DE CE, DOMNULE MINISTRU OPREA?

DE CE, DOMNULE MINISTRU OPREA?

         Citesc suita de acte normative destinate desfiinţării pensiilor militare de stat cu încăpăţânarea şi  stăruinţa omului care vrea să înţeleagă.

          Recitesc, cu disperarea celui ce doreşte să priceapă sensul, Legea 119/2010,Hotărârea de Guvern 735/2010 şi Ordinul Ministrului Apărării 101/2010.  Actele prin care se stabileşte, în mod concret, modul în care va decurge deposedarea de drepturi indubitabil legale a sute de mii de foşti militari. Citesc şi recitesc.

          Şi de fiecare dată constat că în spatele cuvintelor şi frazelor, ordonate pe articole şi  aliniate, se află scopuri meşteşugit ascunse.  Ies la iveală interese obscure care, la rândul lor, generează o mulţime de întrebări în mintea pensionarilor militari. Chiar şi a acelora dintre ei care, încrezători în vorbele sforăitoare ale guvernanţilor, sunt dispuşi să accepte sacrificarea liniştii bătrâneţii, inclusiv perspectiva sărăcirii extreme ”pentru un viitor luminos” .

          Dar, gata de sacrificiu, aceşti bătrâni vor să înţeleagă, înainte de a pune capul pe butucul călăului, sensul şi logica actului suprem acceptat. Şi pentru că nu le  percep, îşi pun întrebări. Chinuitoare. Aducătoare de nesomn şi suferinţă.

          Degeaba caută răspunsuri.  Oriunde încearcă găsesc, întoarse iar, aceleaşi întrebări. Dincolo de ele, există doar imperativul sacrificiului, fără nici o finalitate concretă, prezentă ori viitoare, care să justifice cumva  gestul lor sinucigaş.

          Sunt întrebări la care trebuie să răspundă ministrul apărării, domnul general de justiţie(r) Gabriel Oprea, singurul responsabil, în conformitate cu legea şi cu jurământul ministerial, de soarta Armatei şi a angajaţilor săi.

          Un ministrul care va intra în istoria Armatei Române ca generalul-politician gropar al profesiei de militar şi ucigaş, moral, al multor vârstnici foşti militari. Ca generalul-politician care, din ambiţii personale, a aprobat şi coordonat furtul a câte doi  lei din fiecare cinci lei câştigaţi prin muncă dură şi cinstită de militarul activ. Bani din banii destinaţi supravieţuirii familiilor rămase de cele mai multe ori singure, fără ocrotirea vreunei legi, săptămâni sau luni întregi. Ca generalul-politician care a contribuit în mod vinovat la furtul a mai mult de jumătate din pensia, şi aşa de mizerie după standardele NATO,  fiecărui fost militar, aflat încă în evidenţele armatei şi  obligat de lege să răspundă, oricând, la apelul naţiunii. Ca generalul-politician în timpul ministeriatului căruia militarul, frate de arme cu el,  a fost umilit şi batjocorit ca niciodată înainte, în întreaga istorie a Armatei Române.

         De ce, domnule ministru?

          De ce aţi contrasemnat şi elaborat, ca ministru al apărării naţionale, acte destinate desfiinţării profesiei de militar, umilirii uniformei sfinte a Armatei Române, batjocoririi slujitorilor armatei, furtului din drepturile legitime ale militarilor, din moment ce,  doctor în drept fiind, cunoşteaţi cu precizie urmările dezastruoase pentru naţiune a unor asemenea  gesturi?

         De ce sunteţi de acord ca azi fiecare militar, aflat în rezervă ori retragere, să fie obligat să ceară în scris, sub proprie semnătură, reducerea pensiei sale obţinută legal? Când lui, pensionarului, nu i-aţi cerut acceptul, în scris, sub semnătură proprie, atunci când aţi  elaborat legile prin care i se decidea viitorul?

           De ce siliţi fiecare pensionar militar, denumit cinic în lege „beneficiar”, să se prezinte la Centrul Militar ori la unităţile în care a lucrat, în postura de  petent, din moment ce toate datele necesare nedreptei recalculări a pensiei militare de stat se află în posesia Ministerului Apărării? Aveţi, domnule ministru, în curtea dumneavoastră, numele fiecăruia cu iniţiala tatălui, anul naşterii, locul, data intrării în armată, numele nevestei şi al copiilor, toate unităţile unde a lucrat, toate funcţiile ocupate, toate ordinele de înaintare în grad, toate statele de plată lunare, toate hotărârile pentru primirea ordinelor şi medaliilor militare, grupa de muncă a fiecăruia şi perioada în care a lucrat în condiţii speciale, decizia de pensionare. Aveţi, domnule ministru, până şi numărul ordinului de plată al ultimei pensii!  Nu este normal atunci să apară întrebarea, de ce să alerge el, pensionarul?

         De ce vreţi, insistaţi, vă încăpăţânaţi  să  puneţi bătrânii pe drumuri, domnule ministru? Cu ce v-au greşit ei? Ce aveţi de câştigat din asta politic sau personal?

           De ce, militar şi jurist fiind, aţi acceptat să fie calculată pensia la nivelul salariului mediu pe economie, în cazul în care pensionarul militar, din motive obiective poate, nu îndeplineşte calvarul pelegrinărilor pomenit ceva mai sus?  Calcul  care nu ţine cont de grade, funcţii, ordine şi medalii primite ca semn de respect faţă de actvitatea sa, de săptămânile petrecute în  aplicaţii, de serviciile pe unitate, de alarme în miez de noapte? Transformându-l dintr-un om unic, cu o carieră specifică, cu un parcurs profesional singular, cu o identitate individualizată, într-un obiect anonim, într-o păpuşă de cârpă, fără viaţă şi trecut personal? Într-un rebut de duzină?

          În semn de injosire? Drept pedeapsa pentru că mai trăieşte încă? Pentru a-l umili acum la bătrâneţe în faţa copiilor şi nepoţilor săi?

           De ce, militar şi jurist fiind, aţi acceptat ca aceste legi nedrepte să lovească în primul rând pe cei tineri încă, care în plină putere şi ascensiune profesională au fost azvârliţi afară din Armată pe considerente politice, fără cursuri de reconversie profesională, fără dreptul de a mai munci la stat, fără putinţa de a se mai apără în faţa unui guvern ostil şi mincinos?

          Vă amintiţi, domnule ministru Oprea, aceste cuvinte? „Pentru armată o lege strâmbă este mai grea decât un război drept. Prin urmare, nu pot fi de acord cu nici o măsură care duce la scăderea pensiilor militarilor şi a celor din sistemul naţional de apărare!”. Sunt cuvintele dumneavoastră, rostite cu propria gură, de la tribuna senatului României, în faţa întregii naţiuni. Stiaţi, deci, că este o lege strâmbă! Ştiaţi, deci, că militarii sunt nedreptăţiţi!

          Ce s-a întâmplat între timp? Legea s-a îndreptat? Nu s-au mai tăiat pensiile militare? Avem o altă armată şi alţi pensionari militari? Aţi reuşit, prin forţa partidului dumneavoastră, să opriţi furtul?

          Sau v-ati atins scopurile politice şi nu vă mai pasă? Sau totul a fost o mascaradă, care să dea bine în ochii eventualilor aderenţi la noul dv. partid? Sau aţi minţit cu neruşinare, ca ultimul borfaş care se dă drept prieten până îţi fură portofelul?

         Şi ca o ultimă întrebare, cum de nu vă este ruşine să mai intraţi pe poarta  ministerului al cărui prestigiu  îl demolaţi zilnic şi să mai priviţi în  ochi militarii pe care, tot zilnic, îi umiliţi şi jecmăniţi?

         Pun aceste întrebări nu din răutate. Nici pentru că v-aş urâ. Ca persoană îmi sunteţi indiferent.

         Vă pot întreba însă , domnule ministru,  pentru că dumneavoastră sunteţi plătit şi de mine. Sunteţi şi angajatul meu. Şi, în baza banilor pe care vi-i dau, aveţi un contract cu mine, prin jurământul citit şi semnat cu mâna pe biblie atunci când aţi devenit ministru. Sunt, ca urmare, obligat să vă arăt că nu sunteţi singur pe lume şi că aveţi datorii morale imense, neonorate, faţă de noi. Cei mulţi. Anonimii.

                                                                                    Septembrie 2010

Rating 3.00 out of 5
[?]

19 thoughts on “DE CE, DOMNULE MINISTRU OPREA?

  1. Raspunsul la intrebarile dvs. se afla la pagina

    http://www.mapn.ro/ministrul_apararii/

    unde veti constata ca domnul general este prezentat ca fiind incadrat ofiter de justitie militara in anul 1990, an in care a trecut in rezerva cu gradul de capitan.
    Tot din acel cv veti constata cu usurinta ca dumnealui a ajuns profesor universitar in anul 2003, fara a fi prezentat parcursul carierei universitare ceea ce lasa loc multor speculatii…

    Nu poti cere “sefului mafiei personale a lui Nastase” – parca asa era catalogat in campania electorala din 2004 de actualul presedinte al tarii, domnul BT – sa isi schimbe naravul…

    Legii 119/2010 ca si altor legi elaborate de guvernele boc ii lipseste spiritul legii.

    HG 735/2010 si ordinul M101/2010 sunt produsul unui colectiv de juristi si finantisti de la DFC si DRPAJ din MApN, (HG 735 este si rodul muncii MAI, SRI, SIE si Ministerul Justitiei, sa nu uitam Ministerul Muncii si Ministerul Finantelor – ultimii doi ministrii fiind “remaiati”) si au dorit sa poata invoca in instanta cererea olografa a reclamantului pentru recalcularea pensiei.
    Militarilor activi le-au scazut simtitor salariile si, probabil, considera un act de dreptate sociala reducerea pensiilor, dar mai ales au fost “momiti” cu salarii mai mari prin noul proiect al legii salarizarii (pe net circula niste scenarii prin care salariile cresc cu peste 200%.
    Ceea ce nu stiu militarii activi e ca de la proiect la promulgare este cale lunga si ca orice proiect de act normativ, poate sfarsi cu totul altfel.
    Nimeni nu trebuie sa uite ca potrivit prevederilor O.G.7/1998 si ale legii 164/2001, militarii in rezerva puteau cumula pensia cu salariul pana in anul 2009, cand bravul nostru premier BOC a gasit sursa tuturor relelor din tara noastra.

  2. Teo,
    Sper din inima ca in mod constient ai formulat aceste intrebari rationale numai pentru ca le-ai adresat spatiului virtual. Ca, dintre Oprea si spatiul virtual, numai asta este rational. Ca, daca tu chiar ai sperat sa raspunda Oprea…Daca ar fi fost capabil sa raspunda la intrebari din astea, simple, nu ar fi fost capabil sa faca ceea ce a facut.

  3. Sa fim intelegatori si sa privim lucrurile cu realism. Oprea are intentii foarte bune in ceea ce priveste armata. Nu este vinovat de faptul ca cei care si-au pierdut respectul pentru militari au facut tot posibilul pentru a contracara toate demersurile intreprinse in favoarea lor. Poate ca nici situatia din tara nu este una favorabila. Poate este nevoie de mai mult timp pentru a putea raspunde cerintelor militarilor. Oprea a incercat sa le apere drepturile si sigur nu se va lasa pagubas. Oricat de dificile ar fi aceste vremuri, ar trebui sa nu ne pierdem speranta si sa gandim cu optimism intr-o redresare cat mai rapida a statutului militarilor romani.

  4. @ constantin 06. Sep, 2010 at 6:10 pm :
    Nene ‘Constantine , Constantine’ dvs. sinteti exact ca baiatul acela din cintec … Abia venit ‘la oras’ se lasa pacalit de orice ‘pitzipoanca’ !
    Spuneti “Poate este nevoie de mai mult timp pentru a putea raspunde cerintelor militarilor ” – dar multi dintre acestia nu mai au acest ‘mai mult timp’ .
    Induiosatoare parerea dvs. despre ‘eforturile’ depuse in sprijinul militarilor…

  5. „Un ministrul care va intra în istoria Armatei Române ca generalul-politician gropar al profesiei de militar şi ucigaş, moral, al multor vârstnici foşti militari” – Mie mi se pare deja cam mult, sa il acuzi pe Oprea pentru ca de la Revolutie incoace mii si mii de fosti militari au pensia sub 7 milioane de lei. Ministrii anteriori nu au avut nici o vina? Poate la calculare vor avea o pensie mai mare.

  6. In principiu aveti dreptate domnule Palade, dar dati-mi un nume de posibil ministru care ar putea sa faca ceva mai mult pentru armata in conditiile numirii lui in fruntea ministerului pe baza de algoritm politic. De aici pot rezulta doua concluzii nesatisfacatoare:
    1. sugestia este “nepropozabila”;
    2. daca va fi luata totusi in considerare, atunci sigur va ajunge tot sub “indrumarea” politica a unu partid.
    In conditiile acestea, poti sa mai reprosezi ceva actualului ministru al apararii?

  7. Nu pot sa-i acord prezumtia de bune intentii lui Oprea, pentru simplul motiv ca el minte si, desi stie ca minte, continua sa o faca. In spatele minciunilor NICIODATA nu se ascund bune intentii.A fi realist e una, a minti este CU TOTUL alta. Nu exista redresare bazata pe minciuna.

  8. Lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi. Normalitatea difera de la persoana la persoana. Asa cum arata lucrurile acum, Oprea ar putea fi catalogat ca inseland sperantele celor care au avut asteptari de la el. Dar trebuie tinut cont de faptul ca deciziile nu depind doar de el. Doar nu este rege. S-a implicat politic poate tocmai pentru a avea mai multa putere sa lupte pentru militari. Se pare insa ca deocamdata nu are suficienta forta. Sunt multi care desconsidera armata. Si din pacate au mai multa putere. Sa asteptam sa vedem ce se va intampla in continuare. Se pare ca partidul pe care il conduce este din ce in ce mai bine cotat. Daca va avea putere si nu-si va tine promisiunile facute, atunci va putea fi apreciat intr-un fel saul altul.

  9. Observ ca si Miruna si Constantin ocolesc gardul. Ce treaba are minciuna cu forta, cu partidul, cu ce vrea sa faca? Chiar credeti ca l-a obligat cineva sa-i minta pe pensionari? Si, oricum, oricine te-ar obliga, nu poti minti decat daca…poti. Iar cine poate minti, nu poate fi si corect.

  10. Nu sariti sa/l aparati pe acest general de panoplie,mai sincer si ma atasat de militari era Melescanu, un civil oarecare.Daca oprea ar fi avut onoare,ca orice militar de rand, nu ar fi acceptat umilirea acestei categorii sociale, doar singur a spus ca guvernul sta in votul lui.Daca, iarasi, daca,deci, daca ar fi vrut , acesta aberanta lege 119, sau HG 735 nu ar fi existat.Dar acest individ nu are onoare, nu are cuvant, nu are respect.Mos Alecu, te sfatuiesc sa nu mai accesezi blogul lui Plano, acolo NU SUNT MILITARI cei care posteaza, sunt ,probabil, agenti si ofiteri sub acoperire,iar orice accesare a blogului aduce ceva banuti proprietarului….portocaliu.Acest proprietar are o extensie a organului care se numeste caine, pardon catel…ceva rex, nume pe care l/am dat noi, copii fiind, oricarei potai din ograda bunicilor,cu aceasta extensie musca, latra si improasca cu otrava orice militar de bun simt care indrazneste sa intre in spatiul virtual, considerat proprietare de catre acestia..ori spatiul virtual este domeniu public,dar chilotarul de catel nu are cunostinte de cultura generala, nici de lb/ romana…Toate cele bune, sa fim uniti,iepurati tradatorii!Doamne ajuta!Col. in rez. L.C.

  11. Felicitari pentru substantialitatea si coerenta retorica a articolului! Intr-adevar, din pacate, suntem martorii ingroparii de vii a profesiei militare. Mai bine ne-ar ingropa pe noi, atati cati mai suntem, dar sa lase profesia de militar acolo unde ii este locul. Chiar de-ar fi sa ramana, in tara asta, un singur militar, oricare i-ar fi gradul, profesia de militar trebuie sa existe. Dar, vedem, pentru sinecuri care intrec orice asteptare, tradatori si impostori la lumina zilei ne-au aruncat profesia in spatiul unui muzeu amenajat in graba, via crematoriul de distrugere a valorilor nationale. Dar, sa nu se bucure prematur, vom renaste din cenusa tradarii si imposturii lor!

  12. Brandul decăderii militare

    Personajul este arhicunoscut în spaţiul interlop al decăderii naţionale. Nu a scăpat niciunul din apelurile de seară ale degringoladei şi alienării postdecembriste. Fără nici cea mai neînsemnată urmă de jenă, a obţinut tot ceea ce putea obţine un derbedeu uns cu toate alifiile înstrăinării şi imposturii umane: titluri şi subtitluri, paratitluri şi supratitluri, de toate felurile şi de toate culorile, în toate limbile şi sublimbile pământului; grade didactice, grade militare, grade universitare, grade atmosferice, troposferice şi alergice, grade să fie că, deh, nu se ştie ce vremuri vin şi s-ar putea să-i prindă bine… Spre a fi în rând cu altitudinile din carton ale travestirii militare, marele cartierist şi-a băgat în CV un doctorat care să dea bine în justiţie, când şerpii plâng de inaniţie… Şi-a luat doctoratul cu teza „Repere şi dimensiuni juridice ale gestionării conservelor nedeformate erotic în condiţii de companie”. Şi, la puţin timp, că deh, e la modă, devine conducător de doctorat. În prezent, se pregăteşte pentru a fi admis în Academia Română, trudind laborios la elaborarea discursului de admitere intitulat „Rezistenţa şi efectele lenjeriei de război asupra stării de pace în condiţii de criză”.
    Pregătirea de bază este dovedită prin obţinerea strălucită a licenţei gimnaziale în meseria de ospătar al elitelor în ascensiune… a servit umil la mesele de taină unde se cloceau treburile subterane al ţării; a ascultat de toţi şi de oricine, dar i-a trădat pe rând pe fiecare, potrivit intereselor din care îşi hrănea, într-o foame cronică, fără niciun fel de scrupule, ascensiunea; a lins orice urmă ducea spre impostura-i supremă, a pupat mâinile celor care se făceau că nu îi observă limitele mentale, a gratulat până la saturaţie licuriciul stăpânului de jure şi, clandestin, pe cel al stăpânului de facto…
    Fizionomia îl denotă ca pe un brav, dar stilat la greu, şmecher de cartier: faţă de valutist mardeiat fără milă în gangurile din Rahova; ruletist cu pretenţii de Premiul Nobel; privirea prinsă continuu în tavan, de parcă ar trage să moară; sprâncenele, genele şi pilozităţile nazale trase în fixativ de unică folosinţă; fruntea neîncetat încruntată, de parcă sub ea s-ar afla rezolvarea marilor probleme ale umanităţii. Omul, un incult notoriu, încearcă să-şi ascundă crasa lipsă de cultură sub gravitatea apăsată a puţinelor cuvinte pe care le stăpâneşte în absenţa consilierului pentru limba vorbită.
    Vorbeşte de parcă, sub atenta supraveghere a unei forţe multinaţionale, ar repeta sârguincios pentru trecerea examenelor de stilistică redundantă la cursurile superioare de logobedie aplicată. Chiar şi aşa, vorbind, lasă impresia că se află în faţa unui prompter căruia, la fiecare patru-cinci cuvinte, îi cade tensiunea…, timp în care se pierde, lăsându-şi ochii să facă de mai multe ori, dus-întors, drumul pe lumea cealaltă. Din când în când îşi aminteşte că a luat bac-ul, şi reia conjugarea verbelor auxiliare la … acuzativ.
    Se încadrează perfect în adagiul axiomatic, cu geneză predecembristă, „fie omul cât de prost, mintea-i vine după post”
    A declarat că a plecat din PSD să nu aducă crima organizată în Guvern, dar, fiindcă asta i-a fost voia, a adus în MApN crima neorganizată… A fost „naşul”, mă rog şeful, mafiei personale a primului psd-ist al Cetăţii, în anii 2001-2004; în prezent, este membru cu ranguri şi drepturi depline al adunăturii de mafioţi conduse de către descreieratul din capul statului.
    Acum, impostorul, vorbeşte de salvarea României căreia îi dedică glorioasa şi neostenita sa existenţă. Ce rău ai ajuns, preabuna mea Ţară!
    Costinel Petrache … 5 octombrie 2010

  13. Nu îi iertaţi!

    o haită de borfaşi, mecanic colorată,
    supusă ritualic aceluiaşi consemn,
    îndepărtată crud de mamă şi de tată,
    ne-aduce existenţa în sapa lor de lemn…

    în fruntea ei, dementul, o javră ordinară
    care ne-a sechestrat şi dreptul de-a vorbi,
    descreieratul care a semănat în Ţară
    doar vrajba dintre noi, în dreptul de-a muri…

    nu ne-aţi iertat niciunul, ne-aţi pângărit pe toţi,
    pe medici şi pe dascăli i-aţi răstignit borând,
    adunătură oarbă de venetici şi hoţi
    fugiţi spre-a nu vă prinde răbdarea explodând…

    aţi umilit Ostaşul, tăcut, dar suveran,
    artistului i-aţi pus bir până şi pe scenă,
    justiţia aţi frânt-o în râvne de maidan,
    pe nimeni n-aţi cruţat de jeg şi anatemă…

    ne mor copiii arşi, în leagăne de îngeri,
    bătrânii tac şi plâng, în rezumate seci,
    guvernul ne dictează fatalele constrângeri,
    e semn că este vremea cu haita ta să pleci…

    pe poliţişti i-aţi dus mai jos de disperare,
    pe mame le-aţi distrus în fondul lor suprem,
    ai pus guvernul ţării elenei la picioare
    şi balele oranj în cale i se-aştern…

    din lege aţi făcut cheremul poftei chioare,
    iar din legislativ, un jaf şi-o mascaradă,
    simţind pe os cuţitul, nimic nu ne mai doare
    borfaşi înveşmântaţi în straie de paradă…

    ne-aţi asmuţit pe toţi în contra tuturora
    spre a vă aduna voi, haita, tot mai strâns,
    azi au sosit, istoric, secundele şi ora
    să vă-aruncăm din jilţuri, să ne oprim din plâns…

    nu bogăţia haitei, nici luxul sau huzurul,
    nu desfătarea oarbă-a lichelelor ne doare,
    ci aroganţa lor, cinismul şi sperjurul
    jucat naţional făr` nicio remuşcare…

    nu contrarelativa (!) noastră sărăcie
    ne judecă speranţa şi viaţa ne-o apasă,
    ci starea ei impusă, de gravă umilire,
    pe care-au strecurat-o în fiecare casă…

    pe-această-adunătură de hoţi şi de lichele
    doar disperarea noastră o va putea opri,
    să le-aruncăm cinismul în lanţuri şi zăbrele,
    stârpiţi-i fără milă, oriunde-i veţi găsi…

    nu îi iertaţi nicicum, revolta socială,
    e tot ce ne-a rămas ca şansă de a fi,
    lăsaţi blândeţii voastre dreptul la răscoală
    şi răsplătiţi borfaşii cu dreptul de-a pieri…

    Costinel Petrache
    Bucureşti, 14 octombrie 2010

  14. Javră ordinară!
    În nota de golan deja atât de cunoscută, care îţi evidenţia şi mai mult spurcăciunea şi duplicitatea firii tale scârnave, ţi-ai lipit, mai zilele trecute, plin de o gravitate cu sens unic, mutra de sticla televizoarelor, spre a ne ţine (încă) o lecţie despre preţuirea pe care tu, împreunare a tuturor josniciilor posibile, o acorzi, simbolurilor statului, simbolurilor naţionale. Un stat din care, netrebnicule, ai făcut moşia poftelor tale blonde şi a viziunilor tale demente, un stat pe care, mai ai puţin, şi îl împarţi întru totul lichelelor care te slugăresc adorându-ţi licuriciul. M-a cuprins o vomă epidemică pe care am ţinut-o sub control doar pentru că nu te aveam pe-aproape să ţi-o ofer deplin pe mutra-ţi behăindă şi bolnavă. Ai vrut să ne arăţi, Javră ordinară, cât de mult te-au afectat cele câteva caschete pe care, împinşi de dispreţ şi disperare, poliţiştii le-au aruncat spre buncărul în care se clocesc ordinele disoluţiei noastre sociale, tragedia pulverizării noastre sufleteşti, ura fiecăruia dintre noi faţă de toţi ceilalţi…, pentru că tu, nemernicule, din asta trăieşti, din ura pe care o cultivi între cei pe care trebuie să îi ţii în armonie şi împăciuire. A fost puţin, scursură ordinară… Meritai să ţi le înfunde, rând pe rând, pe beregata behăitului cu care ne terorizezi, până când doar pe urechi ai mai fi putut respira. Tu ne vorbeşti despre simboluri naţionale, bestie?
    Tu, care nu ai lăsat mişcării nicio fibră de muşchi dintr-ai feţei, când mimul retardat de la Palatul Victoria a tocat, precum o moară stricată, onoarea, demnitatea şi prestigiul Armatei României, făcându-ne mai des decât se ştergea la gură, nesimţiţi?
    Tu, care ai aruncat cu stele de general în stânga şi-n dreapta, de parcă ar fi fost dude pentru porcii ţinuţi în laboratoarele morţii prin inaniţie, ridicând în ajungeri militare rare mafioţi consacraţi, borfaşi ordinari, lichele şi infractori despre care doar tu, Javră ordinară, ştiai asta?
    Tu, care, întreţinând, prin respiraţie gură la gură, un impostor la conducerea Statului Major General, mă rog, cel dintâi amiral de Bărăgan, ai terminat istoric Armata Română, ai debusolat-o până în cea din urmă fărâmă a puterii ei de a exista?
    Tu care, precum un borfaş ordinar, ai nesocotit promisiunile pe care le-ai făcut Poporului Român, românilor cum îţi plăcea ţie să spui, escrocule, fără să se clintească vreun crâmpei de lumină în sufletul tău, află că, aparţinând unui şef de stat, ţie derbedeule, erau tot bunuri şi simboluri naţionale, Javră ordinară?
    Tu, care, fără să clipeşti, ai declarat elitei militare naţionale că militarii trebuie să aibă pensii ocupaţionale, cum de altfel este în toată lumea, minţind ca un borfaş ordinar?
    Tu, care, dominat maladiv de obsesia culorii mov, ai schimbat rânduiala Stemei României, plasând-o în spectrul violet al minţii tale bolnave?
    Tu, care, de Ziua noastră Naţională, precum ultimul dintre golani şi primul dintre derbedei, ai ignorat făţiş pe foştii şefi ai statului român, oameni pe care azi, văzându-te şi aflându-te, îi preţuim mai mult decât am făcut-o atunci când ne erau preşedinţi?
    Tu vorbeşti, nesimţitule, despre simboluri naţionale? Tu, care le calci, zi de zi, în picioare şi le terfeleşti în mocirla în care ne împingi fără măcar să clipeşti a luare aminte? Să îţi mai spun ceva, Javră ordinară… Deşi nu ar fi trebuit să calci în treburile demnităţii de şef de stat neştiind asta, află, jigodie sinistră, că toţi cetăţenii statului pe care îl conduci, toţi cetăţenii pe care îi umileşti până la degradare, precum într-un neîngrădit lagăr de exterminare, sunt simboluri ale statului, sunt simboluri naţionale, sunt bunuri naţionale… Toţi, mai puţin tu, Javră ordinară!
    Medicul, omul prin care Dumnezeu ne drege sănătatea, pe care l-ai umilit metodic, aducându-l în pragul disperării, este simbol şi bun naţional, Javră ordinară!
    Dascălul, netrebnicule, care ne îndreaptă neîncetat paşii şi mintea pe drumul de fiecare clipă al cunoaşterii, aprinzându-ne lumina primelor aflări, de care îţi baţi joc fără urmă de bun simţ, este simbol şi bun naţional, Javră ordinară!
    Artistul care ne slujeşte spiritul şi ne astâmpără setea de frumos, scriitorul care îşi lasă viaţa în operele trăiniciei şi rămânerii noastre, pe care i-ai umilit netrebnic, sunt simboluri şi bunuri naţionale, Javră ordinară!
    Inginerul, economistul, întreprinzătorul, în mintea şi în puterea cărora sunt răspunsurile la înnegurarea pe care ne-ai produs-o, sunt simboluri şi bunuri naţionale, Javră ordinară!
    Juristul, behăitule, pe care îl supui unor constrângeri înspăimântătoare, la care încă ne mai ducem cu speranţa dreptăţii, este simbol şi bun naţional, Javră ordinară!
    Muncitorul, rămas în grija unor sindicate care nu mai sunt demult ale sale, este simbol şi bun naţional, Javră ordinară!
    Ziaristul – el ne mai ştie durerile, păsurile, suferinţele, nedreptăţile pe care le îndurăm în tăcere, el ne mai hrăneşte speranţe de bine, este simbol şi bun naţional, Javră ordinară!
    Ţăranul, pe care aproape că l-am pierdut istoric, este simbol şi bun naţional, Javră ordinară!
    Preotul care a obosit peste măsură tot amăgindu-ne răbdarea, este simbol şi bun naţional, Javră ordinară!
    Soldatul care îşi pune viaţa legământ de-i va fi rău Ţării şi pe care, din când în când, îl aducem acasă înveşmântat în plumb, este simbol şi bun naţional, Javră ordinară!
    Oropsitul fără de orizont al acestor timpuri urgisite peste măsură, care îşi amăgeşte abia respirând trecerea dintr-o zi într-alta, este simbol şi bun naţional, Javră ordinară!
    Bătrânul de la colţ de stradă, căruia îi lipsesc curajul şi puterea să întindă mâna spre-a cere, este simbol şi bun naţional, Javră ordinară!
    Prăpăditul pe care, sufocaţi de nevoi şi lipsă de bani, nu avem puterea să îl ducem spre groapă, este şi el simbol şi bun naţional, Javră ordinară!
    Muritorul de foame, de care noi, într-un de neiertat păcat al înstrăinării, am cam uitat, este simbol şi bun naţional, Javră ordinară!
    Românii, de orice sânge-ar fi, de care tu, canalie dementă, îţi baţi joc mai mult decât respiri, sunt, toţi, simboluri şi bunuri naţionale, Javră ordinară!
    Nu vreau să-ţi putrezească oasele prin puşcărie. Rămâi printre noi să te pot scuipa, tot restul vieţii. Mă mulţumesc cu atât, Javră ordinară!

    Costinel Petrache, Bucureşti, 28 septembrie 2010

  15. Romania si Politica, astea nu se mai potrivesc inca de pe vremea lui Titulescu. Politicienii de azi sunt niste aventurieri fara scrupule, te omoara si-si cer scuze la mormant ca de fapt vizau pe alt cineva,un vechi dusman. Iar tu , adica mortul, nu poti nici macar sa-i tragi o palma pentru ca sunt imuni (virtual nu si fizic). Nu au nici o idee despre ce ar trebuii sa faca dar nici nu vor sa invete. Cine ajunge azi in POLITICA ? Toti necapatuitii toti imbuibatii care dupa ce au furat si jefuit se gandesc sa-si faca un nume sau altii dupa ce au luat pe nedrept titluri, pozitii, ranguri chiar cred ca sunt buni si ca nu sunt altii ca ei.
    Haideti fratilor sa terminam odata cu politica si sa angajam germani si japonezi in conducerea tarii.
    Porniti fratilor si aratatii cu degetul peste tot in tara unde-i vedeti pe acesti ucigasi cu sange rece, pe acesti POLITICIENI care ne-au supt sangele, sa vada tara de unde trebuie extirpat cancerul pentru a iesii la suprafata teferi si cu sperante de mai bine. Haideti sa aratam realitatea, cum toti acesti firfizoni isi aroga puteri nemeritate, te ignora o viata dupa care te pupa-n …. pentru un vot. Haideti romani sa-i facem pe acesti politicieni sa le fie rusine sa rosteasca in fata poporului ca sunt POLITICIENI si sa trimitem politica inapoi acolo unde este menit sa se faca in SENAT si nu in PARLAMENT sau oriunde altundeva.
    Daca ati citit pana aici, scuze pt aberatii, ma mai trezesc cateodata si cred ca traiesc tot in cosmar…

  16. Blestemul Revolutie – Promovarea tradarii , imposturii si incompetentei – Privilegiile Judecatorilor ?
    Legea nu este egala pentru toti cetatenii ?
    De ce sunteţi de acord ca azi fiecare militar, aflat în rezervă ori retragere, să fie obligat să ceară în scris, sub proprie semnătură, reducerea pensiei sale obţinută legal? Când lui, pensionarului, nu i-aţi cerut acceptul, în scris, sub semnătură proprie, atunci când aţi elaborat legile prin care i se decidea viitorul?
    Ce parere aveti la ei se poate si la noi Nu???A aparut in MONITORUL OFICIAL nr. 64 din 26 ianuarie 2012 , LEGEA nr. 303 din 28 iunie 2004 (**republicata**)(*actualizata*) privind statutul judecatorilor si procurorilor (actualizata pana la data de 26 ianuarie 2012*)
    Si acum, atentie ce apare la ART. 82*)alin.7
    (7) Judecãtorii şi procurorii pot opta între pensia de serviciu şi pensia din sistemul public. Judecãtorii şi procurorii militari pot opta între pensia de serviciu şi pensia militarã de serviciu….
    Intrebare: mai exista pensie militara de serviciu ?
    Si la ART. 85*)alin.2
    (2) Pensiile de serviciu ale judecãtorilor şi procurorilor, precum şi pensiile de urmaş prevãzute la art. 84 se actualizeazã ori de câte ori se majoreazã indemnizaţia brutã lunarã a unui judecãtor şi procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum şi a sporului de vechime. Dacã în urma actualizãrii rezultã o pensie de serviciu mai micã, judecãtorul sau procurorul îşi poate pãstra pensia aflatã în platã. Deci la ei se poate ??!!!!!!!!!!!!!!!
    De ce siliţi fiecare pensionar militar, denumit cinic în lege „beneficiar”, să se prezinte la Centrul Militar ori la unităţile în care a lucrat, în postura de petent, din moment ce toate datele necesare nedreptei recalculări a pensiei militare de stat se află în posesia Ministerului Apărării? Aveţi, domnule ministru, în curtea dumneavoastră, numele fiecăruia cu iniţiala tatălui, anul naşterii, locul, data intrării în armată, numele nevestei şi al copiilor, toate unităţile unde a lucrat, toate funcţiile ocupate, toate ordinele de înaintare în grad, toate statele de plată lunare, toate hotărârile pentru primirea ordinelor şi medaliilor militare, grupa de muncă a fiecăruia şi perioada în care a lucrat în condiţii speciale, decizia de pensionare.

Leave a Reply to Sorin Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*