Mai acum câteva luni, câţiva indivizi puşi pe căpătuială promiteau românilor că dacă sunt ei aleşii vor dubla salariile, îi vor face fericiţi pe toţi pensionarii şi vor elibera zăgazurile ce nu au permis laptelui şi mierii să curgă gârlă spre gurile arse de sărăcie ale conaţionalilor. Ar fi trebuit să ne dăm seama cu toţii că, logic, nu ai cum să faci din căcat bici şi, cu atât mai puţin să şi troznească. Dar noi, poporul bolnav al ţării în care logica-i beteagă, i-am votat.

Instalaţi la locul de unde se împart bucatele, aceiaşi potlogari ne-au asigurat că programul lor (acela cu laptele şi mierea…) va fi pus în practică imediat, punct cu punct. Fiindcă, nu-i aşa, asta promiseseră. Iar ei, parolişti din tată în fiu, se ţin de cuvânt. Nu ca ăialalţii! Ar fi trebuit să pricepem cu toţii că, logic, aşa ceva nu-i cu putinţă şi că, dacă întinzi prea tare elasticul, crapă undeva. Dar, încă o dată, naivi cum suntem, nu ne-am prins că logica românească e şchioapă. I-am crezut şi, din nou, ne-am încărcat degeaba desaga cu speranţe.

Iată că, respectând vorba bătrânească, zilele trecute al dracului elastic s-a rupt. Trosc! Brusc, premierul s-a stricat şi el deşi era nou-nouţ şi, logic, ar fi trebuit să fie încă funcţional. Sau, poate, să fi avut şi el un termen de garanţie, ceva… Abia îl instalaseră la palat, ud pe amândoi obrajii până la bărbie de  pupăturile celor doi care, acum, nu mai pridideau să-i care şuturi în partea dorsală a nădragilor săi negri.  Pantaloni de premier, călcaţi la dungă.

Logic, dacă aceia care îl urcaseră în scaun îl voiau jos, omul ar fi trebuit să spună „Mulţumesc pentru puţin”, să-şi ia catrafusele şi să se întoarcă, supărat ori nu, de unde a venit. Dar, în ţara logicii oloage, pusul nu se lasă dus! El urlă ca din gură de şarpe că nu pleacă decât cu dinţii înfipţi adânc, până la carotide, în beregata celui care la suspus. Tot el, ne plecatul de bună voie, este acela care acuză de abuz partidul care, peste noapte, l-a blagoslovit şef peste miniştri. Orbit de putere, susţine că, în calitate de prim-ministru, e la fel de bun ca nou. Deci, nu are de ce să plece întrucât el conduce înţelept guvernul poporului, nu al şarlatanilor.

Conform oricărei logici sprinţare, cu ambele piciore întregi, partidul care a instalat şi susţinut un guvern n-ar trebui să pună de o moţiune de cenzură împotriva propriului guvern. Fiindcă, într-o atare situaţie, ar râde şi curcile de el (de acel partid). Dar aici, în ţara unde logica, exasperată, s-a împuşcat intenţionat într-un picior, se poate! Şi, ca urmare, partidul şi-a suflecat mânecile şi i-a dat jos pe numiţii săi în guvern printr-o emoţionantă moţiune de cenzură…

Ce să vă mai spun? Logic, nişte miniştri care, cu surle şi trâmbiţe, şi-au depus ieri demisia n-ar mai trebui să vină azi şi să spună că demisia aia a fost doar aşa, de chichi şi că şi-o retrag. Adică, ce dacă? O bezmetică de logică îi poate opri pe ei, ditamai miniştri ai guvernului, din lupta acerbă pe care o susţin zi de zi, şi mai ales noaptea, pentru prosperitatea neamului?

Vedeţi? Totu-i alandala. În acelaşi timp, din înaltele fotolii suntem asiguraţi că reprezentăm singurul pilon de stabilitate din regiune, că economia zburdă, că nivelul de trai creşte ca Făt-Frumos într-o lună cât la alţii în şapte, iar politicienii, cu toţii, nu pun geană pe geană de grija noastră.

Cam asta se întâmplă în ţara unde logica, în semn de protest, s-a împuşcat în piciorul stâng. De ce tocmai în stângul? Pentru că, evident, de data asta, despre partea stângă era vorba.

P.S. Îmi cer scuze! Spunând că în ţara asta Logica este beteagă, am fost optimist. Mai degrabă, uitându-ne de jur-împrejur şi mai ales la noi, ea pare moartă şi îngropată pe furiş, fără sobor de preoţi, undeva unde nimeni să n-o poată dezgropa. Aleluiaaa!