MUKLES!

                                                                        (DEX’98 :  mukles,ţig. – gura!,zât!)

            Părea un succes. Unii s-au bucurat prematur, susţinând că armata a dovedit că este o forţă. Preşedintele a adunat pe cei responsabili de dezastru şi a reparat greşeala.  Odiosul Hg 735/2010 a fost recunoscut ca fiind neconstituţional. Calculul pensiilor militare părea că s-a oprit. Din februarie, pentru cei ce primiseră mai puţin din cauza aberante decizii de a se calcula totul la nivelul salariului mediu pe economie, lucrurile urmau să se  îndrepte. Un nou act normativ, care să ţină cont de cele constatate de ÎCCJ  va fi elaborat. Pensiile vechi, necalculate încă, vor fi menţinute până la sfârşitul anului 2011, acesta fiind termenul de încheiere a procesului de recalculare.

            Cum să nu te laşi păcălit?

            Spun “păcălit” fiind un cetăţean bine crescut. Ar fi trebuit să spun minţit. Pentru că, întreaga scenetă cotrocenistă, asta a fost. O farsă. O minciună de cea mai joasă speţă. Menită să închidă, pe moment, gura militarilor protestatari. Adică, pe ţigăneşte : “MUKLES!”

             Poate sunt eu un idiot care nu înţelege realitatea şi denigrez  efortul spre normalitate al preşedintelui şi al guvernului. Să vedem împreună, pe liniuţe, rezultatul intervenţiei prezidenţiale. Rezultat vizibil în proiectul de  OUG prezentat pe larg de însuşi domnul Boc:

• A rămas ca fapt împlinit desfiinţarea pensiilor militare de stat ca drept firesc al militarilor în rezervă şi retragere.
• Pensia militară a fost ruptă definitiv de soldă şi evoluţia soldelor, obligând să fie raportată la un element cu care ea nu  avut niciodată vreo legătură, la salariul mediu pe economie. În acest mod, miltarii în rezevă sunt aruncaţi afară din ceea ce se numeşte sistem militar, iar gradul, statutul şi rolul lor în relaţie cu instituţia militară sunt anulate. Nu este deci de mirare că în noile Decizii de pensionare nu se mai face nici o referire la gradul militar.
• S-a păstrat un proces iraţional prin care se dorea aplicarea principiului cotributivităţii unor pensii care de la înfiinţarea lor, de acum 180 de ani,  nu au avut ca bază contribuţia.
• Recalcularea, o măsură menită să lovească în demnitatea militarior rezervişti a rămas la fel de umilitoare. Acum, chiar că nimeni nu va mai şti ce pensie va avea cu adevărat şi nici ce se va întâmpla cu ceea ce a primit deja. Pentru că unii vor primi probabil mai mult (nu se cunoaşte pe ce bază), alţii vor avea mai puţin ( nu se ştie de ce), iar ceilalţi vor trebui să dea banii înapoi. Ei şi urmaşii lor.  Fără să se cunoască exact care vor fi „beneficiarii” acestei măsuri contra naturii,  şi cât se va returna.
• Dacă până acum militarii în rezervă vedeau cu stupefacţie nişte adeverinţe de venit care nu le spuneau nimic, care nu aveau o bază legală reală şi din care le lipseau ani întregi de muncă, de acum va fi şi mai rău. Nu le vor mai vedea!  Nu vor mai avea posibilitatea de a cunoşte ceva.  Totul se va desfăşura dincolo de posibilitatea lor de a cunoaşte ce se întâmplă cu viaţa proprie.  Viitorul tuturor militarilor în rezervă  se va afla la discreţia unor funcţionari care vor lucra în spatele uşilor închise. Ei, rezerviştii, având un singur drept: să se supună!
• Câştigul pentru stat al acestor măsuri aberante n-a fost niciodată calculat şi nici acum nu este cunoscut. Răspunsul primului ministru la întrebarea „Care vor fi sumele ecomomisite prin recalcularea pensiilor militare?” este demn de cartea recordurilor absurde: „Vom vedea când procesul se va încheia!” Asta da, predictibilitate! Întâi tai şi pe urmă număr!
• Argumente principale ale Deciziei ÎCCJ  pentru suspendarea Hg735/2010, cum ar fi  încălcarea  principiului neretroactivităţii legii, atacarea principiului  dreptului câştigat şi nerespectarea dreptului de proprietate, au fost „omise”, considerate ca inexistente de noua OUG.

          Desigur, vor fi unii care vor zice: „Bine, mă! Ce dracu mai vrei? Acum nu mai alergi după acte. Iată că s-a schimbat, aşa cum tu ai vrut! Nici aşa nu este bine?”

        Nu domnilor, nu este!  Pentru că eu, cetăţeanul,  nu sunt bou în jug! Pentru că , trăind în secolul XXI,  aş dori o lege care să-mi protejeje drepturile. O lege care să mă trateze ca pe un om, nu ca pe o cifră deranjantă pentru „reformele” unora.  O lege care să nu încalce Constituţia. O lege care să respecte princiipiile de bază ale statului de drept. O lege care să nu mă considere vinovat numai pentru vina că exist. O lege care să asigure  un proces transparent de lucru, pentru a şti ce se întâmplă cu un drept vital al meu şi să am posibilitatea de a mă opune, în cunoştinţă de cauză,  unor eventuale samavolnicii. Şi, în cele din urmă, să mi se spună  ce se întâmplă cu banii pe care statul mi-i ia, unde şi pentru ce sunt folosiţi ei!

      Nu mai  vreau tot felul de inginerii politico-financiare cu banii mei. Şi nici să fiu utilizat ca  armă în lupta politică. Nu mai vreau umilinţă şi bătaie de joc. Nu mai pot suporta să fiu cobaiul unor politicieni incompetenţi şi nici să fiu scuipat de personaje dubioase, ajunse la „ciolan” prin minciună şi linguşire.

       În concluzie, nici acum câteva zile la Cotroceni şi nici ieri la Victoria, nu văd că  s-ar fi  dorit dreptate pentru militarii rezervişti. S-a văzut doar  o manevră golănească de a închide gura celor furaţi, care strigau “Hoţii!!!”  A existat un singur deziderat:”Mukles!” Şi atât!