21 iulie 1996

            Am în faţă un interviu acordat de preşedintele societăţii militar-ştiinţifice „Securitatea Patriei” din Federaţia Rusă, Iuri Ivanovici Deriughin, săptămânalului  „Pravda”. Numele ziaristului, Ivan Boltovski.

            Titlul: „DACĂ NU ÎŢI HRĂNEŞTI ARMATA PROPRIE, O VEI HRĂNI PE A ALTUIA”

          Regret că  nu pot transcrie tot documentul, deoarece  mi se pare extrem de ilustrativ pentru ceea cred că se va întâmpla cu armata noastră în viitorul previzibil. Mă gândesc, desigur, la ceea ce va fi peste 10-15 ani, dacă nu chiar mai devreme. Proces început deja!

          Transcriu selectiv.  Fără comentarii. Comentarii pe care le socot inutile pentru oricare om cu un dram de înţelegere a timpurilor pe care România le traversează şi pe care se aşteaptă să le trăiască.

            Întrebare: „În ultimii ani forţele armate au suferit pierderi comparabile cu cele din perioada războiului …”

            Răspuns: „Armata populară se transformă într-una cu adevărat suverană! Au fost chiar încercări de a se introduce jurământul de credinţă în faţa preşedintelui, dar ofiţerii s-au opus şi tentativa respectivă a eşuat. Are loc, chiar sub privirile noastre, un proces de creare a unui stat militar-poliţienesc, iar faptul că armata se adaptează, în prezent, necesităţii de îndeplinire a unor funcţii specifice jandarmeriei este pe deplin legal”

            Întrebare: „Care este situaţia reală, actuală, în cadrul armatei?”

            Răspuns: „Trupele de rachete nu şi-au început încă activitatea, iar aviaţia există doar din punct de vedere teoretic. Neavând combustibil, aviatorii zboară din ce în ce mai mult, dar numai în vise. Trupele de uscat nu sunt preocupate de pregătirea de luptă, dar execută serviciile de gardă. Intâlnim, aşadar, o situaţie jalnică în armată.(…) Potrivit datelor puse la dispoziţie de Statul Major al Trupelor de Uscat, în următorii ani, 70-80% din tehnica de luptă antitanc se va degrada din punct de vedere tehnic şi moral.(…) Peste 1/3 din parcul de elicoptere va fi inutilizabil. (…) numărul navelor uzate înainte de vreme şi al celor demodate depăşeşte 70%.”

……………………………….

           Întrebare: „În acest caz, ar trebui să se forţeze,cumva, crearea unei armate profesioniste?”

           Răspuns: „Când interesele statului şi ale regimului aflat la conducere devin diametral opuse, această ideie capătă un caracter antipopular. În ce scop vor fi folosiţi profesioniştii?”(…)

           Întrebare: „Deseori, mercenarii angajaţi pe bază de contract sunt numiţi fără căpătâi. De ce oare?”

           Răspuns: „Evident, nu toţi mercenarii trebuie puşi sub acelaşi acoperiş. Sunt caracterizaţi şi numiţi după modul cum se comportă. De cele mai multe ori, în rândul mercenarilor pătrund elemente criminale, infractori, şomeri şi oameni fără căpătâi. Nu uitaţi în ce societate trăim, în prezent! Armata primeşte ceea ce i se oferă.” (…)

           Întrebare: „Viaţa este deosebit de zbuciumată pe întreaga planetă. În peste 25 de ţări se duc războaie sau mocnesc diverse conflicte armate, iar alte 25 de state se află în pragul războiului. Pe întreg globul pământesc se află circa 70 de puncte fierbinţi, iar la frontierele cu vecinii noştri au apărut inevitabile pretenţii teritoriale la adresa Rusiei. În aceste condiţii ţara nu dispune de o armată puternică(…)”

            Răspuns: „După august 1991, Kremlinul a declarat că Rusia nu are şi nu va avea în veci duşmani. Totuşi, viaţa s-a complicat într-o asemenea măsură încât, numărul inamicilor potenţiali nu numai că nu s-a redus ci, dimpotrivă, a crescut. (…)”

            Întrebare: „Dar guvernul nu observă acest lucru?”

            Răspuns: „Aşa–numiţii democraţi dispreţuiesc Rusia şi pentru ei nu există această mare putere. Guvernul şi armata au căzut în capcana concepţiei geo-politice elaborate de liderii politici.”(…)

            Întrebare:” Care sunt, în prezent, perspectivele militarilor şi ce sentimente nutresc oamenii cu epoleţi?”

             Răspuns: „Modul de viaţă determină starea sufletească a fiecărui om, iar politica Kremlinului, dispoziţia lor generală.(…) Dintre militari numai 12% percep ca pozitivă actuala situaţie din ţară, iar 63% adoptă o poziţie negativă.(…)electoratul favorabil lui Elţân este format din tineri ofiţeri, dar şi din corpul de generali copleşiţi cu grade de către comandantul suprem. (…) Dar cum va reacţiona acel militar căruia, timp de câteva luni, nu i se va  acorda solda? Aveţi în vedere că jumătate din soţiile de ofiţeri nu lucrează! Peste 70% dintre familiile ofiţerilor sunt lipsite de orice resurse financiare. Militarilor le-au fost răpite până şi ultimele drepturi. Printre care, important, motivaţia supremă de apărător al patriei. Şi ca să fii în slujba poporului sau a preşedintelui, nu este una şi aceeaşi treabă.”

………

          Întrebare: „(…)Şi chiar foarte recent, preşedintele intenţiona să repete experienţa din octombrie 1993. (Este vorba de atacul parlamentului cu tancurile  şi dizolvarea acestuia pe motiv că se opune „reconstrucţiei ţării”.)

          Răspuns: „(…) Ulterior, noul parlament a avut ceva probleme cu memoria, nepedepsind o asemenea crimă. Şi în prezent, Duma de Stat s-a manifestat la fel de pasivă. Când s-a aflat că preşedintelea a studiat posibilitatea de a dizolva Duma de Stat (…) se impunea de îndată ridicarea problemei controlului parlamentului asupra structurilor de forţă. Numai că acest lucru nu s-a realizat nici până astăzi!”

             Mă interesează Rusia. Exact atât cât trebuie să preocupe un om responsabil, într-o oarecare măsură, de politica de apărare a ţării. Nu sunt un admirator şi cu atât mai puţin un tip care să regrete dezmembrarea URSS. Dar, în opinia mea, orice se întâmplă azi cu marele vecin din est este important pentru noi. Şi, din păcate, realizez cu tot mai mare convingere că, nu peste prea multă vreme,  vom fi şi noi victimele aceloraşi convulsii care chinuie în prezent armata şi viaţa militarilor ruşi.  

          M-aş bucura ca viitorul să mă contrazică.