BANII!

Guvernul ţipă. Guvernul, prin vocea repezită a premierului Boc, jeleşte după bani. Angajează împrumuturi înrobitoare în numele meu şi al dumneavoastră. Se face că nu observă că banii au dispărut odată cu venirea lui la putere. Acum ne bagă mâna în buzunar. E sindromul disperării, expresia neputinţei sau o mişcare calculată, cinică?
De când banii României au căpătat pe neanunţate calitatea de invizibili a trecut un an. Mai sunt câteva luni şi trece al doilea. Chiar nu-şi dau seama miniştrii acestui guvern, premierul, că sunt incapabili să se achite de principala lor sarcină, aceea de a aduce bani la buget pentru a asigura funcţionarea normală a statului? Ba da! Dar nu le pasă. Ei se simt bine pe scaunele ministeriale. Au parale suficiente pentru ei şi prietenii apropiaţi. Bani nu se găsesc doar pentru noi, ceilalţi! Ei au. Au şi cu ce să-şi plătească sponsorii care le-au finanţat campaniile electorale. Mai mult nu-i interesează. Poate să se ducă ţara de râpă! Nu au mamă, nu au patrie, nu au popor. Numai interese, ale lor!
Iată ce spun cifrele. Iată unde se află banii pe care, deşi îi are sub ochi, guvernul Boc nu-i vede. La 18 noiembrie 2009 un număr de 193.732 de firme aveau datorii la buget. Adică 1/3 din toate firmele active înregistrate nu-şi achitaseră obligaţiile financiare faţă de buget până la sfârşitul anului! Şi pe nimeni nu interesa. La aceeaşi dată, 86.048 firme (una din şase firme active!) nu plătiseră nici un fel de taxe, având toate tipurile de datorii posibile la stat. El, statul, nu zicea nimic. Ba nu, tipa că nu are bani.
Cele mai mari datorii, însumând aproape două miliarde (2.000.000.000 !) de euro, le au firmele de stat. Acelea pe care guvernul le controlează direct! Credeţi că statul, guvernul, nu ştiu? Ba da. Dar e mai uşor să bagi mâna în buzunarul pensionarului, a bugetarului, dând o ordonanţă sau trecând o lege strâmbă prin parlament, decât să lupţi cu marile companii. Mai ales că că nu există interesul pentru o asemenea luptă. Acolo conduc oamenii puşi de partidul de guvernământ, cum să-i execuţi silit?
Exemple? Gârlă! La 10 februarie 2010 Compania Naţională a Huilei (CNH) avea datorii la bugetul de stat de un milliard şi jumătate de lei. Tot CNH, la aceeşi dată, avea datorii la bugetul asigurărilor sociale de aproape două miliarde de lei şi la bugetul asigurărilor de sănătate de 200 milioane lei. La bugetul de şomaj, tot CNH are datorii de 221 milioane lei. Vorbim de lei noi! Patru lei la un euro.
Mai sunt bani, neadunaţi! Pe care guvernul nu-i vede, se face că nu-i ştie, şi îi dă înainte cu “nesustenabilitatea”, cu “modernizarea” sistemului de pensii…că “nu se mai poate altfel”. Tot în februarie 2010 Societatea Naţională a Cărbunelui (SNC) avea datorii de 200 milioane lei la bugetul asigurărilor sociale, 20 de milioane lei la bugetul de şomaj. Datorii mari are şi Compania Naţională a Căilor Ferate şi alte companii de stat. Toate sumele de mai sus sunt reale, înregistrate în statisticele oficiale!
Domnilor guvernanţi, guvernule, cine vreţi să vă adune banii? Şomerii pe care îi înmulţiţi, pensionarii pe care îi condamnaţi la foame, profesorii pe care îi desconsideraţi şi minţiţi zilnic, militarii pe care îi umiliţi sau bugetarii pe care vreţi să-i înjumătăţiţi? Eu nu sunt specialist în finanţe publice şi văd bani blocaţi. Furaţi! Ca mine vede toată ţara. Unde sunt şi ce fac experţii financiari ai guvernului? Mai văd cum banii negri zburdă în economia subterană, necontrolaţi. Valoarea lor? Aproape o treime din bugetul de stat. E datoria guvernului să-i adune. Sau să plece. Nu să se plângă, nu să jelescă, ascunzându-şi incopetenţa şi neputinţa prin măsuri haiduceşti şi lozinci bolşevice, prin furtul banului de la gura contribuabilului, tăind salarii, pensii, venituri adiacente obţinute legal, drepturi consfinţite de legi organice şi constituţie.
Domnilor guvernanţi, ce intenţionaţi să faceţi cu acest popor?