Am recitit Programul ”Vacanța Mare”. E terifiant. Câteva dintre prescripții sfidează evoluția civilizației umane. Societatea românească este socotită o masă informă de cobai cu care se poate face orice, experimenta fără limite, manevra precum animalele de laborator și aduce cu forța la stadii de viață hotărâte arbitrar. Să fie una dintre momelile destinate testării reacției populației sau un program real de instaurare a unei dictaturi mascate?

Vârful pandemiei, prognozat inițial pentru 15 aprilie se tot îndepărtează. Să se joace cineva cu cifrele?

Mulți afirmă că în România măsurile dure împotriva populației motivate de existența virusului s-au luat cu întârziere. O analiză atentă demonstrează contrariul. Cui folosește?

Sunt numai câteva dintre gândurile de azi…

Un act criminal, negat de guvern…

 Nu înțeleg și nimeni nu mă poate lumina, de ce este mai importantă relaxarea  sistemului de sănătate decât viața oamenilor bolnavi, a acelor care îl hrănesc și cărora ar trebui să-i fie dedicat până dincolo de liniștea sa relativă. În propunerea criminală denumită aproape cinic Programul ”Vacanța Mare”, document  depersonalizat, având un autor colectiv – Institutul Național de Boli Infecțioase ”Prof Dr Matei Balș”- se exprimă cu aldine îngrijorarea că: ”DUPĂ CE S-AU ÎMBOLNĂVIT NU MAI E NIMIC DE FĂCUT – TOTUL TRECE PE SISTEMUL DE SĂNĂTATE”

Deci, nu dimensiunea numărului de îmbolnăviri era problema care să motiveze lunga înșiruire de cazne demne de plăsmuirile unei minți bolnave. Nu cifra celor ce ar putea fi omorâți de boală îl preocupă pe autorul ascuns după denumirea unei instituții. Nu. Principala grija era ca nu cumva să treacă ”totul” (adică nefericiții bolnavi în totalitatea lor) în grija sistemului de sănătate care s-ar simți astfel prea apăsat. Pentru ce, atunci, a mai fost creat sistemul sanitar național? Pentru desfătarea unor personaje anume?

Pentru a exemplifica latura cu adevărat criminală a acestui document prin care se dorea transformarea populației țării în cobaii câtorva epidemiologi, să vedem ce cuprinde actul emis de strategii virusologi ai guvernului la capitolul intitulat ”Ce avem de făcut?”:

• Poliția locală eliberează adeverințe de circulație astfel:

Adeverință de mers la muncă- cu orele de circulație dus/întors – individuală

Adeverință de mers la farmacie – una pe familie

Adeverință de aprovizionare – una pe familie

• Primarul și poliția locală identifică familiile pluristratificate: copii+adulți tineri+vârstnici, în scopul izolării persoanelor din grupele de risc
• Relocarea vârstnicilor – cu ajutorul autorităților locale

La capitolul ”Ce are țara de făcut?”, fiindcă în dimensiunea națională a documentului există și un asemenea capitol, se stabilește textual:

• Toți cetățenii fără locuri de muncă active trebuie să stea acasă 8-10 săptămâni
• Ceilalți merg la muncă cu program modificat ca mai sus pe grupe de vârstă
• Toți ceilalți cetățeni – fac curat în case

Nu era vorba de tribul Ronga-Ronga. Despre populația României, stat european, membru al Uniunii Europene, se vorbea în document.

…dar aplicat până în amănunte prin Ordonanțele Militare

Desigur, guvernul, președintele au sărit în sus și au spus că nu au fost de acord cu ”asemenea aberații” care nu țin cont de ”libertățile cetățenești”. Dar, dacă ne uităm la măsurile luate de ei, toate cu încălcarea unor ”libertăți cetățenești”, observăm că, sub o formă sau alta, multe dintre ”aberațiile” acestui document, ba chiar unele în plus la fel de ”aberante” (limitarea accesului în cimitire sau închiderea tuturor parcurilor) au fost legiferate prin celebrele Ordonanțe Militare. Am simțit pe pielea noastră! Ne-au fost impuse adeverințe de mers la muncă, adeverințe de mers la farmacie, adeverințe pentru aprovizionare, ba chiar pentru plimbarea animalelor de companie, adeverințe pentru munca la câmp, pentru a te căsători sau pentru a-ți îngropa morții. Toate, prin așa – zisa ”Declarație pe răspundere personală”, document în lipsa căruia ești amendat sau trimis în judecată. Și, ca urmare, mii de cetățeni au fost amendați, iar sute trimiși în judecată. S-a lansat lozinca ”Stați acasă”, dar nu ca un îndemn colegial, ci ca o obligație amendabilă sau cu semnificație penală pentru toți  ”iresponsabilii” care, dintr-un motiv sau altul, nu s-ar fi supus. Stăm deja acasă de cinci săptămâni cu perspectiva de a sta 12! A fost scoasă armata în stradă! N-au mai apucat să ne controleze, prin patrule mixte, cum și dacă facem curățenie în casă, dar nu este timpul trecut… Exemplele prin care guvernul și președintele au aplicat mascat perceptele antiumane din documentul amintit ar putea continua, în ciuda negărilor oficiale. Singura constantă a tuturor guvernanților a fost și este impostura. Ca dovadă, ei nu s-au supus niciodată restricțiilor care ne sunt nouă, prostimii, impuse.

Un slogan convenabil puterii: ”Situația continuă să fie critică”

Aud aproape exclusiv de la factorii guvernamentali că situația continuă să fie critică. Că așteptăm un vârf al pandemiei care nu mai vine. Ca Fata Morgana, acest vârf se depărtează cu cât credem că suntem mai aproape de el. Da, dar Fata Morgana este o iluzie! Ceea ce nu este o iluzie este că România, pe zi ce trece, se transformă într-o extrem de dură republică prezidențială. În flagrantă contradicție cu Constituția, nu guvernul, ci președintele, conduce România prin decrete prezidențiale și Ordonanțe Militare emise de o structură independentă (numai pentru ochii proștilor) special inventată. Totul, dar absolut totul, trece pe la Cotroceni. În ultima vreme, inclusiv ședințele de guvern au loc în palatul prezidențial. Vedem asta de câteva ori pe săptămână – primul ministru, miniștrii toți cu măștile la gură și cu mâinile în mănușile de cauciuc stând la masa în capul căreia, impunător, prezidează președintele însuși. Înafara președintelui nu mai există niciun organ guvernamental sau legislativ! Premierul, miniștri, guvernul în totalitatea sa, după ce au acoperit cu o cârpă albastră harta României, au plecat tiptil din sala de ședințe aflată în Palatul Victoria și au luat drumul Cotrocenilor. S-au mutat în deal. Țara se conduce numai din reședința președințială. Exact ca într-o republică bananieră de cea mai autentică speță. Și, surprinzător, nimeni, nici chiar opoziția, nu obiectează. Care să fie cauza?

Cauza este aceeași pentru care cei din opoziție au votat, deși cu mârâiturile de rigoare, aberantele decrete prezidențiale. Și anume, imaginea partidului! Cunoscând nivelul real de inteligență al cetățeanului român, s-au temut că poziția în sondaje (aflată în creștere) ar fi putut să scadă dacă s-ar fi opus unor măsuri declarate ca fiind în sprijinul păstrării sănătății populației. Doar ne aflăm în an electoral! În același timp, ar fi riscat să fie atenționați serios de sprijinitorii externi ai umflării efectelor pandemiei, de stăpânii lor de peste mări sau de la izvoarele Dunării.

Doar cele opt decese pe zi atribuite COVID-19 să fi declanșat nebunia națională?

Cifrele nu mint decât dacă sunt contrafăcute. Iar noi ne confruntăm zilnic cu o sumedenie de cifre care, mai de fiecare dată, se dovedesc a fi pe lângă realitate. Dar, chiar dacă le-am lua de bune, ni se spune că în România au fost numărați (de către cine?), de-a valma, azi 22 aprilie, după circa 60 de zile de atac furibund al virusului ucigaș, 508 morți. Înseamnă (repet, neverificat și neconfirmat de nimeni că ar fi cauzate numai COVID-19 pentru că autopsiile au fost practic interzise) o medie de 8 morți pe zi. Adică, matematic, 0,000027% din populația țării. Ca să realizăm cu adevărat semnificația cifrei, comparativ, în anul 2016 în România au murit de cancer 51.825 de persoane [1]. Adică (țineți-vă bine!), 142 decese zilnic! Și nimeni nu afișează zilnic pe ecranele televizoarelor cifra zecilor de mii de morți din cauza cancerului și nici cei mai vulnerabili, bătrânii, nu au fost sechestrați în propriile case. Pentru anii 2018 și 2019 cifra celor plecați dintre noi din cauza cancerului a fost estimată tot la circa 50.000 pe an…

Reprezintă cele 8 decese pe zi, atribuite cu o probabilitate discutabilă virusului COVID-19, un motiv serios pentru decretarea stării de urgență a națiunii, pentru anularea mai multor drepturi fundamentale ale cetățeanului român decât în caz de război, pentru condamnarea la domiciliu forțat a 3.800.000 de cetățeni în vârstă de peste 65 de ani? Sunt aceste 8 decese pe zi, pentru care, desigur, ne doare sufletul fiindcă fiecare în parte reprezintă o tragedie, într-o țară cu peste 19.000.000 de locuitori, motive serioase pentru ca întreaga conducere a statului să fie preluată de președinte prin anularea de facto a prerogativelor guvernului investit legal de parlament și pentru ostracizarea noastră, a tuturor?

Ne cred idioți pe toți? Avem nevoie de un binoclu special pentru a vedea interesul politic atât de evident în toată această mascaradă? Interes care are scopul de a menține la nesfârșit această situației nesperat de fericită pentru politicienii de la putere. Situație în care pot face orice măgărie fără ca populația să poată protesta. Situație avantajoasă mai ales pentru un președintele transformat peste noapte în dictator. Pentru acel președinte căruia chiar și atunci când pronunță ”Dragi români” parcă i se sterpezesc dinții.

Da, în foarte multe privințe, suntem singurii în această situație

Veți spune, poate, că nu suntem singurii de pe lume în această situație. Ba, în foarte multe privințe, suntem unici! Suntem singurii care am solicitat și am obținut de la CEDO anularea drepturilor fundamentale ale cetățenilor pe perioada stării de urgență. Singurii care am discutat posibilitatea instaurării unui Guvern al Pandemiei care în care să fie numiți, obligatoriu, epidemiologi cu misiunea de a stabili, la umbra titlurilor academice,  măsuri cât mai dure de izolare a cetățeanului. Singurii cărora le-a trecut prin minte adunarea tuturor bătrânilor în ghetouri.

Suntem singurii din lume care, pentru a instaura frica drept factor de guvernare, aplicăm mai multe amenzi decât în oricare stat european ( conform BBC, 78.000.000 euro într-o lună, în condiții de restrângere dură a circulației!). Suntem, de asemenea, singurii care am investit, tacit, președintele cu prerogative dincolo de prevederile Constituției. Singurii care am anulat de facto guvernul legal în favoarea președintelui, transformând peste noapte și fără modificarea Constituției o republică semi-prezidențială cu valențe parlamentare într-o republică prezidențială.

Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, afirma cu câteva zile în urmă că pandemia corona virus s-a transformat într-o gravă criză a drepturilor omului. Prin ceea ce fac, politicienii români par a se strădui să-i confirme constatarea. ”Sporind (…) populismul, autoritarismul și împingând înapoi drepturile omului în unele țări, criza poate deveni un pretext pentru adoptarea unor măsuri represive care nu au nicio legătură cu pandemia” a spus Antonio Guterres de parcă l-ar fi tras de mânecă pe țeapănul nostru președinte. ”Așa cum am mai spus, drepturile omului nu pot fi reformulate pe timp de criză – și iată, acum ne confruntăm cu cea mai mare criză internațională a generației” a adăugat secretarul general al ONU, ca și cum ar fi citit programul ”Vacanța Mare” al distinsului profesor Adrian Străinu Cercel.                                                                                

                                                                                                         ( va urma)

[1] Institutul Național de Sănătate Publică, Centrul Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate, Săptămâna europeană de luptă împotriva cancerului 25-31 mai 2019, Analiza de situație, pg 2.