LUPTA MEA CU CRIZA

                                           LUPTA  MEA CU CRIZA

                                         (din ciclul „pamflete amare”)

            Este clar! Boc, domnul Boc pentru unii, avea dreptate. Criza asta este o parşivă! Vine peste tine fără  nici un semn prealabil. Nici măcar un ciocănit la uşă, un clinchet de sonerie sau un telefon cu taxă inversă. Nu. Ea vine şi gata. D-aia îl cred pe măruntul nostru premier.  S-a trezit, nici el nu ştie cum, băgat în ea până la ochelari c-a trebuit să se ridice pe vârfuri pentru a mai respira. Ca atunci, când s-a pomenit ca are în cap ţâţele doamnei aceea, baschetbalista cu statut de procuror şef. Numai că acum nu i-a mai pozat nimeni bombeurile. Presa nu era prezentă, că nu ştia nici ea prea bine când vine criza şi cât de adâncă va fi.

            Spun toate astea fiindcă, personal, m-am trezit cu ea (criza!) în casă. Intrase, nu stiu pe unde, şi se aşezase pe fotoliul meu favorit fără a-şi cere voie. Mă uit la ea…Nici nu arată prea rău . Pentru vârsta ei, vreo trei anişori şi ceva, pare destul de crescută.

            După cum ştiţi (ne-a explicat amănunţit domnul preşedinte), criza dacă s-a instalat, nu pleacă decât dacă iei nişte măsuri dureroase.

            Şi iată-mă, cu ea în casă şi gândindu-mă la dureroasele şi drasticele acte pe care să le legiferez în cadrul oficial al propriei familii. Constat că imi este mult mai  greu decât dumnealui, preşedintelui, pentru că eu nu am la comandă capetele luminate ale ţării. Un ultralongeviv guvernator de bancă naţională, un ex şi actual ministru de finanţe şi un premier complet inocent în materie de economie, ca şi în domeniul constituţional de altfel, în care este diplomat. Sunt aproape singur. Am alături doar nevasta care se aseamănă, în problematica economică, cu distinsul premier Boc. Domnul Boc, ba chiar Excelenţa Sa, pentru unii!

            Încurcătura cea mai mare a intervenit când a trebuit să împart membrii familiei în graşi şi slabi. Pentru că, aşa cum ne-a explicat ca la idioţi ( ca să pricepem odată!) domnul preşedinte, slabii trebuie să ducă în spate graşii. Noi suntem, cu toţii, următorii: eu, nevasta, căţeluşa Janice şi cei doi hamsteri ( cam bătrâni şi cam bolnavi). Cum bani aduceam numai eu şi nevasta şi cum noi ne tot sacrificasem în ultima vreme, am hotărât: graşii sunt hamsterii şi căţeluşa, bugetarii adică (ăştia doar consumă!). Slabii: eu şi nevasta, aducătorii de venit familial. Cu aceasta, am mai rezolvat o problemă. Am aflat cine trebuie să sufere măsurile dureroase. Prin consiliu de familie s-a hotărât, cu majoritatea voturilor mele şi ale nevestei, să reducem drastic veniturile celor graşi. Pe ei nu i-am întrebat. Că sunt mulţi şi proşti.

            Cu glasul alterat de emoţie şi plin de solidaritate am anunţat vinovaţii de criză, pe cei declaraţi graşi, de luarea următoarelor măsuri cu care, trebuie s-o spun, nu sunt de acord dar nu există alte variante: pentru Janise, reducerea porţiei zilnice de hrană cu 25%; pentru hamsteri, mai puţină mâncare şi mai puţine medicamente cu 15%;  

Ce fac cu banii economisiţi? Îi investesc. Voi zugrăvi şi voi pune termopane. Atunci când se vor aduna sumele  suficiente. Am socotit şi ştiu data, că suntem o familie serioasă, cu o evidenţă strictă a cheltuielilor. În anul 2086!

            Pentru că mai trebuiau niste acţiuni de echitate socială, pe căţeluşă n-o mai scoatem la plimbare de două ori pe zi. Ci numai o dată. Şi atunci cu ochii pe ceas. Ca să se simtă bine şi hamsterii care n-au fost scoşi la iarbă verde niciodată…

Abia aştept să văd ce mutră face criza atunci când va vedea ce măsuri impecabile am luat. Sau dacă va mai fi prezentă.. Plin de speranţă, deschid uşa la sufragerie. E tot acolo, pe fotoliul meu preferat. Parcă mai grasă şi mai frumoasă…

Dar nu-mi pierd speranţa. Ne-a spus nouă Boc, domnul Boc pentru unii, că  procedând astfel, ea (criza),  va pleca. Precis!  Şi cu ştim cu toţii, premierul nu glumeşte. Când spune el ceva, aşa e! Aşa că, aştept cu înfrigurare momentul în care mă voi putea aşeza iar în fotoliul meu drag.

           Sper, din toată inima, să se întâmple înainte de a chema zugravii şi meseriaşii pentru montarea termopanelor!  

PS.  Vreau să mulţumesc pe această cale amicului meu IM care a generat, fară să stie, ideia acestui pamflet. Cu ceva timp în urmă, la el în casă nivelul crizei ajunsese ceva mai sus de genunchi…

Rating 3.00 out of 5
[?]

2 thoughts on “LUPTA MEA CU CRIZA

  1. Teo,
    Constat ca eu pe toate le generez fara sa stiu, nu numai pamfletele tale. Zilele astea am constatat ca am generat niste cataracte, iar eu habar n-avusesem! Poti verifica, stii tu unde.
    Si zici ca-mi trecuse de genunchi si se urca in sus!?!

  2. Cele scrise imi aduc aminte de un coleg, bun camarad, ungur, care avea – totusi – ceva probleme cu limba romana. Parafrazindu-l, pot spune despre premierul nostru: ” Domnu’ premer, criza asta esti un mare curve!”

Leave a Reply to Singur Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*