Penibilul absolut (Made by MApN)

AAAAA

Azi ar trebui să fiu fericit! În sfârșit, Comisia Ministerului Apărării Naționale mi-a răspuns. Cum care comisie?  Comisia aceea care mi-a analizat cele câteva contestații prin care, în perioada 2010-2012, m-am opus tăierii drastice a pensiei personale. Tăieri iraționale prin care Boc, cu concursul deplin al lui Băsescu și cu complicitatea Curții Constituționale (care ajunsese la concluzia că pensia militară de stat nu este pensie, ci un supliment pe care statul îl poate suspenda definitiv atunci când ”vrea” mușchii lui) își bătea joc de toți militarii în rezervă ai țării.

Surprins de hârtia primită prin poștă, am făcut repede o socoteală și am constatat că de la data ultimei mele contestații trecuseră exact 1741 de zile! Iar de la prima, mult peste 2000 de zile. Realizam că, în generozitatea sa, M Ap N atinge o nouă culme a indiferenței și a desconsiderării foștilor săi angajați. Nu îți trebuiesc cunoștințe de matematici superioare ca să afli că aceste zile de întârziere, însumate, adunau între 4 și 6 ani!  Timp în care, având în vedere vârsta, subsemnatul putea fi, de mult, oale și ulcele.

Deși mă străduiesc să-mi păstrez calmul, nu pot să-mi revin. Cu cât mă gândesc mai mult la acest nou gest de batjocură, cu atât mai tare mi se urcă sângele la cap. În consecință, suita de înjurături ce mi se rostogolește prin gură devine tot mai densă, mai suculentă. Adică, domnule, o instituție care strigă în gura mare că mă respectă, care sărbătorește cu surle și trâmbițe Ziua Rezervistului, a catadixit să răspundă petiției unui rezervist după nu mai puțin de 1741 de zile! Și, după o atât de îndelungă așteptare, trimite o singură hârtie prin care, tot din ”respect”, dă în scârbă un singur răspuns la o suită întreagă de contestații trimise ei cu 4-6 ani în urmă! Și, desigur, nu sunt singurul umilit în acest mod.

În fața acestei măgării, nici nu mai contează ce am contestat cu o jumătate de deceniu în urmă… Deși, ca la mulți alții, erau Contestații justificate, determinate de imbecila avalanșa de  Decizii ale Casei de Pensii (șapte la număr, unele la doar o lună diferență) prin care, în mod absurd și pe baza unor cifre lipsite de consistență, scoase din burta nu știu cui, neverificabile, fără vreo legătură cu realitatea, ajunseseră să-mi taie pensia cu până la 70%. Mă transformau astfel, după 47 de ani de muncă, în muritor de foame!

Mă întreb și vă întreb: dacă eu sau dumneavoastră am fi făcut o contestație după 1700 de zile (și nu în termenul legal de 30), ce s-ar fi întâmplat cu hârtia în care ne-am fi strigat oful? Cine ar mai fi luat-o în considerare?

Sfidând nu numai legea, dar și bunul simț, mi se răspunde după ce absurditatea care a determinat lungul șir de batjocuri a fost reparată printr-o nouă lege a pensiilor militare de stat și după ce au trecut deja ani buni de când s-a revenit la pensia corectă, aceea dinainte de furt. Mi se răspunde atât de târziu nu din prostie, ci în mod intenționat, cunoscându-se că acum răspunsul nu mai poate avea nicio relevanță, cu atât mai puțin vreo utilitate oficială! Mi se răspunde inutil, și doar pentru a mă prosti, azi, după ce prin lege s-a  recunoscut oficial că banii ce mi s-au luat timp de mai bine de doi ani (și pentru pierderea cărora am contestat) au fost de fapt furați.

Și știți care este absurdul deplin al situației? Este acela că acum, la jumătatea anului de grație 2016, mi se spune, negru pe alb, că pensia tăiată atunci era cea adevărată și că mi se resping ca fiind ne fondate toate contestațiile prin care ceream exact ceea ce primesc acum! Onor Comisia de contestații, deasupra unei iscălituri bineînțeles indescifrabile (o comisie, subiect de drept abstract, nu poate fi dată în judecată…), îmi spune fără de rușine că n-am avut dreptate când strigam și demonstram că sunt furat. Mi se spune că, de fapt, așa era corect. Cu pensia abuziv și nejustificat ciuntită!  Declară asta, în scris, senin, jignitor pentru orice minte rațională, o Comisie plătită și din banii mei, constituită pentru a-mi apăra drepturile legitime, contrazicând prin cele spuse de ea o întreagă pleiadă de acte oficiale. Mi se dă un răspuns care, evident și pentru un redus mintal, este contrar realității concrete, palpabile, în care trăim!

Mai mult (dacă se mai poate așa ceva), continuând cu încăpățânare incomensurabila  sa impertinență și atingând o culme a absurdului, sunt invitat ca, dacă acest răspuns al Comisiei (evident caduc, inutil și idiot) nu mă mulțumește, să fac o nouă Contestație. La care, probabil, mi s-ar răspunde sub o semnătură indescifrabilă, undeva prin anii 2020-2022, că se respinge. Fiind ne fondată…

PS  Pentru ca lucrurile să fie clare iar abuzul și bătaia de joc demonstrate, în Regulamentul privind organizarea, funcționarea și structura Comisiilor de contestații din cadrul M Ap N, M A I și S R I din 07.01 2016, intrat în vigoare la 22.03.2016, la art 16 se specifică: ”Termenul de soluţionare a contestaţiei este de 45 de zile de la data înregistrării acesteia.”  Iar la art 17(1):În termen de 5 zile de la data adoptării, hotărârile comisiilor de contestaţii se comunică persoanelor în cauză”

 

Rating 3.00 out of 5
[?]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*