Brusc, realitatea din jurul nostru s-a schimbat. Întregul eșafodaj al acumulărilor noastre despre viață și societate par a se fi prăbușit. Viața este alta, societatea este alta, regulile sociale s-au modificat. Libertatea a căpătat o altă conotație. Siguranța zilei de mâine a dispărut. Apropierea dintre oameni s-a spulberat. Ne privim aproapele nu ca pe un posibil prieten ci ca pe un potențial inamic. Ezităm să mai întindem mâna. A am uitat să mai sărutăm prietenește pe obraz sau să ne îmbrățișăm apropiații.Am devenit mai egoiști. Nu mai ieșim din casă decât cu bilet de voie. Nu ne mai bucură un copac înflorit, nu ne mai miroase a primăvară. Numărăm cu coada ochiului oamenii din tramvai și ne întrebăm care este posibilul infectator. Stăm la rând la farmacii păstrând cu grijă distanța socială de un metru nu pentru medicamente ci pentru măști de protecție. Nu ne mai primim copii mari și nepoțeii în casă și nu mai facem vizite la nași. Ni se par mai lungi și mai lugubre sirenele autosalvărilor și ne pune pe gânduri o banală durere de cap sau o rinoree accidentală. Nu ne mai pasă de frumusețile simple care până acum ne umpleau viața de bucurii. Ne purtăm cu banii de parcă ar fi hârtie higienică folosită. Ne pierdem locurile de muncă, se închid cu zecile de mii firmele mici sau mari. Nu mai călătorim, nu mai avem curiozitatea de a vedea alte locuri și de a le descoperi unicitatea. Umblăm pe stradă acoperiți de măști și ne ferim a discuta unii cu alții ca niște zombi scăpați dintre coperțile unor cărți de groază… Nu mai trăim, supraviețuim. Supraviețuim, în cel mai concret mod posibil. Fără metafore. Fără figuri de stil sofisticate. Fără apropouri filozofice. Supraviețuim și atât.

Ce va urma? Pare a fi revenit, în forma concretă de astă dată pentru fiecare dintre noi, formula hamletiană a genialului Will, mort și el, se pare, tot în urma contractării unei gripe neiertătoare: ”A fi sau a nu fi, aceasta-i întrebarea!”. Ceea ce va fi după și câți dintre noi vom mai exista depinde de o mulțime de factori. Depinde de expansiunea maladiei, de durata acesteia, de corectitudinea măsurilor luate de guvernele și instituțiile paranaționale responsabile de situația sanitară a omenirii.

În încercarea temerară de a intui ce va urma, este neapărat necesar să răspundem unor întrebări de loc comode. E sigur că va urma o criză? Dacă da, cât de puternică va fi aceasta? Ce se va întâmpla cu finanțele și cu economia mondială? Care va fi atitudinea și care vor fi reacțiile marilor puteri, îngenunchiate și ele de perfidul virus? Ce cale vor urma puterile militare și economice ale lumii pentru a-și recupera cât mai rapid pierderile? Va urma un război nimicitor, așa cum s-a întâmplat după mai fiecare criză economică și financiară devastatoare? Cine va plăti cel mai scump pentru efectele actualei pandemii și cine va câștiga?

Sunt numai câteva dintre miile de întrebări care s-ar putea pune. Și, deocamdată, nici nu știm dacă acestea sunt întrebările esențiale.

E sigur că va urma o criză?

Se pare că da. Va urma o criză financiaro-economică! Nu există analist economic sau financiar care să susțină contrariul. Numai nuanțele diferă. Iar nuanțele sunt diferite în funcție de orientarea politică și de ale cui interese apără fiecare dintre aceștia. Tot mai mulți sunt aceia care afirmă că adevărata criză s-a declanșat deja. Întrucât este imposibil să prezentăm toate punctele de vedere, ne vom limita la câteva, semnificative în opinia noastră.

Alexandr Dughin, cunoscutul analist politic rus, e convins că va urma o criză care va avea ca efect imediat dispariția tendințelor globaliste și că pe ruinele globalismului se va ridica o nouă arhitectură a lumii:  ”Dacă, în virtutea anumitor circumstanțe, răspândirea virusului nu va putea fi oprită radical în termen de o lună și jumătate sau două, atunci toate procesele vor deveni ireversibile și peste noapte întreaga ordine mondială se va prăbuși. Istoria cunoaște perioade similare care au fost legate de catastrofe globale, războaie și situații excepționale (…) Globalizarea s-a prăbușit complet, rapid și irevocabil”

Istoricul și profesorul israelian Yuval Noah Harari este și el convins că va urma o criză mondială. Nu numai că va urma, suntem deja în criză, ne spune acesta:  ”Umanitatea se confruntă cu o criză globală. Probabil cea mai mare criză a generației noastre. Deciziile oamenilor și guvernelor luate în următoarele câteva săptămâni probabil va modela lumea pentru anii care vin. Ele vor modela nu numai sistemul nostru de sănătate dar, de asemenea, economia noastră, politicile și cultura”[2]

”Europa se confruntă acum cu cea mai teribilă criză de la război” declara Paolo Gentiloni, comisarul european pentru economie. ”Proiectul Uniunii s-a născut după război. După o luptă comună de succes împotriva acestei teribile pandemii, aceasta poate  înflori sau poate fi dramatic slăbită. Așa că, pentru mine ca italian, aceasta este o chemare la a ne trezi noi toți cei din istituțiile europene” a continuat, într-un apel dramatic, oficialul european.
Ce va fi după criză?

Ceea ce se va întâmpla după, depinde în mod hotărâtor de deciziile pe care le vom lua acum. Analiștii, istoricii sau jurnaliștii au viziuni diferite.

Domnul Harai atrage atenția că avem în față șansa unei alegeri care ne va marca soarta pentru mulți ani de acum în colo. ”În timp de criză, ne confruntăm, în mod particular, cu două opțiuni importante. Prima este între o supraveghere totalitaristă și capacitarea cetățeanului. A doua este între izolarea naționalistă și solidaritatea globală” În viziunea istoricului israelian, America nu va mai fi ceea ce este astăzi. Motivul? Deciziile greșite ale actualei administrații, neimplicarea SUA (precum în cazurile anterioare similare) în coordonarea rezolvării la scară globală a acestei pandemii și părăsirea, în momente cheie, a aliaților tradiționali. Calea de urmat este calea solidarității, ne spune Yuval Noah Harari. ”Umanitatea trebuie să aleagă. Mergem pe calea dezbinării, ori vom adopta calea solidarității globale? Dacă vom alege dezbinarea, această cale nu numai că se va prelungi criza, dar va avea probabil ca rezultat chiar înrăutățirea în viitor a catastrofei. Dacă vom alege solidaritatea globală, va fi o victorie nu numai împotriva coronavirusului, dar și împotriva tuturor epidemiile viitoare și a crizelor care ar putea asalta omenirea în secolul 21”

Rusul Alexandr Dughin descoperă în ceea ce va urma o revenire a tipului de stat totalitar asemănător în multe privințe cu statul comunist. ” Pe ruinele globalizării se va crea o nouă arhitectură a lumii post-globaliste (post-liberale) În consecință, elitele conducătoare urmează să se confrunte cu o problemă mai complexă: să aleagă între un model care se prăbușește în abis și ceva complet necunoscut, în care nimic nu poate servi drept model sau rețetă sigură pentru construirea viitorului” Acel ”ceva complet necunoscut”, în viziunea despre viitor a lui Dughin seamănă, în atributele sale principale, cu fosta orânduire comunistă: un sistem unitar cu o puternică verticală a puterii (într-o situație de criză – cu puteri dictatoriale atribuite puterii centrale) (…) responsabilitatea deplină a statului și a instituțiilor sale pentru viața și sănătatea cetățenilor (…)asumarea de către stat a responsabilității privind aprovizionarea populației cu produse alimentare în condițiile granițelor închise, ceea ce necesită o agricultură dezvoltată (…) instituirea suveranității valutare, care ar pune moneda națională într-o relație de dependență nu față de sistemul de rezerve mondiale, ci față de acoperirea cu rezervele de aur sau mărfuri (adică față de indicatorii economiei reale)…[1]

Și jurnalistul român Bogdan Stanciu crede că după prăbușirea iminentă a actualului sistem globalistic vor renaște statele-națiune:”America va intra în recesiune, de acum nu mai există îndoială; odată cu recesiunea, se încheie ciclul istoric al lumii unipolare și începe un altul, în care supremația militară ar putea să nu mai conteze atât de mult. În plus, dacă lucrurile se agravează, Trump va pierde alegerile din noiembrie, iar deep-state-ul va reveni în forță la comandă. În UE, epidemia și șantajul lui Erdogan cu „bomba cu migratori” vor pune capăt de facto tratatului Schengen și vor dezlănțui o criză economică de proporții. Trupa de circari imbecili de la vârful UE, incapabilă să se coordoneze cu privire la orice altceva decât promovarea ideologiei de gen și a „drepturilor minorităților sexuale” era deja în lipsă de lideri și de proiecte; de-acum criza va deveni evidentă, iar proiectul european își va trăi, probabil, ultimii ani. În locul său am putea asista la renașterea statelor-națiune, stăpâne pe granițele lor, pe producția economică și pe politica monetară proprii” [3]

”Coronavirusul ar trebui să fie cea mai mică problemă a noastră, pentru că, dincolo de pandemie, ne așteaptă vremuri catastrofice din punct de vedere economic”, avertizează analistul și economostul de marcă Ilie Șerbănescu.  Jurnalista Claudia Marcu, în articolul ”Bugetul țării în genunchi. Două milioane de șomeri în două săptămâni” apărut în cotidianul Național, zugrăvind un tablou al viitorului și mai subru, îl citează tot pe Ilie Șerbănescu: ”Criza economică din 2008 nici nu a fost criză față de ceea ce urmează. Este prima criză din capitalism care are loc pe fondul dobânzilor negative, care înseamnă banul fără cost, asta este nucleară. Coronavirusul vine doar să impulsioneze prăbușirea economică la nivel mondial. Noi înfruntăm această prăbușire de pe aliniamentele unei colonii. În 2008 nu vândusem tot, însă între timp am vândut tot. Ce ne așteaptă de acum încolo? Depinde de ce vor dori stăpânii noștri, pentru că, din păcate, nu avem un singur stăpân, avem mai mulți, care se calcă în picioare unii pe alții să ne hărtănească cât mai mult și cât mai repede”.

Iată și câteva alte predicții ale unor personalități cunoscute, intervievate de revista Foreign Policy. Stephen M. Walt: ”Pe scurt COVID-19 va crea o lume mai puțin deschisă,mai puțin prosperă și mai puțin liberă”  Kishore Mahbubani:  ”Acesta nu va face decât să accelereze o schimbare care începuse deja: o mișcare în continuare de la SUA-centru al globalizării, la o mai mare China-centru al globalizării” Kori Schake: ”Statele Unite nu va mai fi privită în viitor ca un lider internațional” Shivshankar Menon: ”Încă nu este sfârșitul unei lumi interconectate. Pandemia însăși este dovada interdependenței noastre” Părerile, luate individual, sunt diferite. Dar, există un punct de legătură. O predicție unanimă: Lumea nu va mai fi aceeași!

Va fi război?

Întrebarea apare ca firească dacă avem în vedere că ultimele mari crize ale omenirii au generat cele două conflagrații mondiale. În același timp, pare a fi lipsită de sens. De ce? Fiindcă omenirea este deja în război. Retorica războiului este cât se poate de actuală. Ea însoțește și prefigurează niște măsuri extraordinare, cele mai multe dintre ele specifice stării de război.”Suntem în război” a declarat în mod repetat, în fața milioanelor de cetățeni francezi, la oră de maximă audiență, președintele Macron. ”Este marele nostru război. Trebuie să învingem în acest război. Este foarte important” spunea deunăzi Donald Trump. Numeroși alți șefi de state și de guverne au declarat, de asemenea, starea de război. Lupta aceasta, ce părea că este o îndatorire separată, a fiecărui stat în parte, a devenit o bătălie comună de proporții mondiale. O sută cincizeci și cinci de state și regiuni sunt angrenate în această luptă! Se pun de acord tactici, se prefigurează strategii. Au apărut și pierderile de vieți omenești. Aproape 9000 de morți umplu gropile cimitirelor din toată lumea.

Poate, cel de Treilea Război Mondial a și început. Un război neconvențional, în care sunt folosite arme și tactici diferite de cele aflate în arsenalele militare mondiale. Este, așa cum nimeni nu s-ar fi așteptat cu o lună în urmă, un război nemilos cu acest virus ucigaș. Este războiul care a unit forțele întregului glob împotriva COVID-19. Acesta este, cu certitudine, un război mondial!

Nu este exclus ca, în funcție de situația financiar-economică post criză, acest război să capete conotații noi. Să se recurgă la forțele armate nu pentru a limita efectele crizei ci pentru lupta pe front. Să se treacă la folosirea armamentului convențional sau nuclear. Să se recurgă la utilizarea forțelor terestre, maritime și spațiale pentru obținerea sau recăpătarea supremației mondiale, pentru a stinge foamea de resurse previzibilă încă de azi prin însușirea resurselor statelor mai mici.

Conform revistei TIME, președintele Trump se consideră deja un președinte care conduce o națiune în stare de război. Se autointitulează președinte de război care se confruntă cu un inamic extern. Un inamic cert, bine conturat: ”Continuăm efortul nostru neîntrerupt pentru a  ne apăra împotriva virusului Chinez” a declarat el. Este pentru prima dată când un șef de stat atribuie virusul unei națiuni. Ne putem aștepta ca mâine virusul cu care se luptă America, ori China, ori mai știi cine, să fie ”Rusesc”, ”European” sau, de ce nu, ”Italian”. China, de asemenea, fără să-l numească ”American”, a indicat Statele Unuite ca țară de origine a virusului. S-a creat, trebuie s-o recunoaștem, un precedent extrem de periculos pentru pacea lumii.

Să ne așteptăm ca starea de fapt să escaladeze? Să fim pregătiți pentru eventualitatea în care acest război ”de pace” să se transforme, peste noapte, într-un conflict armat generalizat? Într-un Război Mondial devastator?

Nu aș dori să fiu catalogat ca alarmist, sau să fiu integrat propăvăduitorilor apocalipsei, dar este posibil ca Al Treilea Război Mondial să fi și început. Este probabil ca, având masca pe figură, ochii în farmacii și teama în suflet, noi nici să nu ne fi dat seama. Deși rostite cu totul în alt context, se potrivesc de minune aici cuvintele analistui financiar Ilie Șerbănescu: ”Asta ca să știți (…) atunci când va fi trecut coronavirusul ce se întâmpla când coronavirusul vă acapara toată atenția!”  

[1] Aleksandr Dughin: Ordinea post-globală. Inevitabilul

[2] Yuval Noah Harari: the world after coronavirus

[3] Bogdan Stanciu: Două amenințări la adresa păcii mondiale