Britanicii nu mai au somn. Cuprinşi de teamă, se dau de ceasul morţii în faţa unei posibile invazii a bătrânei insule. Invadatorii? Confirmându-se  renumitul umor englezesc, două populaţii cu tradiţie milenară în a ocupa teritorii străine: românii şi bulgarii!

Tipic britanic, populaţia perfidului Albion se face că-şi uită propria istorie de emigrare.

Uită că timp de peste trei secole ei, englezii, au invadat, ţară după ţară, până la  aproape toată lumea cunoscută.

Uită că ei, englezii, nu s-au dus în teritoriile străine, de peste mări şi ţări, pentru a munci şi plăti taxe comunităţilor de acolo. Şi nici pentru a cerşi. Ei s-au dus pentru a-şi însuşi prin forţă bogăţiile celor invadaţi. Pentru a-i supune prin teroare. Pentru a-i domina ţinându-le arma la tâmplă. Pentru a le anexa teritoriile la „măreţul imperiu britanic”. Pentru a le silui istoria, pentru a le impune legile britanice, pentru a le exploata forţa de muncă şi inteligenţa, pentru a-i îngenunchea.  Până la începutul secolului XX invadatorii britanici căraseră în Anglia bogăţii imense, zmulse de la circa o jumătate de miliard de oameni, locuitorii a circa 20%  din suprafaţa Terei. Secole după secole au luat calea insulei britanice mii de tone de aur, sute de vapoare pline ochi cu pietre preţioase, nenumărate vestigii istorice de valoare inestimabilă răpite civilizaţiilor autohtone, fildeş, mirodenii, lemn scump etc.

Acum se vaietă. Acum se simt ameninţaţi de „hoardele” româneşti şi bulgare care le-ar putea deranja starea de preabine construită pe bogăţia furată.

Cum să nu te cutremuri scârbit, începând cu clipa în care pricepi imensa ipocrizie de azi a guvernului britanic „speriat” de liberalizarea  dreptului de circulaţie a celor pe care, tot în mod ipocrit, i-au acceptat ca parteneri „egali” în Uniunea  Europeană?