Doi tineri. Romani. Si statul.

(din ciclul ”România de dincolo de aparențe”)

 Primul, 33 de ani, absolvent de liceu de artă, pasionat de design, rătăcitor între desen, pictură și sculptură. În prezent, pușcăriaș. Deținut undeva, într-un penitenciar din Vaslui. Motivul? S-a implicat în proiectarea și vinderea unui tip modernizat de skimmer (jucăria aceea care, introdusă într-un bancomat, ne citește datele de pe card și ne poate lăsa lefteri). De ce a făcut asta? ”Pentru bani!”, recunoaște el. Dar și pentru că skimmerul pe care îl văzuse prima oară i s-a părut grosolan, urât. Respingător de-a dreptul. Știa că poate face ceva mai plăcut, mai discret, mai funcțional. Și a făcut!

 Odată intrat în lumea bancomatelor, înțelegând cum se poate fura din ele, tot din dorința de a face bani (și nu din remușcare), concepe, în închisoare, un dispozitiv care să facă imposibilă citirea prin fraudă a cardurilor. Un fel de antiskimmer. Acest instrument, așteptat ani de zile de către bancherii din toată lumea, uimește prin simplitate și eficiență. Este expus la Salonul de invenții de la Geneva și câștigă un premiu important. Dar, mai presus de diploma oferită aici, atrage atenția lumii bancare mondiale și curg contractele.  Care bancă nu-și dorește să posede prima un ATM absolut sigur?

Tânărul pușcăriaș Boanță este pe cale de a deveni un milionar adevărat.

Cel de al doilea, Ionuț Brădișteanu, 19 ani, participă la concursul organizat la Phoenix, SUA ( Intel International Science and Engineering Fair), cu proiectul unui model de automobil ieftin, care, independent, poate evita accidentele. Perspectivele sociale și financiare ale unui asemenea autovehicul sunt imense.

Prin viziunea și talentul tânărului român, visul unui trafic lipsit de accidente, de morți, răniți și pagube materiale pare a fi cu un pas mai aproape.  Ionuț câștigă marele premiu și primește de la organizatori, frumoasa sumă de 75.000 dolari. Firesc.

Și acum, prima întrebarea! Ce face statul român pentru acesti doi tineri eminenți? Ce primesc concret de la țara lor acești adevărați ambasadori ai inteligenței românești? Ei merită o recompensă, întrucât nu Boc, Ponta ori Băsescu au uimit prin ingeniozitate și muncă comunitatea bancară internațională ori constructorii de automobile din lume.

Pentru primul, e clar. Îi se asigură cazarea gratuită la penitenciarul Vaslui pentru cinci ani. Acolo, nimeni, desigur, nu este interesat de imensul potențial al tânărului de numai 33 de ani! Și nici altundeva în țară.

Pentru al doilea, acțiunea statului român este, de asemenea, limpede. Prin vocea autorizată, dar nu oficială (fiind exprimată pe un site de socializare!!!) a ministrului învățământului, i se aduc mulțumiri. Citez: „Îl felicit pentru munca depusă şi pentru acest premiu, care reprezintă o mare realizare. Îl merită cu prisosință. De asemenea, îi mulţumesc lui Ionuţ, precum şi tuturor românilor care performează peste tot în lume, pentru promovarea extraordinară pe care o fac României”   (Sursa: Yahoo! News)

A doua întrebare, legitimă: Cum utilizează statul, pentru prosperitatea și prestigiul propriului popor, bogăția spirituală a celor doi? Răspuns: În nici un fel!

 Inerent, îmi vin în minte o sumă de alte câteva întrebări: Cum s-ar putea comporta altfel un stat care, posesor poate al celor mai importante zăcăminte de aur din Europa, renunță la dreptul de a-și marca propriul aur? Un stat care nu găsește bani pentru a exploata această cea mai profitabilă resursă, dar află fonduri imense pentru a plăti cel mai scump kilometru de autostradă de pe mapamond, fără a avea, practic, măcar o (una!) autostradă adevărată? Un stat care, blagoslovit de Dumnezeu cu cele mai mari rezerve de petrol din această parte a lumii, nu găsește puterea de a le exploata (acum, când petrolul este mai scump decât aurul!) și cedează, senin, străinilor întreaga bogăție, pentru ca apoi să cumpere de la ei ceea ce, prin voința divină, este al lui? Ce mai contează, pe lângă asta, geniul  celor doi tineri?

Poate ar exista o explicație. Dar, după cele citite de mai sus, mai are rost sforțarea de a o enunța? Ea ar genera, inevitabil, ca un perpetuum mobile, o nouă serie de întrebări… 

 

Rating 3.00 out of 5
[?]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*