*
În lunile martie şi aprilie 2012 publicam în revista Qmagazine (care timp de aproape doi ani, cu amabilitate, mi-a acceptat şi publicat gândurile) câteva articole dedicate controverselor iscate de incerta (atunci) decizie privitoare la viitorul inzestrării Forţelor Aeriene ale armatei noastre.
Cu circa două săptămâni în urmă se pare că s-a conturat o direcţie de acţiune fermă în ceea ce priveşte cumpărarea de avioane militare. Despre această ultimă hotărâre , mirat şi oarecum dezamăgit, am scris şi am pus pe blog „Acrobaţii aeriene”. Am notat acolo, în scrierea despre „acrobaţii”, nişte afirmaţii pe care am promis că le voi susţine prin intermediul unor argumente publicate anterior în revista mai sus citată. Prin urmare, îmi ţin promisiunea şi adaug pe blog articolele cu pricina.
Întrucât timpul cititorului de blog este limitat şi răbdarea sa este deseori pusă la grea încercare de scrieri interminabile, am să „rup” în mai multe „bucăţele” articolele pe care, întregi, le consider mult prea ample pentru graba caracteristică cititorului pe net.
Deci, vă invit a citi o serie de postări documentate despre variantele şi oportunităţile pe care România le-a avut în direcţia modernizării aviaţiei sale militare. Inclusiv despre deciziile ce au oscilat, aparent inexplicabil, ori despre tendinţele dovedite mai apoi a fi, în mod evident, împotriva intereselor noastre naţionale. Şi despre decizii sau indecizii păguboase, determinate în mare parte de interese financiare, politice de natură obscură, ascunse atent cunoştinţei plătitorului: cetăţeanul român.
*
Există alternativă pentru avionul F-16 în înzestrarea viitoare a armatei române?
(prima parte)
A discuta azi despre avionul de luptă care ar urma să înlocuiască istoricele noastre MIG-uri, pare inutil. Ministerul Apărării Naţionale a analizat şi a făcut o propunere fermă. Propunerea s-a discutat în Consiliul Suprem de Apărare al Ţării (CSAT) şi a fost acceptată. Acum ştim. Vom cumpăra avioane americane de tipul F-16. Poate second hand, poate noi sau poate combinat cu mai noile, mai scumpele şi mai performantele F-35.
Numai că, fiind vorba de miliarde de euro şi trăind în România acestor ani, înţelegem că oricare hotărâre, la orice nivel ar fi luată, poate fi schimbată oricând. Din numai două motive: unul, politic şi al doilea, tot politic. În minte cu această realitate, îndrăznesc azi să aduc în faţa cititorilor revistei Qmagazine şi alte opţiuni. Mai mult sau mai puţin posibile. Dar existente. Opţiuni probabil deja analizate în birourile mustind de minţi luminate şi apreciate ca fără viitor. Sau, poate, doar puse deoparte. Pentru ca, la timpul potrivit, în baza celor două motive enumerate mai sus, să poată fi aduse la lumină.
O firma germană şi un ciudat contract de offset
În iulie 2009, ştirea a trecut aproape neobservată. Proaspătul premier Emil Boc declara la Brasov că firma germană Premium Aerotec GmbH, componenta a grupului EADS (European Aeronautic Defence and Space Company), a primit acceptul si are sustinerea Guvernului pentru a deschide o filială la Brasov. O fabrica de piese pentru avioane. Locaţia, Ghimbav, un oraş cu tradiţie în producţia de avione şi apoi de elicoptere cu specific militar, ar putea trezi bănuialea unei cooperări în domeniul industriei de apărare. Dar nu. Oficial era vorba de componente pentru avionele civile Airbus. Investitia, care avea în vedere, la final, crearea a 700 de noi locuri de muncă, reprezenta de fapt mult mai mult. Atunci, cu trei ani în urmă, Guvernul se angaja să pună bazele dezvoltării unui parc tehnologic aerospatial la Ghimbav. O investiţie strategică de aproximativ 92 milioane euro, jumătate din sumă urmând a reprezenta contribuţia părţii române.
În martie 2010, pentru semnarea contractului, era anunţată vizita în România a cancelarului german Anghela Merkel. Trebuia să mai fie prezenţi : premierului României, ministrul Economiei, directorul IAR Ghimbav şi oficiali din bordul EADS. Doamna Merkel n-a venit. Celelalte oficialităţi au fost prezente. Şi s-a semnat contractul, însoţit şi de un acord de offset. Acord care, se pare, prevedea că atât Premium Aerotec, cât şi alţi parteneri şi furnizori ai săi, vor fi obligaţi să investească în România. Fără alte amănunte. Ce anume, unde, cât şi cum să se investească, n-a fost niciodată dat publicităţii.
Întrebat, ministrul economiei de atunci, domnul Adriean Videanu, declara că acordul offset nu are o valoare prestabilită. Ceea ce, este greu de admis. Aproape imposibil. Totodată, “Guvernul trebuia să accepte că EADS şi investiţiile sau afacerile viitoare ale furnizorilor săi vor fi eligibile împotriva oricăror obligaţii offset pe care grupul EADS le are sau le poate avea în România. O altă condiţie a EADS era ca, în cazul acordării de credite offset ce nu-i pot fi revocate, valorificarea pentru toate fluxurile recurente de venituri din exporturi să fie de 10 ani”. (“Săptămâna Financiară online”, 4 decembrie 2009) Potrivit aceluiaşi ministrul al economiei, contractul avea o durata de minim 10 ani, timp în care cifra de afaceri cumulata a firmei Premium Aerotec SRL, filiala românească nou-infiintata, se va ridica la 700 milioane euro.
(urmează partea a 2-a)