Militari, eu v-am mărit pensiile!  Mulţumiţi-mi prin vot!

                                                                  (semnează: Gabriel Oprea)

            O mulţime de militari pensionari, probabil câteva zeci de mii, au primit câte o scrisoare semnată Gabriel Oprea. Azi, ministru al apărării. Scrisorile erau identice şi lăudau iniţiativele  semnatarului, lupta sa eroică  pentru ca nouăzeci şi ceva la sută (cifră publicitară, fără nici o legătură cu adevărul) dintre  militarii în rezervă să se bucure de pensii mai mari. Nimic în scrisorică despre zecile de militari în rezervă şi retragere morţi de inimă rea în momentul în care şi-au văzut munca de o viaţă distrusă prin actele  legislative votate de acelaşi domn GO, ministru şi atunci. Nici un cuvânt despre cele şase luni de calvar, care le-a răscolit traiul, impuse în mod duşmănos zecilor de mii de militari pensionari. Lunile în care au trebuit să alerge inutil prin toată ţara, să facă cereri peste cereri, să aducă acte doveditoare că au trăit, au muncit şi îşi merită pensia. Oameni în vârstă, care ar fi putut să-i fie părinţi domnului ministru! Nimic despre inepţia pensiilor din care se furase jumătate,  primite în luna aceea de pomină, doar la intimidare, fără nici un act justificativ! Nici o vorbă despre distrugerea statutului militarului în rezervă, despre ruperea sa definitivă de armata activă, despre punerea faţă în faţă, pe poziţii adverse, a ofiţerilor şi subofiţerilor, despre încercarea de a împinge pensionarii militari unii împotriva celorlalţi. Tot domnul semnatar al scrisorilor de azi era ministru, tot domnia sa şi partidul propriu votaseră cu două mâini dispoziţiile acelea ingrozitoare. Nimic despre miile de pensii azi batjocorite, despre oamenii a căror poziţie socială a fost, astfel, definitiv distrusă. Nimic despre miile şi miile de procese aflate pe rol, în care militarii în rezervă îşi caută dreptatea.  Da, acest ministru care semnează azi scrisori autolaudative, este vinovat, împreună cu  guvernul în care se află, de dezastrul abătut asupra militarilor în rezervă. Citindu-i “faptele de bravură politică”, căci despre asta se pare că este vorba în scrisoare, nu se poate să nu te cutremure tupeul său. Al acestui politician, devenit peste noapte ministru al apărării!  Cum a ajuns la această demnitate, de ce, în care circumstanţe…nu este cazul să analizăm acum, alţii făcând-o mai bine decât aş putea s-o fac eu. Problema, căci este o problemă, pare a fi scrisorica! De ce? Păi, s-o luăm pe rând.

1. Miile de scrisori nu par a fi  concepute de structura din cadrul MApN care se ocupă cu pensiile militare. Pentru că ar fi trebuit să poarte semnătura sefului acelui compartiment, ştampila care să-i certifice autenticitatea şi, desigur, adresa sa la expeditor. Iar acea structură nu are în atribuţiuni emiterea de osanale la adresa vreunui politician, fie el şi ministrul apărării. Să fi semnat, din eroare,  ministrul în locul omului de la pensii? Este o întrebare, deşi pare de domeniul anecdoticii… Deci, cine le-o fi  expediat şi în numele căror interese?
2. Scrisorile nu par a fi trimise nici de persoana care în mod oficial este ministru. Pentru că în acest caz ar fi trebuit să se adreseze fiecărui ofiţer conform regulamentelor militare în vigoare, cu gradul pus înaintea numelui şi să fie semnată de domnul GO, tot cu gradul şi funcţia tipărite înaintea numelui său. Ceea ce nu se întâmplă cu scrisorelele. Ba mai mult, epistolele ar fi trebuit să poarte un antet, un număr de înregistrare şi o ştampilă… Se impune repetarea întrebării de la sfârşitul punctului  1.
3. Modul de adresare şi redactare, inclusiv semnătura, te invită să te gândeşti doar la o singură persoană, la domnul GO. La „beneficiile” pe care domnia sa ţi le-a adus ţie, pensionar cu pensia crescută (pentru că numai aceştia au primit o asemenea epistolă!).  La şeful unui anumit partid, acum ministru,  care periclitându-şi poziţia politică, s-a zbătut fără hodină pentru binele tău. Şi te invită să-i mulţumeşti. Lui şi partidului său.

              Şirul întrebărilor continuă. Cu sau fără voia cititorilor acelor scrisorele. Sunt întrebări pe care mi le pun şi eu. Şi oricare om cu mintea la el. Cum de poate un partid, sau şeful partidului, orice nume ar purta ei (şeful şi partidul) să aibă acces la baza de date a tuturor pensionarilor militari? Aici este vorba de nume, adresă completă, cuantumul pensiei (reamintim că numai aceia cu pensii crescute au fost „beneficiarii” epistolei). Care lege îndreptăţeşte un demnitar al statului să folosească datele nepublice la care ar avea acces datorită poziţiei sale administrative, pentru a-şi crea o imagine publică favorabilă în scopuri vădit politice? Nu cumva avem de-a face cu un evident abuz în funcţie? Cu ce bani s-au plătit zecile de mii de scrisori? Ai MApN, ai partidului care are un conducător autodeclarat măritor de pensii, sau ale domnului GO, din leafa personală de ministru ori din pensia militară de care, nederanjat de noua legislaţie, beneficiază? Nu seamănă oare acest demers, în mod îngrijorător, cu o acţiune pur electorală, cu o campanie de atragere de noi membri şi de susţinere prin voturi a unui anumit partid în viitoarele alegeri? Nu pare a înlocui ea, scrisoarea, traista colorată cu mită electorală pe care ar fi tipărit cu litere de-o şchioapă numele domnului Gabriel Oprea? Nu reprezintă, trimiterea acestei scrisori, un atac brutal la intimitatea cetăţeanului?

            Concluziile? Se află în scrisoare. Ne invită, personal, sub semnătură, domnul GO să le reţinem: există un partid care, pe timp de durere socială, în condiţii de criză grea, se gândeşte la militari; există un partid care, prin sacrificiul şefului său, a reuşit să mărească pensiile militarilor; votaţi acest partid!

Da, chiar dacă nu vă vine să credeţi!  Domnul GO ne spune că domnia sa (şi partidul său) au mărit acele pensii nesimţite, acele pensii indecent de mari, ruşinoase de-a dreptul, în numele dispariţiei cărora a fost  distrus un întreg sistem naţional de pensii ocupaţionale. Sublim!

            Două fraze aş mai spune. Una interogativă şi alta imperativă.Prima: Chiar aşa de proşti îi credeţi pe militari, domnule GO?  Şi a doua: Ca să fim totuşi decenţi, iată o urare cu ton reţinut pentru domnul ministru: „Go, domnule GO!”

 

PS   Nu aş fi dorit să scriu despre acest demers penibil al domnului ministru. Asupra a ceea ce reprezintă personajul eu sunt complet lămurit. Orice reconfirmare părându-mi-se de prisos. Dar o mulţime de prieteni, cunoscuţi, militari în rezervă şi retragere, m-au îndemnat să fac şi altora cunoscute  gândurile lor. Şi iată, am făcut-o.