NU LE PASĂ
Nu le pasă de răvăşirea vieţii a zeci de mii de pensionari militari a căror existenţă se află la cheremul unor funcţionari îndobitociţi politic.
Nu le pasă de protestele bătrânilor militari cărora le-au furat trecutul iar acum le distrug încrederea în ziua de mâine.
Nu le pasă de imensul scandal mass-media care scoate la iveală întreaga murdărie şi nemăsurata minciună cu care au tratat armata. Care arată adevărata lor faţă. Care ridică la suprafaţă, de sub zâmbetele lor încrezătoare, hidoşenia care-i caracterizează.
Nu le pasă de încălcarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România este parte, de legislaţia Uniunii Europene şi de hotărârile judecătoreşti definitive.
Nu le pasă de miile şi miile de procese care vor bloca sălile de judecată. Şi nici de banii acestui popor cu care vor trebui să plătească nemerniciile pe care astăzi le orhestrează.
Nu le pasă de reacţia presei internaţionale şi de pierderea pe zi ce trece a prestigiului internaţional al ţării.
Nu le pasă de starea de disperare la care au adus milioane de români.
Nu le pasă de viitorul armatei române şi nici de trecutul său.
Nu le pasă că un popor întreg moare de foame şi de frig.
Nu le pasă că am ajuns ţara cea mai săracă din Europa.
Nu le pasă că România este o ţară furată şi ascunsă în buzunarele câtorva politicieni aflaţi acum la cârmă, sub comanda acestui marinar.
Ei vor bani! Ei vor banii voştri, munciţi şi obţinuţi prin sacrificii în timp ce ei huzureau şi adunau bogăţii nemăsurate.
Ei vor bani! Cu orice preţ!
Valul de nemulţumire apărut în aceste zile reprezintă pentru ei un risc asumat. Un risc pe deplin calculat. Ei ştiu că nu va dura o veşnicie. Ca şi în cazul profesorilor, medicilor, mamelor şi al celorlalţi pensionari, ei vor arunca în ghiarele nesătule ale presei alte subiecte de scandal. Peste câteva zile bătaia de joc la adresa militarilor va devein o amintire. Asumată ca atare de românul prea lovit de soartă ca să-i mai pese de durerea altuia.
De aceea, acum, ei stau ascunşi. Au activat întreaga reţea informativă pentru a controla mişcările celor care protestează. Monitorizează evenimentele şi aşteaptă trecerea furtunii baricadaţi în adăposturi. De aceea nu-i mai vedem.
E tăcere adâncă la Cotroceni. După ce zile întregi a ocupat ecranele televizoarelor, tunând împotriva nedreptăţii cu care străinătatea ne tratează, preşedintele a dispărut. Nu vede şi nu-l interesează rezultatul nedreptăţii pe care el a făcut-o oştenilor ţării. Armatei ţării sale! Astăzi nu mai avem preşedinte.
Nu se mai aude vocea răstită şi plină de pilde egalizatoare a premierului. A tăcut până şi zgomotosul Boc! Se tace, deci, şi la celălalt palat. Am rămas şi fără prim-ministru.
A dispărut încruntatul, demnul şi iubitorul de ţară ministru al apărării. Nu mai bate el cu pumnul în microfon asigurând ţara că nimeni nu se va atinge vreodată de drepturile militarilor. Nu-şi mai pune viitorul politic chezaş pentru păstrarea valorii pensiei militare. Distinsul, uriaşul domn Oprea nu se mai vede! Armata nu mai are ministru, nu mai este printre noi acel general în rezervă care plângea cu sughiţuri pe umărul colegului său, pensionar şi el!
Astăzi, ei, ascunşi, aşteaptă liniştirea apelor. Şi vor apărea apoi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, tot pe locurile lor, tot voioşi, tot minţind şi aparent mustind de dragoste de ţară, dar pregătind machiavelic alte lovituri.
Domnilor militari activi, daţi onorul cuvenit ministrului vostru! Salutaţi-l zilnic cu bine cunoscutul “SĂ TRĂIŢI!” Şi el va trăi, că nu trăieşte din pensie!
Salutaţi-l pe domnul ministru! Pe generalul cu umerii grei de stele. Stele cu miros de politică, aranjamente ascunse, trădări şi recompense dubioase.
Şi să nu aveţi nici o îndoială. Mâine veţi fi voi în locul celor care sunt azi umiliţi. Pentru că, având mâna la chipiu, domnul ministru nu vede în voi ostaşul, omul cu nevoi şi bucurii. Vede doar prezentele şi următoarele sale victime, pierderi colaterale ale viitorului său politic.