Prolog

Se scrie imens despre Ucraina. Ucraina fierbe.Clocotul ei încinge întreaga regiune şi chiar trece graniţele Europei.

Există deja mii de pagini care închid între ele sute de analize, intervenţii pro sau contra „ euromaidanezei revoluţiii”, întrebări fără răspuns, trimiteri la istoria veche sau la fapte similare contemporane, susţineri  geostrategice,  previziuni sumbre ori,uşor, liniştitoare.

Pentru prietenul acestui blog care nu are nici timpul şi nici aplecarea spre o analiză cât de cât profesionistă, mi-am propus să postez, cu comentarii proprii minime (sau chiar fără), întrebări cu sau fără răspuns,  constatări şi analogii demne (conform umilei mele judecăţi) de luat în seamă, aflate în directă legătură cu ceea ce se întâmplă aici, un pic mai sus de marginea hărţii.

Va rezulta, poate, un scurt serial. El pare necesar pentru a cunoaşte ce se întâmplă,  pentru a ajuta ca  evenimentele şi interacţiunile faptelor să poată fi filtrate prin mintea cititorului. Demersul îmi pare cu atât mai de folos cu cât focul este prea aproape de casa noastră şi vântul, care suflă cu putere, pare a-l împinge spre încoace.  Totodată, trebuie să fim conştienţi că, împreună cu întreaga lume, suntem supuşi permanent intoxicării propagandistice din ambele sensuri. Iar noi,  prin voia sorţii în una din tabere,  cu greu vedem limpede prin fumul derutant al declaraţiilor.

Azi, întrebări:

 

Întrebări ( cu autor dar fără răspuns)

• “Să remarcăm şi reacţia halucinantă a lui Barroso: „Salut eliberarea Iuliei Timosenko. O justiţie independentă este esenţială pentru o Ucraină democratică”. La noi, referendumul recunoscut ca valid de către Curtea Constituţională a fost etichetat de către înalţii oficiali ai UE drept lovitură de stat parlamentară. Acum, suspendarea statului de drept trece drept justiţie independentă. Aşa că trebuie de fapt să ne punem următoarea întrebare: justiţie independentă în raport cu cine? Şi, pe cale de consecinţă, dependentă de cine?”      (Alexandru Racu: Extazul ce prevesteşte agonia – Reflecţii despre criza ucraineană)
• “Cum este prea puţin plauzibil ca Moscova să se dea bătută atât de uşor, am putea să sperăm mai degrabă că Rusia şi UE au ajuns de fapt, în prealabil, la o înţelegere politică în privinţa Ucrainei. Dar, presupunând că aşa stau lucrurile, atunci de ce au mai trebuit să se întâmple toate grozăviile care s-au întâmplat până acum? Iar dacă nu s-a ajuns în prealabil la o înţelegere, cum am mai putea spera că se va ajunge la una de acum înainte, văzând că până acum negocierile au fost într-atât de constructive încât s-a ajuns pe buza prăpastiei?Când şi cum se va termina toată această nebunie?” (Alexandru Racu: Extazul ce prevesteşte agonia – Reflecţii despre criza ucraineană)
• “Daca ar fi atacata Casa Alba de oameni inarmati, ar da presedintele ordin sa se retraga fortele de ordine, asa cum au cerut puterile occidentale lui Ianukovici?” (editorul Nation, prof.Stephen Cohen)
• “Dupa ce au dezmembrat Iugoslavia in timpul unui razboi civil de zece ani (1990-1999), SUA au decis sa distruga, intr-un mod similar, Ucraina?”  (Thierry Meyssan: Après la Yougoslavie, l’Ukraine ?)
• „Cum ar reacționa partenerii noștri europeni dacă în plină criză în Grecia, sau Cipru, ar apărea într-o manifestație anti-europeană ministrul nostru de externe? Noi credem că așa ceva nu e bine deloc.” (Vladimir Putin)

Alte întrebări (cu autor şi cu răspuns)

• “Cine e Berkut? Trupele speciale ale miliției ucrainene care au rolul de a lupta cu terorismul și banditismul. Cine lucrează în Berkut? Oligarhi și feciori de oligarhi? Odrasle de noi îmbogățiți, medici sau alte grupuri prospere? Tineri cu studii la Harvard sau Sorbona? Nu, Berkut angajează oameni ce n-au avut șansa/norocul să găsească slujbe bune, să facă studii la universități ori să moștenească un puț de petrol sau o mină de cărbune. Berkut angajează bărbați din sărăcimea urbană și rurală, inși pentru care slujba în aceste structuri e calea unică (cu excepția emigrației) de mobilitate socială ascendentă, de job permanent cu salariu. Tinerii din grupurile radicale și angajații Berkutului fac parte, de fapt, din aceeași clasă socială, chiar dacă-și dau cu pietre, bastoane de cauciuc și cocktailuri Molotov unii în alții.Săracii luptă cu săracii.” (Vitalie Spranceana: Cîteva lucruri despre criza din Ucraina (pe care le puteți afla doar dacă închideți televizorul/calculatorul)

• “Dincolo de bătălia din stradă se poartă și o altă bătălie, la fel de crîncenă. Una retorică. Orice protest are și un aspect performativ în care lupta pentru categoriile discursive este foarte importantă. Vedem cum grupul 1 își zice pro-european și democrat și îl numește pe grupul 2 pro-rus și autoritar. Cum grupul 2 își zice ”apărător al ordinii constituționale” și vorbește despre grupul 1 ca fiind vîndut Occidentului și huligani. Ce ne facem cu aceste etichete și porecle politice? Le luăm în serios și ajungem în situații caraghioase de a explica cum un ”democrat” aruncă pietre într-un apărător al ordinii ”constituționale”? Nicidecum. Trebuie să învățăm să le privim pe toate cu neîncredere, să înțelegem că ele reprezintă cadre conceptuale efemere în care oamenii își organizează/justifică pe moment acțiunile. Ele vor fi rescrise încă de foarte multe ori pînă va fi clar rezultatul final al confruntării. Istoria se întîmplă și se scrie/rescrie simultan.”  (Vitalie Spranceana: Cîteva lucruri despre criza din Ucraina (pe care le puteți afla doar dacă închideți televizorul/calculatorul)

(urmează partea a 2-a)