ŞMECHEREŞTI        

            Pot înţelege că vremurile sunt grele. Că viaţa devine pe zi ce trece mai scumpă. Chiar şi că nu totdeauna cei care ne guvernează sunt vinovaţi pentru asta. Dar nu pot pot accepta să fiu minţit. Nu găsesc nici o justificare ipocriziei. Şi din păcate, de minciună şi ipocrizie am parte în fiecare zi.

            Citesc întâmplător, pe net, declaraţia viceprimarului Timişoarei. O notabilitate importantă, aleasă de cetăţeni. Vorbea timişorenilor despre noua nenorocire, creşterea halucinantă a preţului spălării cu apă caldă şi al căldurii. În numai trei propoziţii, acest oficial, sintetizează făţărnicia unei întregi clase politice, care în ultimii douăzeci de ani, nu a făcut decât să mintă şi să se prefacă drept salvatoare a neamului. Îl citez pe domnul viceprimar, deşi nu-mi face nici o plăcere:”Voi prezenta un proiect de de hotărâre prin care preţul gicacaloriei să fie diferenţiat. Cei care au un salariu mai bun vor plăti 312, atât cât costă gicacaloria. Cei care vor avea salarii mult mai mici, datorită acestui guvern, vor plăti mai puţin.”

            Aţi înţeles? Voi explica eu mecanismul ipocriziei, deşi risc să-mi pierd timpul. Fiecare din dumneavoastră vede şmecheria prin care în numele unei justiţii sociale suntem furaţi cu toţii. S-o luăm pe puncte…

• Primăria dublează preţul la apă caldă şi căldură. La Timişoara, trece de la circa 170 lei/gcal azi, la 312 lei/gcal. Se dublează costul pentru toţi. Săraci şi bogaţi.
• El nu-şi pune problema de ce. Nici măcar o secundă! Nu se întreabă viceprimarul pentru ce este atât de scump. Dacă este stabilit preţul corect sau nu.  Nici cum să facă, atât cât îi stă în putinţă, să reducă din efortul financiar al cetăţeanului. El spune, sec, „atât cât costă gicacaloria”.
• Nu ştie nimeni ce-i aia „un salariu mai bun”. Pe ce criterii este stabilit şi cine va face asta. Nici în care lege scrie că dacă ai un salariu (să zicem) bun, trebuie să plăteşti mai mult utilităţile. Păi, dacă ar fi aşa, ar trebui să-ţi ceară mai mult în raport cu alţii şi cel de la lumină şi de la tramvai şi lăptarul şi la film…
• Nu cunoaşte nimeni care este limita pentru care „te vei bucura” de a fi în rândul celor cu „salarii mult mai mici”. Poate fi şi doi lei pe lună. Sau mai puţin. Nici de această dată nu spune vicele unde scrie că dacă eşti încadrat (de cine, cum, în baza căror legi?) în această categorie, trebuie să dai mai puţin pentru aceeaşi cantitate de căldură cu care se încălzeşte şi vecinul tău cu „un salariu mai bun”. Doar amândoi plătiţi unuia şi aceluiaşi stat  taxe şi impozite în raport cu veniturile voastre.
• Oficialul politruc al primăriei ştie bine că şi săracul va plăti mai mult ca azi. Poate dublu.  Fără să-i crească cu vreun ban venitul. Ba din contră…Dar îi dă săracului iluzia că lui îi va fi mai bine. Fiindcă (nu-i aşa?) va plăti mai puţin decât cel cu „un salariu mai bun”. Şi culmea,  pentru acest „bine” amărâtul trebuie să mulţumească guvernului, care face posibil ca el, săracul, plătind mai mult să fie mai fericit. De ce atâta veselie?  Pentru că vor fi alţii care vor plăti şi mai mult!

În baza unor discursuri asemănătoare, mai mult sau mai puţin elaborate dar la fel de şmechereşti, suntem duşi cu zăhărelul de ani şi ani. Duşi spre dezastru. Spre sărăcie lucie.

Ce pot spune în plus? Doar să repet că m-am săturat să fiu luat de prost. Şi că mă simt obligat să spun asta tuturor celor şmecheriţi, aşa ca mine. Poate va folosi la ceva. Ce altceva să fac dacă, după cum vedeţi, mă număr printre şmecheriţii optimişti?