A trecut o săptămână de când am aflat cu justificată mândrie patriotică despre deschiderea oficială a celui mai închis areal de până acum aflat pe plaiul atât de pitoresc al Olteniei. Este vorba despre Baza militară americană de la Deveselu. Evenimentul a stârnit atunci o oareșcare vâlvă. S-a auzit până la Moscova, spun unii… Dar nu vă îngrijorați. Acum, începută fiind campania electorală, a trecut deja înspre uitare.

Interesat, ca orice român, de acest nou teritoriu american răsărit pe străbunul pământ autohton, am descoperit o sumedenie de lucruri și fapte care aruncă o umbră, un siaj aș spune de-aș fi marinar, de neclaritate. Prin urmare, în loc să fiu pe deplin mulțumit de atenția și onoarea ce se acordă României , sunt încă nelămurit, confuz chiar. Să vă spun și dumneavoastră de ce:

Unu, am înțeles că s-au băgat la Deveselu câteva sute de milioane de dolari americani; că au fost aduși acilea (am eu pe undeva prin mine ceva sânge oltenesc…) de peste ocean câteva zeci de boys și girls, toți selecționați atent din cele 50 de state ale SUA; că s-au adunat pe șest, adică în cel mai adânc secret, nu mai știm exact câte rachete și s-a pus în funcțiune un ultramodern radar de înterceptare,urmărire și coordonarea în zbor a acelor rachete; că s-au activat legături (secretizate și ele) cu sateliții americani de spionaj din zonă. Și am mai înțeles că toate astea s-au realizat fără nicio noimă! Nu afirm asta fiindcă, Doamne ferește, aș fi antiamerican ori nu aș fi pe deplin convins că lumina ne vine direct de peste Atlantic. O spun fiindcă domnul Cioloș, Dacian Julien Cioloș prim-ministru al guvernului României, a rostit acolo, la fața locului, martori fiind Secretarul general NATO și un adjunct (așa vin pe la noi, adjuncții…) al Secretarului de Stat pentru apărare al SUA: ” Facilitatea de la Deveselu respectă prevederile Cartei ONU si nu este îndreptată împotriva cuiva anume…”  Prin urmare, cu firească nedumerire, ca prostu’, mă întreb și eu: Dacă ”facilitatea” nu are un scop strategic rezultat al amenințarii reale din partea  unui adversar bine definit, atunci de ce atâta cheltuială?  Și care să fie motivul ca acolo, în inima Olteniei, în această ”facilitate” îndreptată împotriva nimănui, să  mai existe și 8 sisteme ofensive de rachete de croazieră Tomahawk (înafara celorlalte rachete care, firesc, sunt destinate distrugerii de ținte aeriene)? Or fi doar așa, de croazieră…

Doi. Dacă baza este americană, dacă personalul și tehnica aparțin numai și numai marelui prieten de peste ocean, dacă Ambasada SUA în România este singura care a organizat întreaga activitate prin care se marca întrarea în operativitate a Bazei, selecționând de una singură toți participanții la ceremonie (fără ca guvernul legitim al țării să aibă vreun cuvânt de spus), așa cum ne destăinuie tot prim-ministrul român Julien,  atunci ce naiba au mai căutat acolo, pe pământul american din inima Olteniei românești, premierul și ministrul apărării? Și dacă tot au venit, de ce numai ei? Dădea bine în poză? Nu-i de crezut. Fiindcă, dacă privim la fotografia oficială, micuțul Julien se vede între cei doi mari exponenți ai vestului exact atât cât se observă România între NATO și SUA.Și numai bine nu dă!

Trei. Mai înțeleg că mister Robert Work (adjunctul american cu pricina), prezent la Deveselu, nu prea era dumirit unde, pe largul mapamond, se află. În cuvântul său oficial el a lăudat frumusețile Budapestei unde se plimbase fericit după aterizarea din ajun: ” “Este o reală plăcere să fiu aici (…) Mi-aş fi dorit să stau mai mult în această ţară frumoasă. Am petrecut ceva timp aseară, la Budapesta şi în împrejurimi. Este cu adevarat uimitor, sunt locuri minunate”

Patru. Ascultându-l pe distinsul domn Dacian Julien, am aflat că Baza americană, desi îndreptată împotriva nimănui, ne va apăra totuși de dușmani. Nu rezultă clar care ne-ar fi inamicii întrucât ea, Baza, nu are nimic de-a face cu rușii (așa cum însuși Secretarul general NATO ne-a spus-o apăsat) iar alții pe care i-am putea categorisi ca fiindu-ne adversari nu se mai află prin împrejurimi. În cele din urmă, rămâne la fel de neclar dacă ea, Baza, ne va asigura supraviețuirea în cazul unui eventual război. De ce? Fiindcă recent, ne spune Financial Times, NATO a declarat că în acest moment nu poate face față unui atac al Rusiei în estul Europei întrucât ”Așa-numita ‘Very High Readiness Joint Task Force (VJTF)’, elementul central de 5.000 de militari al summitului NATO din 2014 și al pachetului de măsuri propuse pentru contracararea agresiunii ruse, ar fi vulnerabilă în faza desfășurării sale în Polonia sau statele baltice” Deci nimic sigur din partea aliaților noștri, în ciuda promisiunilor aplicării art 5 din Tratat. Dar, să nu fim exclusiviști! Avem, totuși, o certitudine. Una singură. Și anume că, așa cum oficiali militari ruși au declarat, ne-am transformat deja, ca țară, într-o țintă de prima lovitură. Nucleară.

Cinci. Nici cu această importantă ocazie, operaționalizarea Bazei americane de la Deveselu, nu ne-a spus nimeni de ce a fost necesară  distrugerea anterioară a armatei române ( care număra circa 350.000 de militari plus obligativitatea fiecărui bărbat valid de a-și apăra țara) și de ce s-a impus desființarea brutală a industriei de apărare românești, cea mai puternică din regiune. Să credem că doar pentru ca acum, în plină incertitudine privitoare la securitatea mondială, confruntați cu iminența  declanșării unui nou război și în plin proces de revenire pe pozițiile considerat uitate ale războiului rece, să fim protejați de Baze militare străine cumulând câteva sute de militari complet dezinteresați de ceea ce reprezintă România?

Șase. Cunoscându-i pe prietenii americani și oportunismul lor sănătos, cum am putea să-i credem pe cei care ne spun că ei, americanii, au băgat în câmpia oltenească aproape o jumătate de miliard de dolari și și-au mutat aici o parte dintre copiii lor doar pentru a ne apăra pe noi? Așa, din dragoste frățească! Cât de naivi ar trebui să fim pentru a crede așa ceva? Nici dacă le-am fi frați, n-ar face o asemenea investiție fără să obțină un câștig triplu! Care este acesta, până acum nu ne-a spus nimeni cu claritate.

Oricum ar fi, Baza americană de la Deveselu a devenit pe deplin operativă. Oficial, azi o ducem mult mai bine decât ieri. Oficial, dacă ieri nu o simțeam, azi ne simțim total protejați în fața agresiunii potențialilor noștri dușmani. Adevărat, încă ne definiți foarte clar.

În cele din urmă, să recunoaștem, a fost o ceremonie frumoasă. Am avut oaspeți de seamă. Fetele nemăritate din comună sunt, începând de acum, mai pline de speranță ca niciodată. Primarul de Deveselu este mândru. Premierul satisfăcut. Sasul nostru președinte a mai avut ocazia să demonstreze la Cotroceni că poate rosti câteva fraze de la cap la coadă. Domnul Robert Work  s-a simțit bine colindând prin Budapesta…

Desigur, o mulțime de întrebări rămân  fără de răspuns. Dar cine, Dumnezeule, mai are timp să se ocupe acum, în această stare de continuă evervescență națională creatoare, de îngrijorările românului?

Prin urmare, să fim veseli! Cum, de ce? Păi, așa cum ne spune și numele comunei oltene, predestinat parcă: De Veselu.

PS Cineva, un patriot român practicant bine documentat, mă dojenește. ”Boule”, îmi spune el cu duioșie, desigur, ”Baza de la Deveselu este românească. Se numește Baza 99 și are comandant un militar român!”

Fiindcă patriotul nu și-a lăsat adresa, îi răspund aici: ”Patriotule, aș putea fi de acord cu tine în următoarele circumstanțe: 1) dacă deciziile de utilizare a rachetelor ar aparține comandantului român sau dacă măcar i s-ar cere părerea înainte de folosirea lor;  2) dacă deservirea tehnică a rachetelor ar fi efectuată de militari români;  3) dacă operatorii rachetelor sau a tehnicii aferente ar fi români; 4) dacă șeful român ar avea acces la sistemele decodificare/decodificare, la datele transmise către și de la sateliții operativi americani; 5) dacă militarii români ar avea alte sarcini operative privitor la mânuirea tehnicii americane înafara serviciului de pază și patrulare și 6) dacă măcar acum, la inaugurare, pe peretele Bazei ar fi fost arborat steagul României și nu al SUA (privește poza de la ceremonie );

Desigur, denumirea ”Bază militară română” dă bine atât strategic cât și politic. Doar că, o știm cu toții, o știu atât prietenii cât și dușmanii noștri, Baza de la Deveselu este americană. Nici măcar a NATO. Doar americană, înființată la inițiativa și cu finanțare americană, înarmată cu armament american, posesoarea  facilităților strategice americane, având în organigramă militari americani, integrată unui sistem de observare, cercetare strategică și distrugerii unor ținte în zbor, aparținând sistemului global de apărare american și subordonată direct deciziilor politice și militare americane, oricum s-ar numi ea: 99 sau 999”

În rest, nu pot decât să admir credulitatea ta.