SUB SEMNUL MIRARII

SUB SEMNUL MIRĂRII

Citesc despre raportul Băncii Mondiale (BM) denumit „Turmoil at twenty” („Turbulenţe la douăzeci de ani”). Două întrebari aleargă prin document. De ce Europa de Est se află în fruntea crizei atât ca nivel de manifestare al acesteia cât şi ca implicaţii ale ei? Şi „de ce Europa de Est se găseşte într-o asemenea situaţie exact la douăzeci de ani de la ieşirea din comunism?”
Citesc şi mă minunez. Banca Mondială este îngrijorată. Pare un observator inocent care îşi pune întrebări şi schiţează nişte răspunsuri. Ca şi cum habar nu ar avea că întreaga omenire, sau o bună parte din ea, se află într-o criză financiară extremă care în mare parte i se datorează. Că singurele care câştigă în aceste vremuri sunt instituţiile financiare internaţionale.
Relaţiile strânse ale BM cu sistemul bancar din SUA sunt de notorietate. Şi criza de acolo a pornit, din America de Nord. Băncile americane au generat criza prin maniera complet iresponsabilă de acordare şi gestionare a creditelor. Criza financiară s-a transferat într-o criză economică devastatoare care afectează în prezent sute de milioane de oameni.
Banca Mondială nu a aflat până acum că impactul crizei a fost mai mare asupra statelor mai sărace, aflate în reconstrucţie politică şi economică. Habar nu are! Şi îşi pune întrebări.
Banca Mondială nu îşi aminteşte că alături de Fondul Monetar Internaţional (FMI) a a dirijat într-un anumit fel, în toţi aceşti douăzeci de ani, economiile acestor state. Abia ieşite dintr-un anumit sistem politic şi încercând să edifice un altul, statele aşa zis „emergente” au fost nevoite să apeleze la BM şi la FMI, iar aceastea au pus condiţii care au influienţat definitoriu sensul dezvoltării lor economice. Dar, acum, BM are amnezie…
Acum, ca şi în trecut, Banca Mondială şi FMI câştigă bani frumoşi din dobânzile la împrumuturile pe care le fac statelor din Europa de Est. Sunt ţări aduse (şi cu contribuţia BM şi FMI) în situaţia de semifaliment, fiind puse în postura de a se îndatora (la ele) cu sume uriaşe.
Desigur, atât BM cât şi FMI, vor spune că ele vin numai când sunt chemate, că nu impun soluţii. Doresc numai să aibe certitudinea, după ce au dat împrumutul, că îşi recuperează banii. Că întrega responsabilitate este a guvernelor statelor respective. BM şi FMI prezintă variante. Atât. Sunt instituţii financiare inocenţe şi este nedrept să li se găsească vreo vină.
Totuşi, chiar să nu îşi amintească cele două că ele sunt cele care, după ce au împrumutat ţări din Europa de Est, împun condiţii menite să îngroape şi mai mult economia acestora? Creşteri de taxe, limitări de cheltuieli bugetare, dirijarea strictă a unor fonduri! Să fi uitat BM şi FMI de exemplul Argentinei, al statului Chile şi al altora care după primirea imprumutului au fost conduse direct spre dezastru?
Cum arăta România înainte de a se împrumuta şi cum arată acum, după primirea primelor tranşe? Cu cât primim mai mulţi bani, cu atât ne afundăm mai adânc în instabilitate socială, politică şi economică. Pentru că BM şi FMI controlează tot, decid în numele unui guvern adus cu spatele la zid, impun măsuri care au legătură numai cu banii lor, nu cu nivelul de suportabilitate al populaţiei, cu traiul de zi cu zi al acesteia. După ce îşi recuperează banii şi încasează dobânda, poate să se aleagă praful!
Să nu simtă FMI că SUA îl dirijează în mare parte? Să credem că în mod inconştient BM şi FMI susţin interesele SUA şi poate şi ale altor centre financiare ale lumii?
Acum, în studiul Băncii Mondiale se „descoperă” o realitate „surprinzătoare”. Cele mai lovite de criză sunt ţările care s-au împrumutat de la BM şi FMI. Ţările Europei de Est. La douăzeci de ani după ieşirea, cu speranţă, din comunism aici au apărut turbulenţe. Şi se miră.

Rating 3.00 out of 5
[?]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*