AFGANISTAN – 13

În haosul generat de măsuri politice disperate a trecut aproape neobservată ştirea morţii a încă unui militar român în Afagnistan. Valerică Leu. Nu-l cunosc, dar ar fi putut fi copilul meu sau al dumneavoastră. Nu pot rămâne nepăsător la dispariţia unui tânăr. Unui militar aflat în misiune. Avea numai 31 de ani şi a fost omorât de o mină plantată de un anonim. Aflat la mii de kilometri de România. Din punctual său de vedere, anonimul afgan îşi apără ţara de o invazie străină. Îl putem învinovăţi? Se luptă cu cei veniţi acolo împotriva voinţei sale, pentru a-l obliga să meargă pe o cale pe care nu o doreşte. Între aceştia şi Valerică, flăcău de pe meleaguri ardelene.
Ce căuta el acolo? Citez de pe site-ul oficial al M.Ap.N. care arată unde şi de ce se află în afara ţării luptători români:”Misiuni sub egida NATO, ONU, UE şi misiuni tip coaliţie.” Misiunule “tip coaliţie” par a nu fi nici NATO,nici ONU, nici UE. Atunci care coaliţie? O mai fi vreuna de care noi, românii, nu ştim nimic. Acolo ne mor copiii. De ce nu-i spunem pe numele adevărat? Oricare ar fi acesta.
Valerică Leu, tânărul de 31 de ani, a fost trimis în Afganistan şi şi-a pierdut viaţa în numele unor interese. Nu foarte bine precizate (“misiuni sub egida…”). Dar categoric nu interese directe ale românilor. Nu ale părinţilor, fraţilor sau familiei sale. Cu ce s-au ales aceştia? O înmormântare frumoasă. Regrete ale politicienilor care l-au trimis pe Valerică acolo. Şi, probabil, nişte bani care nu le aduce copiilor tatăl înapoi, părinţilor fiul, iar soţiei bărbatul.
Până acum, în războaie care nu sunt ale noastre au murit 16 tineri şi au fost răniţi alţi 67. În timp ce aici, în ţară, militarii sunt umiliţi şi supuşi oprobiului public, la mii de kilometric distanţă mor soldaţi români. Suflete tinere. Dispar aproape fără să ne pese. Mulţi au plecat mânaţi de sărăcie. Cu speranţa că vor avea, la întoarcere, bani pentru o viaţă mai bună. Au găsit acolo gloanţe, bombe, mine şi suferinţă.
Periodic, înainte de alegeri, demnitari de ranguri diferite îi vizitează şi le promit solde mai mari, dotare mai bună, protecţia familiei de acasă. Sunt numiţi eroi, mândria neamului. Promisiuni… Uitate până în ţară.
Soldaţii rămân tot acolo, cu moartea aproape şi cu poza de grup de la plecarea demnitarului agăţată de ţesătura cortului, deasupra patului de campanie. Cu aceleaşi arme învechite, cu aceleasi maşini fără blindaje, cu aceiaşi soldă de criză. Odată ajunşi aici, în ţară, aceiaşi demnitari taie drepturile veteranilor şi eroilor neamului. Aici, în ţară, se mai moare o dată.
Cu ce s-a ales Romania din aceste “misiuni sub egida..”? Pentru participarea la războiul din Irak, spre exemplu, se promiseseră contracte de miliarde de dolari în procesul de reconstrucţie ce urma să înceapă odată cu instaurarea păcii. Ne-am retras de acolo în iulie 2009. După o participare de şase ani, cu 8000 de militari. După ce s-au întors în sicrie doi tineri şi mulţi alţii schilodiţi. După ce s-au cheltuit mai multe sute de milioane de euro. Aţi auzit de vreun contract în Irak? Eu nu.
Aveam în Afganistan, la 10 mai 2010, 1396 de militari. Din data de 12 mai, cu unul mai puţin… Până ieri muriseră 13. Tineri. Nici unul trecut de 33 de ani. Îmi fac o datorie de onoare în a aminti aici numele lor: Iosif-Silviu Fogoroşi ( d. 11 nov. 2003); Mihail-Anton Samuilă ( d.11 nov. 2003); Narcis Şonei ( d.24 apr. 2005); Ionel Gheorghiţă Drăguşanu ( d.20 iun. 2006); Aurel Marcu ( d.6 sept. 2007); Ionuţ Cosmin Sandu ( d.20 mar. 2008); Claudiu Marius Covrig ( d.13 iun. 2008); Dragoş Traian Alexandrescu ( d.31 aug. 2008); Claudiu Chira ( d.26 feb. 2009); Tiberius-Marcel Petre ( d.3 apr. 2009); Iuliu-Vasile Unguraş ( d.7 apr. 2009); Florin Bădiceanu ( d.23 feb. 2010); Valerică Leu ( d.12 mai 2010);
Ce au adus României, până acum, prin sacrificiul lor? O prietenească batere pe umeri şi regrete eterne. Vieţile tinerilor nu le mai dă nimeni înapoi. Cât ne-a costat financiar? Nu ştiu. Cifre oficiale nu am găsit. S-a cheltuit banii noştri. De ce să nu aflăm câţi?
Din păcate, uităm să ne preţuim soldaţii morţi la datorie.. Din păcate uităm respectul cuvenit sacrificiului suprem. Din păcate ne mai omorâm o dată eroii.