O batistă pierdută

Azi, domnul președinte este din nou la ananghie. După o lungă tăcere, în baza bunelor sale abilități de manipulare a maselor, durul Băsescu iese la rampă și joacă din nou scena abia abținerii de a izbucni în hohote de plâns. La fel ca de fiecare dată în asemenea situații, pe neașteptate, în fața camerelor de luat vederi, privirea i se încețoșează, glasul trece de la tonul normal la setarea tremurat și umerii îi cad în așteptarea mângâierilor poporului. A acelui popor care l-a scos din repetatele grămezi de c…at unde a tot intrat timp de 10 ani. Iar când poporul, sătul de minciună, nu a mai vrut să-l extragă din scârbavnicul deșeu, l-au tras afară, contra cost, stăpânii lui de peste zări.

De data aceasta nu a mai fost vorba despre o lacrimă pe capacul sicriului gata pregătit pentru înmormântarea fals muribundului ”Dragă Stolo…” Nici despre înduioșarea votanților cu formula ”Rușine, Dinu Patriciu!” după ce lovise golănește, peste gură, un copil nevinovat. Nici măcar nu a recitat o poezie proprie, despre părinții săi, în fața milioanelor de pensionari cărora, fără motiv, le furase din pensiile amărâte. Nu poza nici în părintele îndurerat la repatrierea trupului neînsuflețit al flăcăului trimis de el să lupte pentru interese străine nouă la mii de kilometri de țară…

De această dată, propriul frate s-a dovedit a fi amestecat într-o afacere murdară, cu bani mulți, luați pentru protecția răufăcătorilor în fața justiției. Cu sute de mii sau milioane de euro băgați în propriul buzunar pentru promisiuni în care fratele președinte reprezenta garanția scoaterii din pușcărie a unui infractor dovedit: finul, țigan de etnie romă (Pleonasm intenționat, pentru că nu toți țiganii se recunosc a fi romi. Și invers.)

Acum, iubitul nostru președinte încearcă să iasă singur din grămăjoara de excrement rău mirositoare. Prin urmare, melodramatic, declamă cu fermitatea că alege legea în detrimentul fratelui. Justiția, înaintea familiei! Și, pentru ca ieșirea din scenă să rămână adânc întipărită în sufletele privitorilor la televizor, exact ca în tragediile antice grecești, jalea ruperii de frate în favoarea justiției impunea o bine controlată tremurătură de glas și o abia vizibilă încețoșare a privirii, pierdută ea însăși  în desnădejde. Ceea ce, în mod profesionist, și face.

Nu știu dacă ați observat dar, de fiecare dată când  îl podidește controlat emoția lacrimogenă în fața mulțimilor, domnul președinte pare a-și fi pierdut batista. Așa că, dacă în asemenea destul de dese ocazii vă nimeriți prin apropiere, oferiți-i una! Ca să mai aibă, în plus, ceva de murdărit.

Rating 3.00 out of 5
[?]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*