EADS, o primă concluzie: Există premize pentru a fabrica în România şi componente ale avionului de luptă Eurofighter

Plasarea firmei Premium Aerotec SRL  la Ghimbav este determinată, în primul rând, de raţiuni de ordin economic. Aici se găsea din abundenţă forţa de muncă înalt calificată în domeniul aeronautic şi al mecanicii fine. Mai ales urmare a faptului că, practic, aproape nu mai exista vestita IAR Ghimbav, reperul românesc în fabricarea de avioane uşoare şi elicoptere. Încă înainte de anul 2003, în mare parte, spaţiile de producţie ale IAR Ghimbav fuseseră cedate firmei franceze Eurocopter, “aclimatizată” ca Eurocopter România SA. În iunie 2011 s-au cedat aceleiaşi firme alte importante active şi, astfel, IAR Ghimbav rămâne doar un obscur furnizor de piese pentru Eurocopter România SA. Pe scurt,  “activitatea de producţie de elicoptere, considerată la un moment dat strategică pentru România, a fost cedată francezilor” ( Adevărul, 17 iunie 2011).

Oficial, Premium Aerotec SRL este responsabilă de fabricarea în România, pentru început, a unor elemente ale fuselajului: profile, lise şi agrafe pentru stabilizarea fuselajului. Poate şi alte piese de îmbinare simple, destinate avioanelor civile de transport Airbus din familia A 320, A 330/340 şi  A 380.  In plus, din 2012, compania intenţionează să producă la fabrica de lângă Brasov chile pentru avioane cu un singur culoar. Având în vedere forţa de muncă specializată în domeniul militar existentă la Ghimbav, analiştii militari români şi străini, nu au exclus posibilitatea producerii aici, în sucursala germană din România, şi a unor componente pentru avioanele militare aflate în responsabilitatea grupului EADS. Adică  Airbus 400 M şi chiar ultramodernul Eurofighter. “Este prea devreme să judecăm acţiunea în acest stadiu, dar cu siguranţă există o legătură foarte strânsă între tehnologiile şi procesul industrial de dezvoltare pentru Eurofighter şi sectorul aviaţiei civile”, afirmă reprezentantii EADS.

Adepţii achiziţionării unui avion european de ultimă generaţie pentru Forţele Aeriene ale României subliniază importanţa strategică a  investiţiei braşovene. Ei afirmă că, prin apariţia în ţară a firmei Aerotec, s-au creat deja bazele economice pentru  o substanţială reducere a preţului de mentenanţă (întotdeauna uriaş) în cazul în care armata română ar fi dotată cu avionul Eurofighter. Argumentele sunt de ordin economico- militar dar, mai ales, politic. Economic, s-ar revitaliza, în parte, industria aviatică românească aflată în moarte clinică. Politic, s-ar construi o nouă şi importantă pârghie de legătură cu Germania. Premium Aerotec, cu filială în România, este firma care are în directă responsabilitate construcţia fuselajului central al avioanelor de luptă Eurofighter. Există oferta firmei EADS, încă timidă la acea dată, cu referire la o posibilă colaborarea germano-română în fabricarea avionului Eurofighter : “Componente ale fuselajului central pot fi apoi construite la fabrica din Brasov a Premium Aerotec”

 

EADS, o a doua concluzie: Nealegând Eurofighter, vă privaţi ţara de încă o oportunitate pentru a vă întări legăturile cu industria aerospaţială europeană

Este puţin probabil ca General Dynamics ori Lockeed Martin, producătorii avionului F-16, să-şi deschidă filiale în România. Sau, oricum, va trece mult timp până atunci. În schimb, avem aici EADS! Şi nu profităm. CSAT, fără ca M.Ap.N. să organizeze o licitaţie internaţională, a decis în favoarea avioanelor americane. Nu exclud componenta politică a deciziei. Doar că aceasta, pe termen lung, conform calcului economic, obligă ţara la cheltuieli mult peste posibilităţile sale. Şi ne rupe iremediabil de colaborarea cu industria aeronautică militară europeană. Desigur, nu dezinteresat, de aceeaşi părere sunt şi aliaţii noştri europeni. Iată ce declara oficial consorţiul Eurofighter, imediat după ce a devenit publică opţiune românească directă pentru F-16:” Decizia României de a nu organiza o licitaţie deschisă a privat ţara de încă o oportunitate de a-şi întări legăturile cu industria aerospaţială din Europa”  Şi apoi: ” Decizia CSAT împiedică România să genereze un impact comparabil în interiorul propriilor sale graniţe şi va obliga ţara, pe termen scurt şi mediu, să întreprindă un nou program costisitor de modernizare a flotei de avioane de luptă. Acest lucru ar fi fost evitat dacă ar fi fost ales avionul Eurofighter” (Adevărul.ro/25 martie 2010)

 

Care este şansa de a avea Eurofighter în România?

Eurofighter este un avion scump. Foarte scump. Atât ca achiziţie, cât şi ca operare. Mult dincolo de americanul F-16 , peste suedezul Grippen, apropiat de ultramodernul F-35.  Dar este, totodată, şi un avion de luptă foarte modern, prezent în forţele armate ale multor state NATO, cu o speranţă operaţională de circa 30 de ani. În acelaşi timp, ne oferă posibilitatea de a intra din punct de vedere economico-militar într-un nou “club”. European şi nu numai. Avantaj deloc de neglijat în conjunctura financiară şi politico-economică europeană actuală.

Care este şansa de a avea în România un asemenea avion? Specialiştii spun că ar fi posibil doar prin realizarea un program de offset extrem de avantajos, gândit în aşa fel încât investiţiile în ţara noastră să acopere, în mare parte şi pe termen lung, costurile. Dar, mai ales, prin participarea directă la fabricarea avionului. Şi, datele accesibile azi, declaraţiile încurajatoare ale oficialilor EADS, realitatea existenţei filialei Premium Aerotec la Ghimbav, par a demonstra că abordând cu inteligenţă şi flexibilitate negocierile, o astfel de posibilitate există. Devenind, în ciuda aparenţelor potrivnice, fezabilă.

Am mai putea adăuga evaluării de mai sus că, o orientare declarată pentru Eurofighter, ar crea o presiune serioasă în negocierile pentru F-16, F-35 ori Grippen. În plus, ar oferi Forţelor Aeriene Române posibilitatea unei înzestrări combinate, europeană şi americană, cu avantajele dar şi dezavantajele  aferente. Între avantaje, politic, s-ar echilibra poziţia României în raport cu disputa prezenţei SUA-Europa pe piaţa militară românească.

Întreaga construcţie este subordonată existenţei unei licitaţii deschise. Şi speranţei unor negocieri adevărate. Din poziţia verticală. Nu din genunchi.

(urmează partea a treia)