Zarvă mare pe scena politică. Tocmai când credeam că au avut loc alegeri pentru parlamentul european, aflu că de fapt am votat apariția unei avalanșe de bulibășeli interne. A unei harababuri neaoș românești!

 Cu alte cuvinte, în momentul în care eu puneam ștampila gândindu-mă la nesfârșita suită de binefaceri pe care mi le-a adus mie mama Europă, fără să știu votam cu totul altceva. Votam ”principiile cardinale”ale îmbrățișărilor frățești întru doctrină descoperite subit de înamorații de azi care până ieri se înjurau suculent de mamă. Votam care cu care să se alieze, care cu care să se certe, care să demisioneze (sanchi!) și care nu, care să se declare mai de dreapta decât celălalt, care este mai responsabil pentru țărișoară și care o trădează de fiecare dată. Votam, fără să-mi dau seama, declanșarea furtunii cu fulgere, tunete și averse locale din zona plină de turbulențe a faunei politice românești!

Scena la care asistăm nedumeriți pare decupată dintr-o piesă demnă de teatrul absurdului. Prinși în rafalele nervoase, neașteptate, ale vânturilor doctrinare contradictorii, cu excepția unor ”inițiați” niciunul dintre actori nu prea înțelege ce se întâmplă. Vezi PNL-iști care se miră de ceea ce face PNL-ul. Zărești, cu coada ochiului, PDL-iști minunându-se de ceea ce se întâmplă în PDL. Partide cu un scor de 1-2%, invizibile din punct de vedere electoral, se gudură și zâmbesc de li se văd toți premolarii, ca niște hiene care au simțit miros de sânge și se pregătesc să ia o halcă de la festinul demolator al celor puternici. În învălmășeala creată, noul, ”tânărul” și ”prea-curatul” PMP  (partid de ”mișcare populară” care nu are nicio treabă cu poporul) încearcă să ia caimacul. Toți ceilalți, vădit deranjați de un asemenea tupeu, mârâie la el în semn de ”pleacă fă d-aici!”

Și cortina este încă ridicată! Televiziunile de știri, angajate fiecare de o parte sau de alta a combatanților, parcă au primit un pămătuf cu terebentină la părțile sensibile. În înghesuiala de pe ecranele televizoarelor figuri livide se contrazic cu sârg, scuipă cuvinte grele, explică nefireasca înfrățire a celor care până azi-noapte se mușcau reciproc de zgârciul urechii ca fiind expresia cea mai pregnantă a unui amor vechi dar nedestăinuit până în prezent. Iar mușcatul de ureche…bătă-l vina, era doar dovada înfocării din patul răvășit al dragostei împărtășite. În prim plan, moderatori luați și ei de apă disputelor ridică tonul, încearcând să încline balanța de partea interesului pe care îl slujesc…

În toată această vânzoleală, în schimbul de fraze fierbinți, în duelul de ”principii” fundamentale, în reașezarea pe poziții doctrinare noi, nu aflu nimic despre mine. Nimic despre mine, omul cu ștampila, Anonimul care acum (sau cu ani în urmă) i-am pus pe ei acolo ca să mă slujească. Încleștați în lupta dintre meschinele interese, politicienii dovedesc că pentru ei omul căruia i-au jurat cel mai profund atașament nu există. Se vede (pentru a câta oară?) cum credința și aspirațiile alegătorului, ale cetățeanului, nu contează atunci când este vorba despre ciolan.

Acest joc de-a alba-neagra, în care noi suntem cei care pariem, cu banii noștri, perpetuu pe capacul fără nimic sub el, descrie cum nu se poate mai bine ceea ce reprezintă partidele politice în România. Găști de farsori, adunături de mincinoși profesioniști, haite de tâlhari, formațiuni organizate de profitori, cartele ale mitocăniei și sindicate de factură mafiotă. Mă opresc aici cu enumerarea atributelor.  Nu fiindcă nu ar mai exista și altele, ci din jenă.

În concluzie, privind Spectacolul de pe scena politică vei găsi dincolo de fardul actorilor doar indivizi avizi de putere și de bani, o viermuială urât mirositoare de politruci fără de popor, o adunătură de ”demnitari” fără demnitate, o șleahtă de ”oameni de stat” fără țară. Vei afla acolo, sub reflectoare, doar niște farsori!