Pe la graniţele României se împute treaba. Miroase a sudoare de soldat rus şi a unsoare pentru armele Kalaşnikov. Ca prin farmec, brusc, politicienii care până mai ieri spuneau că militarii mănâncă banii statului de pomană, că efectivele trebuiesc reduse fiind inutile, că dotarea armatei mai poate aştepta întrucât sunt probleme mai importante de rezolvat, şi-au adus aminte că ţara are militari. Şi se înghesuie să azvârle cu promisiuni.

Preşedintele statului şi comandantul Forţelor Armate, cel care 10 ani, aproape zi de zi, a dirijat distrugerea programată a Armatei României, cel care a umilit până la insuportabil militarii români tineri şi vârstnici, acelaşi care a hotărât că soldele nu mai există (înlocuite fiind de salarii tarifare), că pensiile militare de stat trebuiesc desfiinţate, că pensia acordată militarului nu este un drept constituţional al acestuia ci un supliment pe care statul îl acordă numai dacă are bani şi numai dacă vrea, că rezerviştii pot să dispară (transformaţi  în simpli pensionari), că 30% din drepturile pecuniare ale tuturor militarilor trebuie tăiate, el, acest demolator sadic, strigă acum că doreşte creşterea capacităţii de reacţie a forţelor armate şi recomandă insistent alocarea unor resurse suplimentare la rectificarea bugetară din acest an pentru militari.

Domnul preşedinte se face că uită cum sub directa sa oblăduire şi  în calitatea sa  de susţinător fidel al gândirii “strategice” bocşiene privitoare la principiului absurd al pensiilor “echitabile” (emanat de mintea gângavă a unuia Şeitan) a furat, în 2010, cu neruşinarea unui tâlhar, din buzunarele unor zeci de mii de pensionari militari. Nu-şi mai aminteşte că, în anul 2012, redusese bugetul armatei la  minimul istoric de 1,2%  din PIB (în loc de cel puţin 2%!!!). El, acest domn preşedinte, cere acum, speriat, resurse bugetatre pentru armată.

Cu ocazia bilanţului M.Ap.N. ( care a vut loc în plină criză ucrainiană) am aflat ce a fost timp de zece ani în mintea preşedintelui. Şi ne crucim, fiindcă el, preşedintele, declară senin:   “până acum prioritatea majoră a armatei române a fost îndeplinirea misiunilor în afara teritoriului naţional”  Chiar aşa, de ce să fi avut Armata României vreo legătură cu Ţara?  Priorităţile militarilor noştri nu erau aici, se aflau undeva prin Africa, în nisipul fierbinte al Irakului, ori în munţii sterpi ai Afganistanului. Sau altundeva aiurea în lume, acolo unde România nu avea nici un interes, cu atât mai mult vreun câştig concret pentru ţară, înafara bătăilor încurajatoare pe umeri primite din parte unor oficiali mai importanţi (ori mai de mâna a doua) ai puterilor care câştigau cu adevărat de pe urma acelor războaie. Ei, soldaţi ai Armatei Române, aveau o singură “prioritate majoră”: să fie carne de tun!  Însă, din acest moment, ne promite domnul preşedinte, o dăm la întors:“din acest moment acest obiectiv trebuie însoţit şi de un nou obiectiv – acela de ridicare continuă a capacitaţii de reactie a armatei române.” Aproape că te trece plânsul…

Ministrul apărării, acest Duşa al inconsecvenţei, a uitat şi el că numai cu câteva luni în urmă, în Cartea Albă a Apărării, arăta că aproximativ 60% din echipamentele Armatei sunt nefuncţionale, capacitatea de luptă este la un nivel calificat drept critic, militarii sunt slab pregătiţi, cadrul legislativ nu permite dezvoltarea sistemului de apărare iar România îşi susţine echipele trimise în teatrele de operaţii doar cu ajutorul aliaţilor. Acum, cu mirosul de praf de puşcă în nări, vede realitatea militară cu totul schimbată, opusă chiar. Prin urmare, afirmă sus şi tare că  în armată totul este superb iar programele viitoare sunt minunate…

Prezent la activitatea de bilanţ este şi domnul Ponta.  El este acela care a readus cu surle şi trâmbiţe pensiile militare nivelul anului 2010 (după trei ani de furăciuni ca în codru) fără a returna însă şi sumele furate timp de 36 de luni. Este acela care, întărind încă o dată discriminarea iniţiată de Boc, a tăiat dreptul legitim al pensionarului militar la indexările legale primite de toţi ceilalţi pensionari ai ţării. De data aceasta ne spune lucruri  fundamentale: “  … vreau să spun un lucru fundamental, că ştiu că rolul Armatei Române, al MApN, poate fi la înălţimea dorinţelor şi aşteptărilor noastre, dacă există şi un sprijin financiar pe termen mediu şi lung, nu doar lucruri punctuale”… Şi mai crede domnul prim-ministru: ”Cred însă că mesajul principal, acela de a avea (…) în 2014 un buget mai mare faţă de 2013 este mesajul corect, şi vreau să vă asigur (…) că în 2015 MApN, Armata Română, vor avea în mod sigur un buget puţin mai mare decât în 2014. Nu vreau să vă spun cu cât, spun doar că nu se taie ci se dă. Acesta este lucrul cel mai important.”

Şi-au adus aminte de Armată… ei, conducătorii de ieri şi de azi, aceste accidente ale istoriei, jalnice păpuşi de cârpă, complet lipsiţi de elementara înţelegere a rolului adevărat şi a menirii armatei ca instituţie fundamentală a statului. Ni se arată din nou, aşa cum sunt, îmbolnăviţi până în măduva oaselor de oribilul bacil numit politică, în stare să pună oricând la mezat ţara pentru câştiguri personale ori de gaşcă, înţelegând doar fiorul fricii sau foşnetul bancnotelor.Personaje sinistre, cu coloana vertebrală absentă şi vitregite de nobilul sentiment cu care ar trebui să se însoţească oricare demnitar: fiorul nobil interior care se cheamă patriotism, dragostea de ţară şi de neam.