Sincer să fiu, prieteni, mă cam agasează literatura ziaristică în legătură cu ceea ce se întâmplă în Ucraina. Mă enervează şi valul nesfârşit al declaraţiilor incriminatoare ale oficialităţilor din ţările care au provocat dezastrul. Ţări care, acum, îşi aruncă vinovăţia între ele, ca pe un cartof fierbinte.

De ce mă simt astfel? Fiindcă sunt luat drept prost. Fiindcă numai un idiot ar putea crede că acolo, la originea crizei s-ar fi aflat numai una dintre părţile implicate. Sau că vinovaţi de războiul civil ar fi ucrainienii care se opun aspiraţiilor democratice ale altor ucrainieni. Toată lumea cu mintea la ea înţelege că americanii, vest-europenii şi ruşii, se confruntă în Ucraina ca hienele din haită pe prada doborâtă. Oamenii lor concep sloganurile propagandistice, împuşcă, îndeamnă la violenţă, incendiază, recrutează simpatizanţi, plătesc serviciile unor mercenari, lansează zvonuri, crează panică şi exersează tehnici de manipularea maselor. Doar ei, fără nicio legătură cu ceea ce vrea, simte, crede sau nu, poporul ucrainian!

În realitate, sub faţada eforturilor pentru democratizarea Ucrainei, se desfăşoară o luptă crâncenă  între puterile economico-militare ale lumii pentru a câştiga de partea lor, ori pentru a păstra numai pentru ei, o piaţă de desfacere uriaşă, un teritoriu de peste o jumătate de milion de kilometri patraţi cu resurse valoroase, o populaţie infometată de aproape 50 milioane suflete numai bună de prostit cu împrumuturi „salvatoare” şi o poziţie geostrategică determinantă pe planul confruntării dintre cele două blocuri politico-militare.

Nu contează suferinţele ucrainienilor. Divizarea ţării nu are importanţă decât în măsura în care unul sau altul dintre agresori pierde sau câştigă din teritoriu. Nu-i pasă nimănui de respectarea tratatelor internaţionale, de încălcarea drepturilor suverane, de istoria, suferinţele ori aspiraţiile ucrainienilor. Împortant este de a arăta lumii întregi care este mai tare, care este acela care dictează şi va dicta pe plan mondial. Important este câştigul economic, financiar, de influienţă politică şi militar- strategică cu care se vor alege marile puteri. Important este avantajul politic pe care câştigătorul şi-l va asuma în final.

Ar trebui să fim de-a dreptul cretini să credem că actuala conducere a Ucrainei aplică în ţară politica proprie şi că voinţa actualului preşedinte şi a guvernului ales în stradă influienţează în vreun fel mersul lucrurilor în ţară. Ei nu mai au niciun control. Sunt simpli executanţi, singurul motiv pentru care se şi află pe acele posturi. Altfel, alţii, mulţi, abia aşteaptă ca pentru un ciolan să-şi vândă ţara.

Pericolul unui război în zonă? Practic nul. Asistăm, pe un alt plan, dispunerea forţelor în teren a celor două blocuri militare fiind acum alta, la repetarea procesului care a zguduit Europa de est cu un sfert de secol în urmă. S-a declanşat atunci al treilea război mondial? Ba din contră. După ce s-au răstit una la alta până au răguşit, cele două superputeri s-au înţeles mai bine, războiul rece (cel puţin în elementele sale vizibile) a scăzut în intensitate şi o perioadă de destindere pare să fi avut loc.

Declaraţiile belicoase, încercările reciproce de intimidare, arătarea muşchilor şi a caninilor, fac parte din joc. Poate cineva cu judecata întreagă şi nealterată de propagandă să creadă că o aplicaţie militară rusească minoră lângă graniţa ucrainiană, două nave americane în Marea Neagră, câteva avioane în plus pe cerul est-european şi şase sute de soldaţi aduşi la bazele americane de aici  sunt semne prevestitoare ale unui cataclism  mondial?

Prin urmare, în opinia mea, soarta Ucrainei a fost deja tranşată. O parte, cei 30.000 Kmp ai Crimeii, se întorc la patria mamă, Rusia. În acest mod, supremaţia Federaţiei Ruse asupra Mării Negre nu va fi afectată din punct de vedere strategic. O altă parte, cea vestică oricum prooccidentală, va intra sub aripa Europei de vest şi a SUA. Act cu consecinţe supărătoare pentru ruşi, Ucraina fiind unanim acceptată, în urma tratativelor post război, ca zonă aflată sub influienţa de interes a Rusiei. Motiv pentru care, din negocierile ulterioare, Putin va mai primi ceva compensator. Ori parte din teritoriile estice, ori alte avantaje economico-financiare.

Realişti fiind, ne putem lua adio de la Ucraina aşa cum am cunoscut-o până mai ieri. Ea a fost deja dezmembrată, forma sa finală negociindu-se încă.

Efectul asupra ţărilor învecinate Ucrainei? Puterea exemplului: dacă nu sunteţi cuminţi şi nu ne ascultaţi, iată ce vi se poate întâmpla! Fiindcă suveranitate deja nu prea mai aveţi, armatele vi le-aţi desfiinţat, resursele vi le-aţi vândut iar politic nu mai faceţi doi bani…