VETERANII DE RAZBOI, VICTIME SI EI

             VETERANII DE RĂZBOI, VICTIME ŞI EI

            Marturisesc intentia mai veche de a scrie despre veterani.

           Am vrut s-o fac în luna aprilie, de Ziua Veteranilor de Război, când  ministrul-general Gabriel Oprea le declara cu avânt patriotic că „din vizitele de lucru efectuate în teritoriu, cunosc problemele cu care vă confruntaţi. Personal, dar şi prin specialiştii Direcţiei pentru calitatea vieţii militarilor, din cadrul ministerului, cu atribuţii în asigurarea asistenţei veteranilor, vă vom fi aproape cu cele mai bune soluţii în sprijinul dumneavoastră.” 

         Domnul Oprea construia atunci un partid. Domnul Oprea „efectua” atunci „vizite de lucru”.  Îi asigura pe bătrâni că are la dispoziţie o structură care să se ocupe de „asigurarea asistenţei” veteranilor de război, care va fi „aproape” cu soluţii…Domnul Oprea promitea.

          Vorbe. Şi nici acelea cele mai fericit alese. Promisiuni mincinoase. A venit imediat, la nici două săptămâni, începutul de mai al anului 2010 în care preşedintele anunţa zâmbitor hotărârea de a nenoroci milioane de români. Între ei, veteranii de război.

         Am mai vrut să scriu despre veterani  când, la 25 octombrie 2009, într-un castel din nord-vestul ţării, Traian Băsescu a decorat câţiva veterani de război, declarând cu voce tare: „ ştiu că dumneavoastră nu aveţi timp şi vă asigur că vă purtăm toată grija, vă asigur că veţi dobândi toate drepturile înscrise azi în lege.”

          Din nou simple vorbe. Promisiuni mincinoase. Preşedintele, de ani buni, patrona cu cinism nerespectarea legii şi dijmuirea drepturilor bătrânilor care îşi puseseră viaţa gaj , în mâinile sorţii, pentru izbăvirea neamului. Şi recunoaştea deschis, fără pic de jenă, această stare de fapt. Dar îi asigura, pe aceşti oameni plini de bun simţ, jenaţi de ruşinea sa, a preşedintelui, că „vă purtăm toată grija” (vedeţi, pluralul de majestate…)

          Se afla atunci, domnul preşedinte, înaintea unei campanii electorale.  Hotărâtoare pentru soarta sa. Ce-l costa să dea speranţe deşarte bătrânilor purtători de medalii, răni şi suferinţe,  din faţa sa? Avea nevoie de voturi. Pe voturi nu scria că sunt bătrâne şi suferinde. Erau la fel de bune ca unele tinere şi în putere.  Atunci, acolo, un venerabil veteran de război, care l-a crezut, i-a urat preşedintelui: „ani mulţi şi sănătate, ca să ne conduceţi...”

           Şi a venit, peste numai câteva luni, acel început de lună mai. Era acelaşi preşedinte. Dar de data asta cu „sacii în căruţă”. Nu-l mai interesau voturile.  Şi a tăiat fără milă din puţinul veteranilor de război. S-a ţinut de promisiune, le-a purtat „toată grija”.

             Am vrut să scriu despre veteranii de război. Cu dragoste şi respect. Pentru că ei sunt bunicii, părinţii sau fraţii noştri. Oameni concreţi. Cu nume ,adresă. Cu biografie. Cu suflet. Cu foarte puţine bucurii şi multe necazuri. Cei mai multi nefericiti. Săraci, bolnavi, nemulţumiţi. Uitaţi, de cele mai multe ori. Ei merită mult mai mult decât li se oferă.

              Dar am ezitat, deoarece mi-am dat seama că societatea în care trăim, murdărită de conducători fără simţul dreptăţii, de profitori oneroşi şi incapabili intelectual, indivizi  castraţi de sentimentul respectului faţă de neam, a mistificat până şi adevăratul înţeles al cuvântului VETERAN.

             Citez din DEX . În dreptul cuvântului veteran stă scris: „Ostaş liberat după terminarea serviciului militar şi care obţinea la liberare o serie de privilegii”. Sau: „ Ostaş demobilizat, care, la liberare, obţinea anumite privilegii”.

             Pentru veteranii de război români, numai prima parte a definiţiei mai este valabilă. Datorită „grijii” preşedintelui şi a „celor mai bune soluţii” găsite de  ministrul Oprea, partea cu privilegiile a dispărut.

            Azi, un veteran de război din România trăieşte cu o indemnizaţie de circa 25 de euro pe lună.  Primeşte, pentru a „trăi bine”, circa 80 eurocenţi pe zi!  La atât este apreciată recunoştinţa statului faţă de el. Se poate numi asta privilegiu?

            Ar mai fi  nişte facilităţi. Între care circulaţia gratuită cu mijloacele de transport pe teritoriul ţării şi scutirea de plata unor taxe.

            Dar aflu, în ultima vreme, veşti îngrijorătoare pentru viaţa veteranilor de război.  La data de 13 octombrie 2010 ziarele subliniau că „ începând cu 1 ianuarie 2011, guvernul vrea să  elimine gratuităţile pentru veterani…”  Apoi se anunţa că veteranii de război nu vor mai beneficia de neplata abonamentului telefonic şi a taxei radio-tv. Nu li se vor mai acorda bilete de tratament şi odihnă cu preţ redus. Nu vor mai putea călători gratuit cu mijloacele de transport în comun.  Un document al guvernului, aflat în lucru, indică abrogarea în anul următor a unor texte de lege care acordau ajutoare sociale pentru veteranii de război…

           Să adăugăm, la toate acestea, că şi pensiile militare de stat ale veteranilor ostaşi de profesie vor scădea. Recalculându-se în spiritul „respectului” acordat, lor şi tuturor militarilor, de către statul condus de domnul Băsescu şi de guvernul prezidat de domnul Boc.

           Şi nedreptăţile nu se opresc. Urmare a unor dispoziţii greu de înţeles,  Spitalul Militar Central care în parte le era destinat şi care de-a lungul timpului a manifestat o lăudabilă înţelegere faţă de suferinţele militarilor veterani de război, le refuză  asistenţa medicală. Aşa cum refuză, de multe ori, şi tratamentul gratuit pentru militarii  activi, în rezervă sau retragere. Pentru că, de curând, după mai bine de 176 de ani de când este în slujba Armatei, Spitalul Militar Central s-a transformat. A  devenit  în primul rând  „de Urgenţă”, apoi „Universitar” şi mai la urmă (şi mai timid) „Militar”. Deşi , după câte ştiu, a rămas unitate medicală departamentală, cu buget de la M.Ap.N.

         Poate sunt cuvinte grele, dar mi se pare criminal ceea ce s-a petrecut şi se pregăteşte a se întâmpla cu oamenii aceştia deosebiţi. Cu veteranii de război.  Care, după ce s-au jertfit pentru noi,  îşi trăiesc anonimi viaţa lor fără a deranja pe nimeni. Care sunt primii la plata obligaţiilor cetăţeneşti. Care sunt repere morale pentru tineretul ţării. Care, în demnitatea lor, nu pot şi nu doresc să-şi urle durerea şi umilinţa în stradă.  

         Modul în care statul fură  din puţinul lor este mai mult decât o impietate. Este o ticăloşie. Nu cu banii rezultaţi din anularea drepturilor  veteranilor de război  se va dezvolta România! Li se ia banii pentru că domnul preşedinte şi acest prim-ministru, rătăciţi în istoria  poporului român, nu vor şi nu  pot să înţeleagă un adevăr fundamental: Nu ei, veteranii de război, sunt datori ţării. Ţara le este datoare lor.

Rating 3.00 out of 5
[?]

One thought on “VETERANII DE RAZBOI, VICTIME SI EI

  1. …. ca Stefan cel Mare si Sfint/ si Mereu al Nostru/ ni se inchina de sanatate/ si ne intreaba ce mai facem…” din “Sadoveanu” de V. Romanciuc

    – Ai avut grija sa ne asiguri cu aceasta Moldova de aur visata de otomani , ne-ai intins Prutul si Nistru ca sa nu ducem lipsa roadelor si sa nu stim ce e seceta sau foame, ai luptat ca sa avem unde creste copii si nepoti. Iar noi, ai tai urmasi, n-am pazit-o, am permis norilor veninosi s-o calce in picioare si s-o sfarime in mini.Sa joace teatru acolo unde ati luptat si sa rida unde ati murit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*