Am făgăduit că atâta timp cât cel care a atentat în mod criminal la statutul de trai al unor milioane de români va rămâne pe funcţie, în fiecare an, la 6 mai, voi repune pe blog articolul “Un preşedinte fericit”. Articol scris şi publicat în seara de tristă amintire a primăverii anului 2010 când un preşedinte care nu mai avea nimic a pierde politic a hotărât, cu o condamnabilă nepăsare, furtul din buzunarul celor mai amărâţi români a mai mult de un sfert din banii necesari traiului zilnic. Trai pe care tot el îl adusese la nivelul cel mai jos de suportabilitate.

“Un preşedinte fericit
Joi, 6 mai 2010. Am văzut un preşedinte fericit. Cu zâmbetul pe buze, spunând glume cu grasul şi cu slabul, domnul Traian Băsescu anunţă ţara că se micşorează toate salariile bugetarilor cu un sfert. Un milion şi jumătate de oameni! Profesori, medici, militari, funcţionari publici, judecători etc. vor lua numai trei sferturi din salariu. Singura lor vină? Sunt bugetari, lucrează în folosul public. Pentru mine, pentru dumneavoastră.
Cu o bunădispoziţie nedisimulată, înaltul demnitar anunţă scăderea tuturor pensiilor cu 15%. Peste cinci milioane de oameni. Oameni care şi-au plătit cinstit, zeci de ani, obligaţiile faţă de stat. Vina lor? Au trăit până la vârsta pensionării.
Zâmbind din colţul gurii taie 15% din ajutorul de şomaj. Încă aproape un milion de persoane. Nevinovate că au ajuns în această postură. Nedreptăţite de soartă.
Amuzat, preşedintele tuturor românilor promite apoi şi alte măsuri care lovesc în oamenii sărmani. Retragerea subvenţiilor de căldură, de lemne de foc, de orice fel. Vina lor? Sunt săraci!
Mai aflăm că guvernul şi-a făcut pe deplin datoria. Ne mai spune că nici domnia sa, preşedintele, nu-i vinovat. Nici FMI-ul. Nimeni nu este vinovat de situaţia în care se află ţara. Poate doar noi, cetăţenii ei, că îi încurcăm uneori pe guvernanţi! Pentru că suntem pe aici, prin ţară. Şi respirăm.
Întrucât preşedintele nu a râs cu hă-hă-ul său binecunoscut, înseamnă că mai are de făcut asemenea anunţuri. Deci, mai păstraţi nişte lacrimi. Măcar în colţul ochiului, dacă nu vă seacă deplin până atunci.
Aştept clipa în care bugetarul va lucra pe nasturi, pensionarului i se va lua o taxă în loc să-şi primească pensia iar şomerul va fi obligat să lipească, pe gratis, opt ore pe zi, afişe cu preşedintele premier râzând. Din toată inima.”

Întâmplător ori nu, azi, 6 mai 2012, domnul preşedinte a ieşit în faţa naţiunii şi s-a jurat că el vrea să se revină la acele salarii, pe care le substituise fără de ruşine cu doi ani în urmă. Că se luptă pe viaţă şi pe moarte cu FMI-ul, cu politicienii abtuzi şi cu soarta potrivnică pentru a-i ferici pe români. N-a spus nimic despre banii aceloraşi români pe care i-a băgat în buzunarul prietenilor săi politici timp de doi ani şi care ar trebui acum să se întoarcă la cei păgubiţi. Nu a zis nici un cuvânt despre ceilalţi bani, furaţi timp de 24 de luni prin desfiinţarea unor sporuri fireşti, prin spolierea drepturilor mamelor şi copiilor, a şomerilor, a pensionarilor şi a celor cu dizabilităţi. Nu, pentru domnul preşedinte acei bani nu se vor mai întoarce niciodată. El ne crede proşti. El ne socoteşte uituci şi încearcă a ne ameţi cu vorbe de amor…
Tot la 6 mai 2012, ca şi cum 6 mai 2010 n-ar fi existat, partidul care ne-a minţit ani de zile, care a contribuit prin votul său la furtul generalizat, care a distrus în mod programat viaţa fiecărui român, inclusiv a celor mai săraci şi mai neputincioşi, îşi lansează candidaţii la alegeri. Cu steaguri şi cuvântări avântate, cu alte promisiuni. Vor să-i credem din nou. Vor să-i mai alegem o dată. Vor din nou să conducă, să fure şi să dispreţuiască… Un nou, şi sper ultim, gest de sfidare!
Aş dori să apuc ziua când cei care au batjocorit, ca niciodată în aceşti ultimi ani, acest popor răbdător, să plătească. Cu libertatea lor, cu avuţia lor, cu fericirea lor obţinută prin durerea celor mulţi. Pentru ca nimeni, niciodată, să nu mai abă îndrăzneala de a jefui şi umili milioane de oameni nevinovaţi. Pentru a fi învăţătură de minte tuturor celor care mint, fură şi dispreţuiesc pe cei care i-au ales spre a le fi slugi şi nu pentru a le deveni stăpâni.