”

Nu, întrucât „Odată cu aderarea la bloc a statelor din Europa Centrală şi de Est, nivelurile înarmării stabilite prin Tratatul CFE vor fi depăşite de NATO iar raportul dintre forţele NATO şi cele ale Rusiei se va schimba şi mai mult în favoarea Alianţei. Ca urmare, Tratatul, care îşi declara scopul în a stabili un echilibru stabil şi sigur al forţelor armate şi a lichida potenţialul atac prin surprindere va fi subminat iar dezechilibrul apreciabil de forţe şi mijloace poate condiţiona o relansare a cursei înarmărilor.”

Nu, deoarece „Toate acestea vor crea o dinamică periculoasă care ameninţă cu alunecarea pe panta înstrăinării persistente a Rusiei de NATO, sau chiar a confruntărilor.”

Şi, în fine, prin documentul oficial al Ambasadei, Rusia mai spune nu extinderii NATO, amintindu-şi de momentul mai 1991, când, prin reciprocitate, la Roma, trebuia desfiinţată Alianţa Nord-Atlantică: „În momentul de faţă ar fi nerealist să se treacă la lichidarea NATO sau să se conteze pe o transformare profundă şi rapidă a Alianţei. Posibilităţile ca NATO să evolueze, transformându-se într-o organizaţie politică, ceea ce ar corespunde intereselor Rusiei, sunt limitate în prezent.” După părerea mea, în aceste două fraze îşi recunoaşte înfrângerea din 1991 şi afirmă clar că nu crede,  azi sau altădată, în transformarea integrală conform promisiunii a esenţei politico-militare a Alianţei în una  pur politică.

Deci, spune, printre rânduri,  comunicatul de presă al ambasadei, Rusia nu vrea să se mai lase păcălită încă adată.

Despre ratificarea la Moscova a Tratatului START-2, adică referitor cel de al doilea titlu al documentului, nici un cuvânt. Nici măcar unul! Ca şi cum titlul, scris cu majuscule, ar fi apărut acolo din greşeală. Să fie întâmplător? Nu cred.

La 22 iunie 1995, Boris Elţin trimisese Dumei spre ratificare Tratatul START-2. Dezbaterea în parlament încă aşteaptă. De circa un an şi jumătate. Asta în condiţiile în care  Senatul SUA  a ratificat START-2 încă de la 26 ianuarie a.c.! Şi, după cum semnalele politico-militare venite din Rusia lasă să se întrevadă, vor mai trece ani mulţi până când parlamentarii ruşi vor fi de acord cu un document având forma actuală. Dacă o vor face vreodată!

Cel puţin azi, date avute la dispoziţie spre această concluzie îndeamnă. Sper să nu mă înşel şi viitorul să-mi dea dreptate.