Operațiunea masca

                  ”La 31 iulie, Centrul pentru Controlul Bolilor (CCB) din Atlanta recunoștea că cercetătorii săi nu au reușit să găsească nicio dovadă care să confirme că masca oferă vreun fel de  protecție împotriva Coronavirus. CCB recomandă ca în analiza cauzelor răspândirii virusului să nu se țină cont dacă se poartă sau nu se poartă mască” (Fox News Channel, comentatorul politic Tucker Carlson)

Nu suntem atât de naivi încât să credem că obligativitatea purtării măștii, pentru miliarde de oameni, s-ar impune numai fiindcă politicienilor le pasă de sănătatea noastră. Este vorba de bani. De foarte mulți bani! Socoteala este simplă. O mască pe zi pentru cinci miliarde de oameni (aproximativ trei sferturi din populația lumii) înseamnă 1,825 trilioane de măști anual! Înmulțiți cu o medie de 2,5 dolari masca și veți descoperi cât de mare, în dolari, este dragostea politicienilor pentru noi și de ce ne obligă să ne mascăm.

America, țara tuturor posibilităților

Început de aprilie, anul 2020, The New York Times: ”Pe piața măștilor, spitalele, guvernele, făcătorii de bine și speculanții sunt, toți, în competiție. Șarlataniile și prețurile explodează”

Costul unei singure măști poate varia de la 1 dolar la cinci dolari. Au fost cazuri, imediat după declararea pandemiei, când pentru o mască s-a cerut și 70 de dolari. Iată ce declara jurnalistului Jack Nicas doamna Susan Houghtelling, responsabila cu aprovizionarea medicală pentru trei spitale aparținând Arnot Health, grupul medical Elmira, NY:”Toți acești oameni lucraseră în prelucrarea lemnului și, dintr-o dată, în mod miraculos, acum au acces cu toții la o abundență de produse medicale”  Brusc, mii și mii de comercianți și-au schimbat profilul afacerii. Au devenit distribuitori de măști. Unul dintre aceștia îi oferise doamnei Houghtelling cutii cu 50 de măști la prețul de 70 $ masca. Ea le cumpărase înainte cu 2,28 $ bucata.

Tot Jack Nicas scrie că din abundența de oferte una anume reținuse atenția doamnei Houghtelling. Era oferta firmei Blank Industries care vindea masca cu 5 dolari. Reprezentanta pe piață a celor trei spitale dorea să comande un milion de măști, motiv pentru care s-a interesat cine este vânzătorul. A descoperit că Blank Industries fabricase până atunci înghețată. Andrew Blank, proprietarul, habar nu avea cum arată o mască veritabilă, conformă normelor sanitare, și nici nu putea explica pentru care motiv o vindea cu cinci dolari și nu cu cincizeci de cenți. Milioanele de dolari intrate peste noapte în buzunar ar fi fost o mană cerească pentru el. Restul, nu conta.

Precum două entități gemene, comerțul cu măști s-a extins mână în mână cu pandemia. Și nu-i de mirare. Pandemia se dovedește a fi o imensă afacere, iar operațiunea masca o simplă petală a cestei flori minunate cultivate atent de Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Peste noapte au apărut mii de lanțuri de intermediari, fiecare cu sursa lui de aprovizionare și, desigur, cu prețul său. În paralel s-au născut și dezvoltat alte mii de producători. Sângele acestui organism monstruos? Banii!

Guvernul federal a dispus deschiderea unor linii suplimentare autohtone de fabricare a măștilor care să facă față cererii interne în creștere. Tot oficialii federali, însă, au considerat că este mai convenabil să se importe măști din China. Între timp situația s-a complicat deoarece s-a răspândit știrea că măștile chinezești nu asigură protecția necesară. De altfel, inclusiv China, aflată sub presiunea epidemiei interne, dar și a solicitărilor comerciale externe, a importat în aceeași perioadă peste două miliarde de măști. Mare parte din ele fiind reexportate. Situația din SUA nu este singulară. Clone ale ei au invadat planeta.

Pretutindeni, cererea de măști este în creștere. Profitul, de asemenea.

Lily Liu, reprezentanta unui spital din China, spunea unui afacerist american care dorea să intre pe piața internațională a măștilor că în China au fost autorizate numai câteva fabrici pentru a produce măștile cele mai căutate, N95 (KN95, varianta chineză). În principal, erau foste fabrici de confecții care puteau fi transformate repede în mari producătoare de măști. ”Ce se întâmplă la aceste fabrici este că dimineața devreme apare la poartă Franța, mai apoi, cam la timpul micului dejun, vine Germania, la prânz este prezentă Italia și mai târziu, după amiază, este prezentă SUA. Între timp, la poarta din spate, se bulucesc distribuitorii autohtoni, cărând cu ei teancurile de bani cash” spune ea.

Prin ”bunăvoința” unor medici care sfătuiesc politicienii cu putere de decizie și, să nu uităm, ca urmare a intervenției OMS, pe întregul glob cererea de măști sporește într-un ritm amețitor. Guvernele unor state au decis ca fiecare țară să-și sporească producția pentru a se evita speculațiile internaționale. Raportându-ne tot la China, producția internă de măști a sporit de la 10 milioane pe zi până la 115 milioane pe zi într-o singură lună. De la început de februarie, la sfârșitul lunii. Și rata de creștere nu s-a oprit aici.

Alte state au restricționat exporturile pentru a-și proteja piața internă. Pe nesimțite, s-a dezvoltat o adevărată filozofie a donațiilor. În paralel a fost pusă în scenă și  reacției de negare a statutului de bun samaritean pentru adversarii politico-economici de pe ”piața” donatorilor. Un război politic în toată regula.

Urmărind un profit cât mai mare, tentați de forța de muncă ieftină, o mulțime de companii și-au deschis în China filiale ale propriilor fabrici de măști. General Motors, în sud-vestul Chinei are în funcțiune 20 de locații unde lucrează cu utilaje specifice producerii de măști. 3M Co, cu baza în Minnesota, are, de asemenea, o fabrică în Shanghai. Asemenea situații nu sunt singulare, motiv pentru care guvernul chinez a luat măsuri menite să descurajeze proliferarea lor. Companiile americane se tem deja de o eventuală naționalizare a fabricilor lor din China.

La sfârșitul lunii aprilie 2020, în articolul intitulat ”Cum a devenit masca facială cea mai râvnită marfă de pe glob” , jurnalistul  britanic de origine indiană Samanth Subramanian  descria ”efectul masca” : ”Niciun obiect nu simbolizează mai bine pandemia decât masca (…) În absența unui medicament sau a unui vaccin, masca a rămas singurul material de protecție pe care îl putem cumpăra (…) Țările au tezaurizat masca și o folosesc ca monedă de schimb în jocurile geopolitice. Prada, Guci și Balenciaga au început să le fabrice. Noi avem, de asemenea, un MaskClub.com care, precum un club tip ”gemul lunii”, oferă abonamente lunare de 9,99$ pentru măști: modelul celei mai iubite afaceri a comerțului electronic hipster. Anul trecut, cineva din industria de profil îmi spunea că Burberry se jucase cu ideea de a pune măști modelelor sale pe timpul spectacolului de pe podium – o sclipire, probabil, a viitorului apocaliptic de azi. Din martie, acest lucru a devenit real, și casa de modă este gata să producă măști și halate pentru ministerul sănătății din UK. Din perspectiva sănătății, masca reprezintă o problemă de viață și de moarte. Dar, de asemenea, a căpătat statut de talisman – ca un obiect care atârnă confortabil între corp și o societate bolnavă”

Multe alte ramuri industriale, comerciale sau de transport au descoperit o oportunitate de profit mărit în Operațiunea Masca. Un fost importator de piese auto din Shanghai, reprofilat pe import de materiale medicale, se plângea că prețul transportului aerian pe kilogramul de măști a ajuns deja la 17$-18$, comparativ cu  3$-4$ la alte produse. Pentru a transporta mai ieftin măștile, guvernul irlandez a convins o linie aeriană autohtonă să deschidă zboruri directe spre China deși aceasta niciodată nu zburase acolo.

România, mai tare ca America

The Washington Post publica în aprilie 2020 un articol în care arăta că o societate comercială de la sud de București, Romwine&Cofee SRL, cu domeniu de activitate comerțul cu țigări și lichior, a câștigat o licitație de 12,6 milioane dolari pentru livrarea de măști medicale la un preț dublu față de prețul pieței. Oficiali ai statului erau amestecați în tranzacție. Alături de Columbia și Bangladesh, România era dată exemplu pentru corupția în timp de pandemie.

În luna iulie, Jurnalista Sorina Matei publica un articol cu titlul  ” ”Afacerea Pandemia” a început în România înaintea stării de urgență. Hocus-pocus cu prețurile măștilor” în care prezintă publicului rețele comerciale înființate special pentru a profita, împreună cu ministerul sănătății și cu alte agenții guvernamentale, de facilitățile pe care statul le acorda achizițiilor de materiale medicale în timpul stării de urgență. Toate destinate furtului din banul public. Prețul măștilor vândute statului român de aceste rețele de afaceri a oscilat între 42,09 lei per bucată (la 6 martie 2020) și 31,90 lei (la 20 martie același an). În luna ianuarie, În București, o mască se cumpăra cu 0,6 lei!

Sumele vehiculate în contractele încheiate direct cu statul sunt intimidante. ”În schimbul a 3 milioane de măști chirurgicale și 250.ooo combinezoane, Unifarm SA convenise să plătească inițial 32.278.750 lei. Adică 6,7 milioane euro. DNA susține că 1,21 milioane euro era numai plata pentru funcționarii Unifarm și intermediar. Iar din această sumă, Adrian Ionel (directorul general Unifarm) ar fi pretins 760.000 euro pentru sine (…) Pe 18 martie 2020, după declararea stării de urgență, premierul Ludovic Orban, alături de miniștrii Florin Cîțu, Virgil Popescu și Ion Stefan au aprobat Ordonanța de Urgență privind unele măsuri economice și fiscal-bugetare prin care Ministerul Finanțelor Publice poate acorda la solicitarea Unifarm un împrumut din veniturile realizate prin privatizare, înregistrate în contul curent general a Trezoreriei Statului, în limita sumei de 1,15 miliarde lei, pe o perioadă de 6 luni de la momentul acordării acestuia” scria Sorina Matei.  Conform prezentării proprii, Unifarm SA este o companie națională, parte componentă a sistemului sanitar din România.

Spațiul unui articol este ne încăpător pentru a semnala toate mișmașurile efectuate în România sub umbrela ”Operațiunii Masca”. Fabrici reprofilate care au plătit pentru materia primă care nu a venit niciodată, elemente ale industriei de apărare (Romarm) care au cumpărat pe bani grei utilaje pentru fabricarea măștilor gata defecte, producători cu dorință și potențial care au fost excluși de la licitații pentru că păreau prea cinstiți, soția ministrului sănătății care specula din plin prin lanțul propriu de farmacii cererea de măști de pe piață etc etc etc.

Ceea ce descrie jurnalistul Samanth Subramanian în articolul nominalizat mai sus, se potrivește de minune, păstrând proporțiile, inclusiv situației din România: ”Masca scoate în evidență mai mult decât această pandemie a încercat să ascundă. Ea ne-a arătat ce sunt în realitate relațiile politice și economice mondiale: vectori ai interesului propriu care stau ascunși sub umbrela discuțiilor despre globalizare și deschidere. Pentru demagogii care guvernează mare parte a lumii, pandemia a devenit o scuză de neimputat cu ajutorul căreia să-și îndeplinească pe deplin dorințele ce le sunt dragi: să bată în cuie granițele naționale, să umple de noroi pe orice străin ca fiind suspect și să acționeze în așa fel încât țările lor să rămână deasupra celorlalte. Când aceste tendințe se combină cu o loialitate lingușitoare privind piața liberă, rezultatul poate fi ruinabil. În numai câteva săptămâni, masca a trecut de la a fi o necesitate umană urgentă, la un obiect exploatat cinic pe piața mondială a achizițiilor – în cea mai rapidă cale posibilă, probabil, mai repede decât orice alt obiect în istorie”

Operațiunea Masca este numai o filă a tragediei întinsă pe mai multe capitole pe care istoria o va consemna ca marea farsă epidemiologică a secolului XXI. Similar Operațiunii Masca, în adâncurile ascunse ale acestei pandemii există multe alte Operațiuni, toate menite să îmbogățească pe cineva. Fără a cuteza să credem că le-am nominalizat pe toate, sunt de notat Operațiunile având ca obiect: dezinfectanții,  halatele medicale, combinezoanele de protecție, mănușile, ventilatoarele, izoletele, manipularea cifrelor morților din cauza virusului, a numărului infectaților și a asimptomaticilor, spitalele închise pentru bolnavii cronici, dispariția unor medicamente uzuale etc.

Grav este că, pentru tragedia care a curmat deja milioane de vieți, nu există și nu va exista niciodată un vinovat. Și asta pentru că, în mod ciudat, am devenit o specie neinteresată de adevăr. O specie fascinată de imaginea falsă ce i se afișează zilnic și care crede că nu ea, ci cu totul altcineva, are responsabilitatea făuririi viitorului ei. Ca români, suntem dovada de ne tăgăduit a existenței acestui comportament.

Rating 3.00 out of 5
[?]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*