SĂ MURIŢI, BINE!

Prietenilor, dar şi duşmanilor mei, le dau un sfat. Nu vă îmbolnăviţi! Şansele de a vă însănătoşi scad cu fiecare zi de existenţă a actualului guvern. S-au luat măsuri atât de aberante, s-au neglijat aspecte atât de diverse a ceea ce înseamnă asigurarea sănătăţii populaţiei, încât dacă le pui cap la cap te îngrozeşti. Sistemul sanitar românesc s-a întors în timp cu mai mult de 100 de ani.
S-a ajuns până acolo încât dacă te îmbolnăveşti şi ai nevoie de concediu medical eşti considerat deja un delicvent. Şi eşti arestat la domiciliu. Imediat ce ai în mână certificatul de boală trebuie să dai o declaraţie pe propria răspundere prin care juri că nu pleci de acasă. Nici după pâine. Din acel moment eşti supus controlului poliţiei la orice oră din zi sau noapte, verificării din partea unei comisii a Ministerului Sănătăţii, unei alte comisii din partea angajatorului şi vizitei inopinate a unui medic special destinat. Fiecare pas al acestor oficialităţi este, de asemenea, consemnat în procese verbale separate. Proces-verbal privind sosirea la domiciliu cu data şi ora; proces-verbal în care se scrie dacă s-a intrat în locuinţă ( lucru nerecomandat) sau nu; proces-verbal din care să rezulte dacă te-ai opus controlului şi din ce cauză; proces-verbal final in care se specifice dacă ai fost ori nu găsit acasă etc. Costul tuturor acestor acţiuni depăşeşte cu mult plata a câteva zile de concediu medical. Dar ce contează! Ministerul Sănătăţii susţine că se obţin economii importante pentru el. De ceilalţi, nu-i pasă.
Dacă eşti mai bolnav şi ai nevoie de internare, a-i încurcat-o! Deşi eşti asigurat şi ai plătit cinstit o viaţă întreagă asigurări de sănătate, nu ai nici un drept. Trebuie să “aduci de acasă” medicaţia necesară tratamentului, seringi şi ace, precum şi mâncarea. Plăteşti prin sistemul de “coplată” analizele medicale şi chiar serviciile asistentelor şi ale medicilor. Nu vorbesc de şpagă. Aia este başca! Patul este plătit şi el, deşi dacă eşti norocos poţi avea încă un bolnav sub aceeaşi pătură cu tine. Costul pentru pat scade la jumătate.
Chiar dacă te gândeşti că “o viaţă are omul” şi bagi mâna adânc în buzunar pentru medicamente, problemele nu s-au terminat. Pentru că nici medicamente nu sunt. De la 15 mai 2010, 30% din totalul farmaciilor româneşti sunt în stare de insolvenţă. Nu si-au primit banii pe medicamentele compensate. Nici în continuare nu-i vor primi. Pentru că de la aceeaşi dată banii Casei de Sănatate, pentru medicamentele compensate, s-au terminat. Pentru întregul an 2010! Au fost încheiate contracte între farmacii şi CNAS cu valoare fixă până la sfârşitul anului. Un leu pe lună! Ca urmare, firmele care asigurau medicamentele respective pentru piaţa românească se retrag din ţară. Nu vor mai fi accesibile medicamentele uzuale dar nici cele necesare pentru bolile cele mai îngrozitoare, SIDA şi cancer. Vă amintesc că, cu două luni înainte, fusese falimentată întreaga industrie de vaccinuri din România. Prin nişte maşinaţiuni birocratice, administrative…Probabil cineva are interes să importăm vaccinuri la preţuri cu paraîndărăt substanţial.
Dacă trebuie să te operezi… Va fi şi mai complicat! Nimeni nu-ţi garantează că instrumentarul este sterilizat, că sala de operaţii a fost dezinfectată, sau că nu-ţi sunt introduse direct în venă bacterii ucigaşe. Dacă la trei zile de la operaţie nu eşti mort, ori eşti foarte norocos ori eşti o persoană publică şi prin internarea urgentă în alt centru medical bacteria a fost anihilată.
Doctorii? Ei pleacă în masă. Peste hotare. La bani mai mulţi şi respect mai mare. Numai în următoarele săptămâni , pe baza contractelor deja încheiate, vor pleca 5000 de medici. De la începutul anului au mai plecat 2500.
Şi spitalele au devenit prea multe. Cum? Poate printr-un misterios process de procreaţie intrespitalicesc.Ca urmare vor fi reduse la jumătate. Prin ce metode? Prin nici una. Simplu, se taie de la drepturi 200 de spitale din cele 400 în funcţiune azi. Adică vor dispărea cel puţin 9000 de paturi spitaliceşti. În fiecare zi, 9000 de bolnavi români nu vor mai fi trataţi în spitale! Interesează pe cineva ce se va întâmpla cu bolnavii, cu medicii şi personalul sanitar adiacent? Are guvernul vreo îngrijorare? Nu. Treaba guvernului este să distrugă. Cu cât mai repede, cu atât mai bine!
Ce ne mai rămâne de făcut? Habar n-am. Suntem pe post de cobai. Poate doar să luăm cu toţii pe noi nişte giulgiuri portocalii şi pe drumul către cimitir să ne urăm reciproc:”Să muriţi… bine!