Nu știu cum vă simțiți dumneavoastră, dar eu, om trecut bine de prima tinerețe, mă simt ca un cobai. Sentimentul este atât de puternic și întreținut cu atâta încrâncenare de diriguitorii noștri, încât uneori mă surprind cercetându-mă în oglindă pentru a vedea dacă, pentru a semăna cât mai mult cu simpaticele și nefericitele animăluțe, nu mi-au apărut deja pete negre în părul rar albit de mult.

Cobai am fost socotit pe vremea comunismului. Voiau să facă din mine un om cu totul nou, constructor al socialismului multilateral dezvoltat.

Cobai m-au crezut și politicienii perindați la putere în ultimii treizeci de ani. Întrucât trăisem în comunism, aceștia, botezați în apa Potomacului, doreau cu tot dinadinsul să mă transforme într-un autentic democrat. O mulțime de idei cretine au mai experimentat, atât unii cât și ceilalți, pe pielea mea. M-au lipsit de libertate spunându-mi că astfel sunt mai liber. Mi-au tăiat din drepturi susținând că numai așa trăiesc mai bine. M-au aruncat prin noroiul șantierelor fiindcă nu ar fi existat un alt mod de a-mi clădi o viață mai bună. Mi-au tăiat salariul, apoi pensia care devenise pentru ei nesimțită, spunându-mi că numai așa puteam contribui și eu la fericirea mea și a familiei mele, la viitorul strălucit al României.

Experimentul ”Stai în casă!”

Acum, iată, a apărut gripa asta ciudată. Un alt prilej excelent pentru ca voi, noilor parveniți, să continuați experimentele cu noi. Ca să nu treacă molima prea repede și să rămână cu experimentul neterminat, urgent, câțiva decrepiți au reînviat Divanul ad-hoc sub sceptrul ușor dezaxatului (în sensul că axul timpului domniei sale nu se potrivește de loc cu axul timpului meu) președinte al nostru. Cu ei, cu cei câțiva aleși pe sprânceană din liota de slugi preaplecate, domnul din dealul Cotrocenilor a înființat niște comisii și comiții cărora le-a pus nume pompoase și le-a stabilit ca principală îndeletnicire să mă supună pe mine, cobaiul Gogu, unor experimente dure. ”La situații deosebite, măsuri deosebite!” a filozofat plin de importanța sa numitul Iohannis.

Mai întâi, ca să vadă cum rezistăm la stres, ne-au spus că gripa asta este mai rea decât ciuma, Ebola și SARS luate la un loc. Zi de zi, timp lungi săptămâni, am fost pisați mărunt cu sute de emisiuni de televiziune, mii de declarații politice, zeci de ieșiri la rampă ale președintelui, toate menite să ne bage spaima în oase. Apoi, pe rând, au început să experimenteze pe noi metode menite să ne scape de moartea în chinuri care, conform declarațiilor oficiale, se ascunsese deja după fiecare galantar din piață, după fiecare trecător, după fiecare ușă pe care o deschideam, precum și printre bancnotele din buzunar ori între tot mai puținele monede din portofel. Perplexi, descopeream cum se aplicau asupra noastră metode care în mod cert se dovediseră nu numai inutile, dar și ucigașe, în Italia, Franța sau Spania. Adică, restricții peste restricții. Zeci de restrângeri de libertăți, desființarea a sute de mii de firme și îndemnul apăsat și repetat, dublat de pedepse, de a sta în casă (blocurile dovedindu-se astfel adevărate stupuri pentru micuțul virus). Fiindcă nu părea îndeajuns, în plus, prinsă în această horă a idioților care jucau frenetic pe muzica nu știu cărui muzicant, doamna primar general, în înțelepciunea sa, a hotărât închiderea tuturor parcurilor din București! De acolo mai puteam privi cerul… Să râzi, să plângi? Ce-i pasă virusului de parc?

Experimentul STAI ÎN CASĂ a devenit lozinca zilei. Tipărită pe ecranele televizoarelor, afișată pe pereții blocurilor, pusă în cutia poștală prin fluturase colorate, strigată în stradă de dimineața și până după miezul nopții din difuzoarele puse la maxim ale mașinilor poliției, chemarea trebuia să ne strivească psihic. Să ne convingă. Și pentru ca spaima să fie și mai mare,”Stai în casă” a devenit și semnalul subliminal dat de blindalele armatei care, colindând pe străzi, consumă inutil benzina plătită de noi.

Experimentul ”Sechestrarea”

A urmat exerimentul sechestrării. Au vrut să vadă cât rezist eu, om bătrân deja (precum și cei asemenea mie),  fără aer curat, fără mișcare, lipsit de medicamente și trăindu-mi ultimele zile supus unor chinuri suplimentare. ”Bătrânii să stea în casă! Nu mai au voie să iasă afară!”, decreta cu câteva zile în urmă tâmpițelul de la Cotroceni. Până la urmă, Carmen probabil, mai miloasă, l-a îmbunat și mi-a dat voie ca timp de două ore, zilnic, să respir aer ceva mai curat. În opinia președintelui acestuia, gol de sentimente ca o canistră găurită, două ore reprezentau un timp suficient pentru ca un primat ca mine să aibă acces la apă, pâine și medicamente… dar nici asta oricum! Puteam supraviețui afară, eu, gorila din cușcă, numai completând o declarație pe propria răspundere prin care mă angajam ca, în cele două ore de libertate relativă, să nu comit ceva ce ar fi contravenit celor câteva porunci tipărite deja pe hârtia justificatoare cu antetul guvernului în colțul din dreapta sus. Cum ar fi, de exemplu, delictul de a privi vreo cinci minute florile primăverii…

Oripilat, ieri am asistat la o scenă ce ar putea deveni emblema acestui timp. Un bătrân, care abia târându-și picioarele reumatice întârziase cincisprezece minute peste ora de libertate, a fost prins de poteră și aruncat, la propriu, în duba poliției. ”Moșule, ți-a trecut ora!” l-au apostrofat vașnicii apărători ai ordinii publice. Degeaba a încercat omul să le explice ceva fluturând o hârtie! L-au împins înăuntru, au trântit ușa dubei după el și au demarat în trombă, cu sirenele pornite și cu difuzoarele (din care cineva se răstea cu vocea răgușită: ”Stați în casă! Fiecare ieșire vă pune în pericol!”) puse la volumul maxim. Da, mă simt ca un cobai.

Sunt ei niște călăi? Cum vor rămâne în istorie?

Și ca nu cumva să credeți că, bătrân senil fiind, bat câmpii, iată așa cum vor rămâne în istorie câteva dintre experimentele făcute cu noi de aceia care ar trebui să vegheze pentru viața liniștită a seniorilor și nu numai. Spicuiesc din presă:

”România este printre puținele țări care a cerut și a obținut de la Consiliul Europei derogarea de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pe durata nedeterminată a stării de urgență(…) Asta înseamnă că, doar cu excepția dreptului la viață, interzicerea torturii, interzicerea sclaviei și a pedepsirii fără bază legală, în România, s-a anulat orice alt drept al omului. Nicio altă țară europeană aflată în stare de urgență sau în carantină nu a mai facut asa ceva. Este extrem de suspect acest demers, mai ales că nu ne aflăm într-un asemenea pericol astfel încât oamenii să riște expunerea la orice, pe motivul unei amenințări incerte. Chiar și comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei a declarat că drepturile omului trebuiesc respectate inclusiv în perioada de combatere a COVID-19. Dincolo de problema în sine, gravitea constă în faptul că NIMENI nu a adus la cunoștința cetățenilor acest lucru, respectiv NIMENI nu a explicat de ce a facut România acest demers și care sunt efectele pentru cetățeni. Ce ni se pregătește de oficialii noștri au făcut o asemenea mișcare?” [1]

”Guvernul României, la propunerea Ministerului Justiției, adoptă proiectul de OUG de modificare a Legii 286/2009 privind Codul penal.

OUG-ul prevede pedepse de până la 15 ani de închisoare pentru infracţiunea de așa zisă zădărnicire a combaterii bolilor.

Ceea ce rezultă din acest OUG este că, sub specularea motivului de pandemie, statul ne-ar putea dezbina, izola, cenzura, monitoriza, injecta forțat cu orice sau/și chiar supune la alte proceduri medicale testate sau netestate, nesigure, poate chiar distructive. Ne-ar putea îndepărta de la ceea ce se întâmplă cu adevărat dincolo de pereții caselor noastre, ar putea intra oricând și sub orice pretext peste noi în spațiul privat, ne-ar putea tăia orice mijloc de comunicare, ne-ar putea ridica oricând ca să ne ducă oriunde, ne-ar putea obliga să acceptăm orice în numele “siguranței”, mai ceva ca la Auschwitz sau pe vremea lui Stalin. [2]

”Pe 23 martie, potrivit ordonanţei militare privind măsuri de prevenire a răspândirii COVID-19, sunt statuate verificări și sancțiuni dure pentru oamenii care vor să iasă pe stradă sau să socializeze, chiar să participe la slujbe. De ce este atât de important ca oameni să stea închiși între 4 pereți? Ce se întâmplă, de fapt, afară?”[3]

 ”Doctorul Alexandru Rafila, președintele Societății Române de Microbiologie, ne anunță că, în România, va sosi prototipul unui vaccin pentru a fi supus testării și cheamă voluntari sănătoși la testare”

”Cercel ne anunță că România va face parte din țările care vor testa un vaccin împotriva coronavirusului chiar la Institutul Matei Balș” [4]

”Asta văd la tv, asta văd pe reţelele de socializare, au fost identificați dușmanii care răspândesc virusul. Bătrânii care ies din case desi li s-a spus să stea în case. Ei sunt dușmanii, bătrânii ăștia căpoși, deși toate statisticilearată că, până în acest moment, foarte puțini bătrâni sunt depistați pozitivi, purtătorii virusului în România fiind tinerii. Bătrânii cei răi, bătrânii care votează prost, bătrânii care privesc televiziunile greșite, bătrânii ăștia care enervează hipsterimea corporatistă de pe Facebook, bătrânii ăștia nu vor să stea în case”  [5]

Nu ne mai urîți! Redați-ne libertatea de a trăi ca oamenii. Nu suntem nici cobai și nici tâmpiți.

 Așa ceva nu s-a mai întâmplat în lunga istorie a omenirii. Nicio țară, oricât de sălbatică a fost și oricât de cruzi au fost cei care au condus-o, nu și-a mai mai arestat la domiciliu toți bătrânii! Și nici nu au experimentat pe ei metode de tortură psihică atât de dure. Nu s-a întâmplat nici pe vremea lui Nero, nici a lui Hitler, nici a lui Stalin! Cât de mult ar trebui să-i urăști pe vârstnici pentru a-i condamna la închisoare numai pentru vina că au trăit mai mult decât tine? Cât de tâmpit trebuie să fii ca să nu înțelegi că nu cei în vârstă sunt vinovați pentru pandemie?  Câți neuroni trebuie să-ți lipsească pentru a-ți  închipui că închizându-i pe bătrâni în casă, ca pe vite în staul, vei limita răspândirea bolii? Nu sunt și ei oameni, la fel ca ceilalți? Ce minte deviată ar trebui să ai tu, președinte de țară sau tu, prim-ministru, pentru a socoti că toți bătrânii țării sunt atât de idioți încât să te creadă că tu îi transformi în animale închise într-un țarc pe timp nelimitat (atât CÂT VREI TU!) fiindcă asta ar fi spre binele lor?

Știți care este culmea? După ce isteria va trece, atunci când se va trage linie și se va vedea că virusul nu a ales, că numărul bătrânilor decedați nu este superior celor aflați în putere omorâți de COVID-19, decrepiții ăștia se vor bate cu cărămida în piept și se vor glorifica: ”Ați văzut cât de eficace a fost măsura noastră? Închizându-vă în casă, v-am salvat de la moarte, boșorogilor!

________________________________________________________________ 

[1] ”În România, situația se agravează pe zi ce trece dat fiind demersurile guvernului, autorităților și a celor care nu vor să înțeleagă ce pericol aduce, defapt, cu sine, această presupusă pandemie de COVID-19. https://ortodoxia.ro/)

[2] Pedepse de până la 15 ani de închisoare pentru zădărnicirea combaterii bolilor. Ce prevede proiectul adoptat de Guvern  (https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/pedepse-de-pana-la-15-ani-de-inchisoare-pentru-zadarnicirea-combaterii-bolilor-ce-prevede-proiectul-adoptat-de-guvern-1277966)

[3] ORDONANȚA MILITARĂ nr. 3 din 24.03.2020 privind măsuri de prevenire a răspândirii COVID-19

[4] https://tinyurl.com/w7fnn5l

[5] Ați găsit dușmanii: bătrânii… Ina Gabriela Funeţan, 25 Martie 2020