Între alte multe alte federații (de fotbal, de gimnastică artistică, de ciclism montan etc), în țara noastră mică există și Federația Operatorilor Români de Transport (FORT). Președintele acestei ilustre federații este domnul D.M.Crac. Până la proba contrarie, dl. Crac poate fi, în ciuda numelui pentru care nu are nicio vină, o persoană respectabilă.

 Numai că, proba contrarie s-a comis!

Printr-un adânc proces de analiză, domnul președinte Crac a constatat că transportatorii membri FORT suportă din propriul buzunar ajutorul de stat oferit de (cine altcineva?) statul român veteranilor de război  pentru ca aceștia să beneficieze de  gratuitate pe mijloacele de transport în comun.

 Cum a ajuns dl. Crac la uluiutoarea sa concluzie?  Încerc să vă explic (urmărind spusele-i proprii) și sunt sigur că veți pricepe la fel de puțin ca mine cum se face că veteranul român ar fi acela care bagă mâna în buzunarul domnului Crac. Sau al federației prezidențiate de numitul domn semipantalonabil…în cazul în care o federație ar poseda buzunar!

Iată: Ministerul Transporturilor are niște datorii față de unii transportatori. Între aceștia ”unii”, se află și membrii FORT. FORT, din grija față de bunăstarea oamenilor săi, a cerut Min.Tpt. să-și plătească datoriile. Pe numitul minister l-a durut undeva de cererea numitei federații. Și atunci, văzând cât de rușinos este locul durerii ministerului, FORT a decis  “să nu mai suporte din propriul buzunar” ajutorul de stat oferit veteranilor de război (!?!). Nu-i așa că devine cam ca în  întrebarea aceea nostimă cu sula și perfectura?… Oricum, așa se face că, enervat, domnul președinte Crac decide, cu de la sine putere, ca de la 1 septembrie a.c. să se suspende dreptul veteranilor de război de a mai merge gratuit cu transportul în comun. Ba mai mult, prin această  suspendare, FORT încearcă și un oareșcare șantaj: ”O vom aplica dacă până atunci nu va exista un răspuns pozitiv pentru rezolvarea situaţiei din partea Ministerului Transporturilor”. Desigur că, pe Min.Tpt. îl va durea exact în același loc de soarta veteranilor de război. Și, precis, răspunsul va fi ”pozitiv”.

 

Abținându-mi cu greu avalanșa de înjurături ce mă năpădește pe creier, doresc să-i spun domnului Crac: ”Măi, domnule Crac, veteranii aceștia și-au lăsat mâini și picioare, ochi și alte măruntaie prin stepele rusești, prin pusta ungară ori prin Munții Tatra și pentru ca dumneata să fii azi mare președinte de federație. Țara asta mai există, cu tot ce este în ea, inclusiv cu dumneata și familia dumitale, și datorită sacrificiului acestor bătrâni urgisiți de soartă, atunci ca și acum. Ei merită respectul nostru, al tuturor, de la vlădică la opincă! Cu atât mai mult flecuștețul de gratuitate pe tramvai sau autobuz. Ei sunt acum puțini, tot mai puțini și mai amărâți, iar cheltuielile cu ei absolut nesemnificative în țara în care se fură miliarde de euro anual.  Ei au, stimable domn Crac, o lege care le apără drepturile. Nu dumneata decizi ce li se cuvine și ce nu! Ea se numește Legea nr.44/1994. Pune mâna și citește-o!  În această lege, la capitolul 2, art.16. al. (b) scrie că  veteranii de război,”vinovații” de azi ai dumitale, citez: ”au dreptul la gratuități pe mijloacele de transport în mediul urban (metrou, tramvai, troliebuz, autobuz)” Nu mai căuta, domnule Crac, vinovați între cei care nu au nici puterea și nici timpul rămas din cel dat lor de Dumnezeu să se lupte cu unul ca dumneata! Dacă dorești să fii câine și să muști, mușcă dumneata din ministerul de resort  cu dinții dumitale și cu fălcile federaței, nu cu banii și cu liniștea sfârșitului de viață al acestor bătrâni nevinovați și neimplicați în mașinațiunile voastre financiare”

Nu știu cum, dar în România, azi, tot mai mulți parveniți încearcă să-și acopere neputința, prostia și nemernicia furând din drepturile legitime ale acelora care s-au sacrificat pentru țară.

Contrar oricărei logici sociale, noi, ceilalți, rămânem insensibili la vederea acestor abuzuri și la proliferarea acestor nedreptăți. Privim nepăsători la ceea ce s-a întâmplat cu pensionarii militari, cu văduvele veteranilor de război, cu pensionarii în general, cu bătrânii de toate categoriile sociale, cu… etc etc. Și astfel, prin tăcerea și neimplicarea noastră, inconștienți, ne așezăm cuminți  la rând. La lungul rând al celor ce vor fi următorii loviți.