Erori, minciuni, sau strategii?

 Erori, minciuni, sau strategii?

            Nu mi se pare normal să ajung la o asemenea concluzie, dar nu mă pot abţine de a constata că trăim şi ne scufundăm tot mai adânc într-un timp al erorilor. Aproape tot ceea ce ni se întâmplă, de o bună bucată de timp încoace, reprezintă rezultatul, efectul unor erori. Mai mari sau mai mici. Erori de abordare, de calcul, de estimare ori de gândire. Uneori asumate, alteori nerecunoscute. Dar, întotdeauna, cu efecte dezastruoase asupra traiului fiecăruia dintre noi.

           Cu ce să încep?… Iată, de pildă, revoluţia din decembrie 1989. S-a crezut că a produs-o poporul şi că avea drept scop ieşirea din marasm. Asasinate, morţi accidentale, durere, sânge, destine răvăşite. Eroi, martiri, recompense, recunoştinţă. Şi speranţe. Un munte de speranţe! Era sublimă şi unică prin teatralitatea tragismului. Însă, peste câtăva vreme, am aflat că nu poporul era înfăptuitorul şi, aşa cum constatăm aproape în fiecare zi, nici vorbă să ieşim din marasm. Ştim acum că  alţii, cu interese globale, au pus umăr de la umăr pentru a fabrica ceea ce noi, naivii, am numit revoluţie. Au organizat-o fiindcă îi cam încurcam politic, din cauze financiar-economice, sau Dumnezeu ştie din care alte motive. Oricum, în mod eronat am crezut că este revoluţia noastră. N-a fost!

           Mai apoi, mineriadele. Atunci ni s-a explicat, şi unii au fost convinşi, că au drept scop apărarea democraţiei şi a statului de drept împotriva unor încercări odioase de a le destabiliza. Mulţumirile preşedintelui ţării de la acea vreme, adresate înduioşetor obosiţilor mineri salvatori, chiar asta spuneau: „Aţi salvat ţara!” S-a dovedit, în timp, că a fost o regretabilă eroare şi că lucrurile stăteau exact pe dos… Dar câte asemenea erori! Nu cred că mi-ar ajunge un roman fluviu pentru a le aminti pe toate cele care, prin capriciul sorţii, eu le-am aflat. Multe, multe altele neştiute de mine ar rămâne, nedreptăţite, în afară cărţii. În ultima vreme, greu de explicat din care motive, erorile care ne înfluenţează viaţa se repetă cu viteza trecerii prin gară a vagoanelor unui tren accelerat. Aproape nici nu le mai sesizezi pe fiecare în parte. Vezi doar un şir lung şi nesfârşit. O interminabilă înlănţuire de lumni şi umbre. Toate înşelându-ne înţelegerea, alterându-ne existenţa şi împingându-ne neiertător spre adâncul ocean al incertitudinii. Câte dintre ele accidentale? Câte intenţionate? Nimeni nu poate contabiliza. Dar, şi unele şi altele, ne-au costat şi ne costă. Exemple? Ne amintim că aveam bani suficienţi pentru a mări salariile, pentru ca apoi să se recunoască minciuna. Nu aveam! S-a spus să stăm liniştiţi, criza nu ne va afecta. Pentru ca, foarte curând, criza aceea să ne trosnească îngrozitor.  Am fost asiguraţi că nu vor scădea sub nici un motiv salariile şi pensiile. S-au tăiat, toate, cu inpardonabilă ură şi cu cinism. „Nu ne vom împrumuta la FMI!”, a promis preşedintele ţării, „Deoarece ştim cum se comportă bancherii transnaţionali”. Iar acum, vânduţi lor până la viitoarele generaţii, chiar ei, acei bancheri, ne conduc efectiv destinele. Ne-am distrus până şi armata naţională, aruncând în sărăcie şi foame trei sferturi dintre militari şi promiţând celor rămaşi că vor fi mai bine plătiţi şi echipaţi. Eroare! Sfertul aflat încă în uniformă este plătit aproape la jumătate şi infinit mai prost echipat…

           Şi, poate am fi uitat şi iertat, cu obişnuinţa mioritică a acestui popor, dacă nu ni s-ar servi şi azi promisiuni  ambalate în poleiala strictei necesităţi şi mirosind de departe a erori. Ori a minciuni. Ori a „strategii” menite să ne îngenuncheze definitiv.

           Încep să cred că ne merităm suferinţa, deşi greşelile nu sunt ale noastre, ale cetăţenilor aflaţi dincoace de lumea lor. Poate o merităm fiindcă îi alegem, îi lăsăm să ne umilească, le trecem senin cu vederea furtul din buzunarul nostru şi nu înţelegem, nici pălmuiţi, că stă în puterea noastră să-i alungăm şi să aducem ţara la normalitate.

Rating 3.00 out of 5
[?]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*