Asistăm la demonstraţii de stradă. Participăm la ele şi ne strigăm amarul. Ţara fierbe. Numai domnul Oprea este de neclintit. El îşi continuă opera de distrugere a celor care au avut neşansa de a fi pensionari militari în timpul mandatului său şi sub conducerea înţeleaptă a marelui-micuţ, Boc. Ca urmare, calvarul militarilor vârstinici şi saga pensiilor militare este departe de a se fi sfârşit. A trecut un an şi jumătate de batjocură şi pe măsura trecerii timpului, formele de umilinţă, încălcările flagrante ale legii, par a căpăta forme tot mai monstruoase. Fenomen greu de explicat în absenţa unei structuri din cadrul M Ap N destinate special descoperirii a noi forme de chinuinţă pentru pensionarii militari. Nu ştiu dacă aşa ceva există. Un Birou al umilirii bătrânului militar! Probabil da. Sau poate nu. Dar, metodele imaginate intenţionat pentru ocolirea legii, diversele măsuri de tracasare şi intimidare, umilinţele în cascadă, ordinele destinate blocării aflării adevărului despre veniturile reale ale fiecărui pensionar, ameninţările la adresa funcţionarilor din minister care ar dori să-şi facă treaba corect, suita de minciuni amestecate cu documente false, te îndeamnă să crezi într-un plan diabolic, pus la punct de o echipă instruită şi destinată acestei „munci”.
Ca să nu credeţi că bat câmpii, acuzând din răutate pe binefăcătorul armatei, politicianul degrabă maxim înstelat, vă amintesc două dintre ultimele găselniţe. Descalificante pentru conducerea ministerului „onoarei şi al dreptăţii”.
Prima. O nouă şi inutilă punere pe drumuri! Pensionarii militari, şi anume aceea cărora le-a scăzut pensia (zeci de mii, şi nu 7%! La un singur CM de sector din Bucureşti erau mai mult de 1200!) au început să fie chemaţi telefonic la Centrele Militare Judeţene. Cu Deciziile de pensie. De ce? Pentru o discuţie! Şi pentru că aşa au primit ordin ei, cemejiştii. Ei sunt cei destinaţi (nimeni nu ştie de ce) să convingă păgubiţii pensionari că este normal să fie furaţi. Şi să contribuie, chiar împotriva normalităţii şi a voinţei lor, la o mârşavă manevră a imposibilului „ministru patriot” destinată ocolirii unor răspunsuri ferme, scrise, impuse lui de nenumăratele contestaţii. Şi de lege! Se întâmplă în toată ţara. Este ordinul domnului ministru!
Păi ce treabă are CMJ-ul cu pensia, care nici măcar militară nu se mai cheamă? Şi conform cărei legi CMJ poate chema (telefonic!) un militar în retragere spre a-l chestiona? Şi cum de îşi permite o asemenea instituţie să mai cheme la ea un militar în rezervă în condiţiile în care toate legăturile acestuia cu armata au fost şterse printr-o lege imbecilă, susţinută de chiar ministrul ce se autointitulează „prietenul” militarilor?
Din spusele celor care din curiozitate au răspuns chemării, la CMJ ţi se arată ceea ce ai văzut deja în mincinoasele „acte” ce însoţesc ilegala Decizie. Şi se încearcă a te convinge că asta e, alte date nu vei mai obţine! De nicăieri. Deci degeaba faci contestaţie. Mai bine înghiţi în sec şi te laşi păgubaş. Şi pleci, de la devenita inutilă instituţie azi când încorporări nu se mai fac, la fel de nedumerit ca la ducere. Dar mult mai nervos. Fiindcă ministrul te crede idiot şi fiindcă îşi bate joc de tine, cu neruşinare.
A doua.Tot mai mulţi pensionari militari se confruntă cu refuzul arhivelor de a mai pune la dispoziţie alte date, înafara copiilor documentelor, exacte ori false, transferate sub presiunea timpului în baza de date a ministerului. Şi primite deja de pensionar.În zadar vor încerca nemulţumiţii să vadă Ordinele de Zi, Statele de plată originale ori alte documente care să le dea dreptul la o pensie corectă. Arhivele militare sunt închise pentru ei. Arhivarii au primit ordin, sub ameninţarea concedierii vinovatului, să nu mai facă publice alte date decât cele, mincinoase ori nu, trimise caselor de pensii sectoriale. Deci, dacă veştile acestea se confirmă (şi mulţi spun că se confruntă cu ele), adio adevăr! Pensionarii militari sunt scoşi, deja, în afara legii, a statului de drept. Nu mai au drepturi cetăţeneşti iar legile în vigoare nu mai sunt aplicabile lor!
Prea puţini suntem în stradă strigând până la răguşeală pentru demnitate. Pentru adevăr şi dreptate. Pe frig, balansaţi între bastoanele jandarmilor şi pietroaele ultraşilor. Pentru că ei, impostorii, aşteptând să ne treacă, ne bagă undeva şi continuă nestingheriţi Dezastrul. Fiindcă nu le pasă! Fiindcă noi le permitem!