A venit întâi de mai. Ce credeți că am făcut în această zi de mare sărbătoare internațională? Principala mea preocupare a fost ca nu cumva să mă relaxez. Adică, mi-am mutat atenția de la mici și bere la grija de a NU mă relaxa. M-am sforțat să stau încordat, speriat, cu masca strânsă pe figură și cât mai departe de orice fel de petrecere. Se pare, dar nu mai spuneți la nimeni, că de Ziua Internațională a Muncii susnumita Relaxare și-a dat mâna cu SAR Co-2 și au înființat o firmă de ucis indisciplinați. Cum, neascultător al megafonului poliției, ai privit spre iarba verde cu gândul la un grătar ca pe vremuri, gata, te-au și infectat! Pe iresponsabili i-au lăsat pe mâna vașnicilor apărători galonați ai prescripțiilor celor 10 Ordonanțe Militare ( era să zic, Doamne iartă-mă, celor Zece Porunci) care, conform noii religii numită COVID, ne prefigurează viața de aici și probabil și de dincolo. Dincolo, fiind locul de unde nu s-a mai întors nimeni pentru a ne povesti dacă virusul corona a înlocuit deja smoala din cazanele veșnic încinse ale fabricii domnului Scaraoțchi.
Zvonul că puterea ne crede un popor de idioți, se confirmă
Sunt câțiva domni care, plecând de la premisa că suntem un popor de idioți, s-au încărcat cu imensa răspundere de a ne nu ne lăsa să ne bulucim năuci spre sinucidere. Adică, fiindcă ei prezumă că noi, în prostia noastră, nu am înțeles nici după două luni de cicăleală, de completare de Declarații, de numărare zilnică de sicrie, că există un virus care ne poate îmbolnăvi și continuăm să ne înghesuim ca tâmpiții să-l înghițim, se simt obligați să ne amintească pericolul dimineața, la prânz și seara, înșirând amenințare după amenințare. Totul spre binele și buna noastră dispoziție, desigur.
Nu a existat ocazie, în care președintele sau prim-ministru să ne fi acordat onoarea de a ne vorbi, fără să se recurgă la amenințări: ”Dacă nu respectați ceea ce noi am stabilit, va fi mai rău”; ”Nu trebuie să vă relaxați fiindcă după sărbători vor avea loc înmormântări”; ”Nu a venit vârful…”; ”Nu vă bucurați, greul abia începe” ”Dacă voi nu veți…nici noi nu vom…”
În tandem, ministrul de interne, transformat de puterea divină peste noapte în părintele dojenitor al poporului, ne flutură pe la nas, ca în povestea cu fânul și cu măgarul, perspectiva zilei când nu vom purta cu noi ”Declarația pe proprie răspundere”, semnul nimicniciei noastre de persoane idioate: „Dacă mergeți în direcția pe care noi v-o indicăm, vă vom scuti de acea hârtie pe 15 mai. Dacă nu, mai vedem la toamnă!”
Domnul Arafat, la rândul său, în calitate de tătuc însărcinat cu educația noastră antiepidemică, înșiră fraze (adevărat, ușor agramate) prin care reușește totuși să ne ultra îngrijoreze. O face din tot sufletul, ca și cum acesta ar fi rostul existenței dumnealui pe pământ românesc – sperierea românului care nu poate pricepe nici în ruptul capului în ce găleată a căzut.
O adevărată mașină de fabricat amenințări lucrează neîntrerupt în cotloanele ascunse ale celor două palate fiindcă frica, spre a fi menținută la un înalt nivel, are nevoie permanentă de combustibil. Niciunul dintre promotorii isteriei colective nu pare să priceapă ce armă periculoasă folosește și, precum maimuței bucuroase că a găsit un pistol încărcat cu care să se joace, nici prin minte nu le trece că la fiecare lansare de noi amenințări sporesc rata celor morți, închiși anterior, tot de ei, în propriile case.
E posibil ca promisiunile pentru 15 mai să fi fost tot o momeală, un mod de a testa reacția plebei?
Ușor, ușor, aproape pe nesimțite, cam asta ar fi concluzia. A fost un test. S-ar putea ca la acea dată de care ne agățăm toți cu speranță, să fim martorii uluiți ai unui un mare FÂS! Adică, să fie înlocuită ”Declarația” de azi cu o altă formulă la fel de înjositoare de control a circulației persoanei, să se schimbe ”Starea de Urgență” cu ”Situația de necesitate”( adică aceeași Mărie cu o altă pălărie), să ne țină în case ca și până acum, dar acordându-ne, cu dărnicie, încă un ceas de plimbărică prin apropierea blocului ca să ne poată recunoaște agenții patogeni că suntem de ai casei, să purtăm masca și în somn…
Spun toate astea nu ca să minimalizez grija partidului și statului, personal a domnului președinte Iohannis față de noi – oile păstorite de domnia sa prin sfânta noastră voință de alegător. Ci pentru că observ cum oficialitățile, ajutate din plin și complet dezinteresat de presa de partid și de stat, încearcă să ne explice, uneori poticnindu-se din lipsă de motive, că la 15 mai e posibil să nu se schimbe mai nimic. Se pare că, din clipa în care a pronunțat cuvintele ”15 mai” și ”relaxare”, nu trece o zi fără ca domnul Iohannis să nu-și muște buzele. De atunci tot încearcă, secondat de ciracii de serviciu, să o întoarcă. Ba că n-a venit vârful. Ba că nu prea suntem cuminți și atunci măsurile în loc să se înmoaie se vor întări. Ba că numărul victimelor este încă mare și nu sunt semne de reducere a puterii virusului. Ba că ne așteptăm la un al doilea vârf al pandemiei. Ba că în țara cutare s-a întâmplat cutare fiindcă au făcut cutare. Ba că depinde de câți mici vom mânca sau nu de 1 Mai. Ba că noi nici nu ne dăm seama ce de viruși răspândesc cei câțiva țigani care înjură tare (că așa le e firea) polițiștii aflați azi pe post de milițieni cu normă întreagă. Ba că virusul ăsta buclucaș este nu numai ucigaș în serie, dar este și imprevizibil și veșnic, așa că vom trăi cu el până la adânci bătrâneți. Cei care le mai apucă… Prin urmare, dacă noi nu am făcut-o, atunci urmașii urmașilor noștri se vor naște precis cu masca pe figură…
Pe mapamond se cam înmulțesc protestele
În SUA protestele împotriva legislației care impune izolarea cetățeanului iau amploare. În Michigan, spre exemplu, mii de protestatari au intrat în clădirea Capitoliului și au scandat împotriva măsurilor guvernului local prin care cetățenii erau obligați să stea în casă. Însuși președintele Trump, le-a dat dreptate și a plasat pe Instagram îndemnul ”LIBERATE MICHIGAN!” Demonstrații ale ”Eliberării” au avut loc la Ottawa, pe 2 mai. Proteste au avut loc în Minnesota, Maryland, California, Colorado, Nord Carolina, Virginia, Kentucky, Arizona, Montana, Ohio, Wisconsin, Idaho, Utah, Oregon, Texas și Washington.
Zeci de protestatari împotriva carantinei și limitării circulației au fost arestați în Germania. Circa 1000 de protestatari au fost alungați în Berlin. Ei o acuzau pe Angela Merkel că le interzice dreptul la viață și scandau ”Libertate”.
Ziua de 8 aprilie a fost declarată Ziua Națională a Acțiunii în Grecia, mii de protestatari solicitând, între altele, relaxarea măsurilor impuse de guvern din cauza pandemiei de COVID-19.
Sute de austrieci au demonstrat fără măști împotriva legislației prea restrictive urmare a pandemiei de corona virus. Ca urmare, ministrul sănătății, Rudolf Anschober a anunțat unele măsuri de relaxare imediat după 1 mai.
Proteste de mai mari sau mai mici dimensiuni au avut loc în Pakistan, India, Israel, Irak, Liban și Rusia.
Cum s-o numi boala care nu-i permite președintelui să vadă și cealaltă față a pandemiei?
O mulțime de fapte, pe care președintele nu le vede, par să arate că pandemia aceasta nu are o singură față. Spre exemplu, distinsul (a nu se confunda cu destinsul!) nostru președinte nu observă că un document al guvernului austriac, scăpat în presă, arată că există o directivă oficială prin care se stabileau măsuri pentru ca frica de corona virus să fie cât mai puternic indusă în mintea populației. Adică, mai pe românește, fiindcă dracul nu era atât de negru pe cât s-ar fi dorit, a fost dat la vopsit.
Nu vede nici că, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a dat-o la întors și laudă atitudinea Suediei, singura țară care nu și-a chinuit cetățenii și nu și-a distrus economia prin măsuri absurde. Deși, până acum, același OMS arăta acuzator cu degetul Suedia în timp ce o plasa în colțul cu ”așa nu se face”. Săptămâni întregi, probabil că din proprie inițiativă, în presa europeană nu s-a vorbit de situația din Suedia, ca și când aceasta nu ar fi existat ca stat.
Domnul președinte se face că nu vede cum, trezite la realitate, tot mai multe țări renunță la a-și chinui populația și a-și sugruma economia.
Nu vede, domnia sa, nici zecile de analize ale unor prestigioși medici, savanți, cercetători, epidemiologi, virusologi care, contrazicându-l pe atotștiutorul Velea, pe distinsul profesor cerceluș și pe atotputernicul Arafat, demonstrează că fiecare gripă ucide, nu numai aceasta. Că acest virus gripal este la fel de periculos ca al oricărei alte gripe sezoniere, numai că în cazul celorlalte nu ne-am isterizat atât, nu le-am contabilizat demonstrativ efectele și nu le-am socotit ca aducând sfârșitul lumii. Că, fără a banaliza pericolul care este absolut real, trebuie să ne ferim de îmbolnăvire așa cum am făcut-o de secole la fiecare gripă. Cu calm, cu precauție, cu rațiune. Că este inutil să sădim groază, panică, isterie și să blocăm viața socială a lumii întrucât, orice am face, virusul își va urma calea obișnuită și nu va putea fi oprit până ce populația nu se va imuniza pe cale naturală. Să fim conștienți că la apariția vaccinului împotriva COVID-19, virusul acesta nu va mai exista. Prin mutații succesive, un alt virus, cu aceeași tulpină sau cu una nouă, va deveni activ. Poate se va numi COVID-20, poate COVID-21 sau mai știu eu cum.
Aceste adevăruri, susținute de specialiști de aceiași factură cu ai noștri, nu sunt rezultatul unor filozofii de o super fină subtilitate. Sunt realitățile cu care ne confruntăm încă de la apariția noastră ca specie. Avem dreptul, prin urmare, să ne întrebăm: Care să fie motivul pentru care, azi, cei care ne conduc nu vor să le înțeleagă?
(va urma)
.