Ca și dumneavoastră, aud tot mai des cuvântul ”conspiraționist”. Ne invadează din discursurile bombastice ale politicienilor, e captat de microfoanele abil ascunse sub veșmintele de firmă ale prezentatoarelor de știri și se revarsă agresiv din difuzoarele televizoarelor aflate în casa fiecăruia dintre noi.

Deși a ajuns la modă în România, ”Conspiraționist” este un cuvânt care nu există în DEX. Nu este românesc. El se alătură celorlalte ”neologisme” (carantinare, vaccinist, virusosceptic, coronasceptic, vaccinosceptic,  antivaccinist, political correctness etc) care abundă de când am descoperit că soarele răsare de la apus iar nenorocirile sosesc numai dinspre est, ba chiar din orientul îndepărtat, tropăind cu virușii în desagă pe drumul odată benefic al mătăsii.

Mai complicat este că, întrucât cuvântul despre care discutăm nu făcea parte din dicționarul matern, fiecare pricepe ce vrea, sau ce poate, atunci când îl aude. De cele mai multe ori, neînțelegându-i exact sensul, unii îl folosesc pentru a transmite celorlalți ceea ce își închipuie ei că ar fi ăla conspiraționist, chiar dacă substanța spuselor lor nu are nicio legătură cu realitatea. Este motivul pentru care acest cuvânt, inventat de noii noștri îndrumători spirituali televizați, ne cutremură urechile în cele mai năstrușnice situații.

Cine sunt ei, conspiraționiștii?

Conspiraționiștii sunt de mai multe feluri. Niciunul nu seamănă cu altul. Totul depinde de poziția socială, etică sau spirituală, pe care se află acela care îl descoperă pe conspiraționist.

Pentru politicianul instalat comod în fotoliul cald și matlasat cu abundența financiară al puterii, ești conspiraționist atunci când, pe baza experienței tale de viață, nu mai crezi în promisiunile guvernanților sau refuzi să te supui necondiționat măsurilor (uneori aberante și excesiv punitive) emise pentru a ți se aduce un bine iluzoriu. Un bine pe care nu l-ai cerut, impus în numele tău, fără consultarea ta.

Pentru adepții fanatici ai incisivei religii impuse în numele zeului Noul Coronavirus, ești conspiraționist dacă îndrăznești să grăiești împotriva nenumăratelor sale percepte. Percepte care, în mod inutil, de mai bine de un an, ne transformă tuturor viața într-un chin. Pentru ei, pentru preoții practicanți ai noii religii, ajunge conspiraționist oricine își pune întrebări despre modul în care omenirea a ajuns în situația de a fi îngenunchiată de o gripă nu mult diferită de celelalte mii de gripe dinaintea ei. Încrâncenați în misiunea de a-și preamări zeul și de a-i pedepsi exemplar pe eretici, propăvăduitorii  Noului Coronavirus  au readus din uitare perceptul ”crede și nu cerceta”, apoi l-au lustruit și uns financiar îndeajuns pentru ca el să fi renăscut mai puternic decât era în evul mediu întunecat. În final, inventând noi legi, Ordonanțe Militare și Hotărâri ale Comitetului Național pentru Situații de Urgență, l-au însoțit de o inchiziție de tip nou, înarmată cu întregul arsenal de ascultare și interceptare al secolului 21, pregătită să pedepsească orice urmă de îndoială cu privire la minunile acestui virus-zeu.

Pentru susținătorii ritului de sorginte bill-gateistă al ”Sfântului Vaccin”, al acestui apostol vindecător care sosește pe drumul dinspre soare-apune ascuns în dube frigorifice, gata porționat în doze ale sănătății, spre a ne izbăvi de toate necazurile și pentru a ne readuce pe făgașul vieții normale, ești conspiraționist dacă te îndoiești cumva de binele ascuns în seringă. Acel bine picurat în tine, direct și violent, prin acul de oțel al instrumentului de injectat.

Pentru alții, rătăcitori inconștienți printre zăpăcitoarele valuri ale oceanului de restricții și de sfaturi binevoitoare care îndeamnă la supușenie fără crâcneală, conspiraționistul este dușmanul ce trebuie nimicit. Ei văd în omul etichetat astfel un pericol concret pentru sănătatea publică și, în particular, o amenințare pentru viața fiecărui cetățean care are nefericirea de a-i fi în preajmă.

Ce a determinat apariția acestui nou cuvânt?

La o primă vedere, cuvântul conspiraționist pare a fi menit să înlocuiască, pentru a-i da o notă mai duioasă, expresia ”conspirator”. De ce s-a simțit nevoia de a înmuia sensul substantivului conspirator? Deoarece, pentru a numi pe cineva conspirator ar trebui să arăți concret care este conspirația la care participă, împotriva cui a fost îndreptată conspirația și care sunt scopurile ei. Un demers complicat și care asumă unele riscuri.

 ”Conspiraționist” nu impune astfel de obligații. El subînțelege că persoana numită astfel este adepta unor teorii, apreciate a fi ale conspirației, care sunt vag, foarte vag definite dar care sunt considerate a fi, oficial și în mod indiscutabil, dăunătoare pentru sănătatea publică sau politică a țării. Din câte am văzut și am simțit din plin, odată cu apariția din neant a acestui virus ciudat, sănătatea publică a ajuns de departe atributul esențial al noii societății în devenire. O societate în curs de plămădire prin Marea Resetare, prin eforturile reunite ale Big Pharma și cu sacii de bani investiți de marii bogătași ai lumii pentru ungerea mecanismului. Am atins deja stadiul în care, la comanda Big Pharma , conceptul de sănătate publică, contorsionat în favoarea colosului farmaceutic mondial, a devenit mai important decât oricare libertate democratică, mult peste ceea ce este înscris în Declarația Universală a Drepturilor Omului, Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene sau în Constituția României.  

Pe de altă parte, conspiraționistul chiar era necesar să apară. De ce? Fiindcă trebuia să primească un nume cei care se încăpățânează să caute, să descopere și să facă publice carențele sistemelor politice, economice sau financiare menite să schimbe realitatea în sensul dorit de marii manipulatori ai lumii. Prin acest joc de logică politică au apărut atât teoriile conspiraționiste cât și conspiraționiștii. Exemplele abundă. Cele mai multe ne vin din ”lumea bună”, de la cei care ne sunt modele, de la cei pe care (într-un fel sau altul) ni i-am ales stăpâni. La 4 ianuarie 2021 The Washington Post titra cu litere de-o șchioapă: ”Un grup alarmant de mare de conspiratori îl ajută pe Trump” Conspiratori sau conspiraționiști au fost cei care au argumentat că alegerile americane au fost furate. Conspiratori sau conspiraționiști au fost cei care au invadat Capitoliul. Conspiratori sau conspiraționiști sunt aceia care, inclusiv azi, pentru părerile contrare punctelor de vedere oficiale sunt urmăriți penal, hăituiți și pedepsiți exemplar de organele represive ale celei mai democratice țări din lume, țara unde libertatea cuvântului și libertatea de exprimare sunt declarate sfinte.

Ar trebui să ne mirăm apariția cuvântului ”conspiraționist”?

În mod sigur, nu. N-ar trebui să ne mire apariția de cuvinte noi în lexic din nevoia de a-i incrimina pe unii care nu sunt de acord cu cele spuse și promise de guvernanți. Acei guvernanți care și-au făcut un titlu de mândrie din a minți cetățeanul și a fura din puținul lui mințindu-l că o fac spre binele său.

N-ar trebui să ne mire și pentru că, alegerile au dovedit-o cu prisosință, milioane de români au ales ca partidele aflate azi la putere să-i conducă deși cunoșteau foarte bine atât amatorismul cât și impotența intelectuală și politică a componenților acestora. Pe ce s-or fi bazat acești alegători? Rămâne un mister.

Și, pentru că veni vorba despre mistere, este cât se poate de clar că enigma s-ar extinde chiar dacă am vota mâine. De ce? Deoarece, cu o îndârjire specifică numai celor cu creierul spălat, aceleași milioane de români, sau altele, ar vota aceleași formațiuni politice și aceiași politicieni pe care îi vedem întrecându-se acum în a ne nega istoria, distorsiona cultura, contorsiona educația generației viitoare, desființa acea parte a sistemului de sănătate destinată săracilor țării și vinde ceea ce a mai rămas viabil din prăpădita asta de țară.

Ați observat câtă satisfacție se revarsă din vocile oficiale atunci când se anunță îmbolnăvirea cu SARS Cov-2 a vreunuia dintre aceia care susțin că pandemia aceasta este manevrată politic și financiar de către cei interesați în a se îmbogăți peste noapte din durerea și frica săracilor planetei? Iată, ne spun vocile acelea, dovada că virusul nu doarme și nu iartă! Și, undeva în subsidiar, parcă se și aude, reverberând între Hotărâri de Guvern, Decizii și Ordonanțe Militare, strigătul oficial de luptă:  Moarte conspiraționiștilor!