Binefăcătorul

220px-Obama_and_Biden_await_updates_on_bin_Laden Nu știu dacă vi s-a întâmplat și dumneavoastră, dar eu l-am văzut cu ochii mei la televizor pe asasinul diabolicului terorist Osama bin Laden. Se afla în România. Renunțase la uniforma marine corps. Era echipat în blugi, fericit și relaxat. Băiat simpatic.
Ce făcea la televizor? Ne povestea cu lux de amănunte cum l-a ucis el pe teroristul ”number one” al lumii: ”Am intrat în cameră și am văzut un om stând pe ambele sale picioare. Nu s-a supus somației și imediat l-am catalogat drept o amenințare. Prin urmare, conform celor învățate la instrucție i-am tras două gloanțe în față și, după ce a căzut, încă unul direct în el. Am sentimentul că am făcut un mare bine omenirii…”
Vă întrebați ce caută binefăcătorul omenirii la București? Simplu! Susține o conferință motivațională. Îmi recunosc ignoranța. Nu știu ce este aia ”conferință motivațională”. O fi de bine, o fi de rău?…
Trebuie să vă mai spun că, după ispravă, domnul pușcaș marin s-a recalificat. Încă din 2012 ( adică la un an după sângeroasa incursiune armată nocturnă din Abbottabad – Pakistan) el a devenit vorbitor motivațional (”motivational speaker”), fiind angajatul unor Autorități Conducătoare americane (”Leading Authorities”) dificil de identificat. Noua sa meserie? Vorbește. Dar nu pe gratis. Pentru rostirile sale este plătit de cei cărora le cuvântează.
Nu cunosc, fiindcă nu ne-a spus nimeni încă, pentru care motiv (apropos de ”motivaționalul” conferinței de la București) pușcașul marin binefăcător transformat în povestitor se află pentru a doua oară în România. Prima dată nu a fost îndeajuns? Să fim noi, ca popor, atât de importanți pentru propaganda antiterorism a SUA încât este nevoie de o repetare? Sau s-a cerut el, în mod expres, încă o dată aici?… S-ar putea. Fiindcă, după cum nesilit de nimeni declara, s-a îndrăgostit de mâncarea noastră (n-ar fi primul) și apreciază în mod deosebit frumusețea fetelor noastre (din nou, n-ar fi întâiul)
Deși pentru urechile muritorului de rând șirul întrebărilor rămase fără de răspuns pare fără de sfârșit, în ceea ce îl privește pe tânărul pușcaș marin avem și o certitudine. Ne-a deconspirat-o chiar el, drăguțul: ”Consider că pentru mine lucrul cel mai important în viață este să-i tratezi pe toți oamenii cu respect!”
Frumos… Dar cu două condiții, aș adăuga eu: unu,oamenii să nu se afle pe ambele picioare în camera în care dă buzna, în toiul nopții, binefăcătorul înarmat până în dinți și, doi, ei să nu fie catalogați drept o amenințare, pentru un motiv sau altul.
PS1 Respectuosul binefăcător a uitat să spună la televizor că în aceeași încăpere cu presupusul Osama bin Laden ( nu știa pe cine omoară, identificarea teroristului a fost efectuată postmortem mult mai târziu) se mai afla și o femeie pe care, de asemenea, a împușcat-o. Așa, în treacăt, aflându-se probabil sub puternicului impuls al impetuosului său respect pentru toți oamenii… Un amănunt nesemnificativ: ambele victime erau neînarmate.
PS2 Personal nu sunt deranjat în vreun fel că numitul bin Laden, terorist ori nu, a murit împușcat, în propriul dormitor. Nu mă interesează dacă glonțul ucigaș a plecat din arma fotogenicului pușcaș marin sau a oricui altcineva. Treaba lor și treaba lui! Deranjul ar începe în momentul în care noi, ăștia de aici, am fi luați de proști și o execuție transmisă în direct ne-ar fi prezentată ca un act de mare bravură (fiindcă ”eliminarea” bărbosului arab asta a fost – un asasinat, cu data și ora atent planificate spre a fi vizionat în direct la Casa Albă; ca dovadă, poza cu elevata asistență a făcut înconjurul lumii). Mai apoi, oarecum deranjantă ar mai putea fi și plimbarea prin lumea largă, pe post de erou mondial, a călăului catalogat deja ca binefăcător al omenirii. Adică, și al meu. Dacă aș fi mai rău decât sunt cu adevărat, confruntat cu asemenea năstrușnicii aș putea să cred să cred că periplurile repetate în România ale marelui erou, în momente bine stabilite, ( personaj contestat vehement chiar de americani, vezi http://www.staradvertiser.com/news/nyt/Another_ex-commando_says_he_shot_Bin_Laden.html) sunt puse la cale pentru ca eu, dobitocul de românaș, să fiu convins că binele meu vine de peste ocean și, dacă n-am făcut-o încă, să-i iubesc din toată inima pe toți aceia care au fost capabili să ridice din sânul lor un asemenea erou. După cum vedeți, am folosit condițional-optativul. De ce? Pentru că eu, naiv cum sunt, niciodată nu mi-aș putea închipui că sincerilor noștri prieteni de peste apă le-ar trece prin minte să se dedea față de noi la asemenea practici nedemne de renumele lor. Și, sunt convins, nici dumneavoastră.

Rating 4.00 out of 5
[?]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*