PENTRU AZI, JOS PĂLĂRIA!

          Fiind un tip curios, în sensul că-s interesat de ceea ce se întâmplă în jurul meu, am asistat azi, 19 aprilie 2010,  la lucrările senatului. Eram acolo cu un scop. Acela de a vedea pe viu ce spun senatorii plătiţi şi de mine despre legea pensiilor. Nu că aerul din parlament mi-ar fi folosit la sănătate, dar măcar să-i văd la lucru pe parlamentari ca oameni, nu ca poză.  Cu unii mă cunoşteam şi nu ne întâlnisem de ani. Ne-am strâns mâinile, am schimbat cuvinte de convenienţă. Îmbătrânisem. Nu toţi la fel de frumos. Din experienţa mea în ale picturii ştiu că nimic nu-ţi scoate mai bine sufletul pe faţă decât bătrâneţea…

            Am fost  prezent  la declaraţia  ministrului apărării din plenul senatului. Trebuie să recunosc, cu sinceritate, că prin expozeul sau  m-a contrazis în ceea ce scrisesem uneori despre el. Trebuie, de asemenea, să recunosc că poziţia sa m-a bucurat. Mi s-a părut un ministru ferm, un ministru curajos, un ministru vertical şi un ministru care îşi respectă subordonaţii.  A apărat argumentat, ostăşeşte, drepturile militarilor. A contrazis poziţia oficială a guvernului şi a declarat că nu va ceda presiunilor politice în ceea ce înseamnă pensiile militarilor. A creat o breşă în unanimitatea formală a guvernului şi l-a pus pe premier într-o postură delicată.

            Dacă îşi va menţine poziţa, ştiindu-se că va fi supus unor  presiuni  formidabile, promit să-mi retrag public toate criticile şi învinovăţirile cu care l-am blagoslovit în decursul timpului. Am folosit condiţionalul pentru că n-am uitat nici o clipă că este politician şi că, prin definiţie, politicianul nu trebuie crezut. În nici o împrejurare! De aceea, doar pentru azi, jos pălăria!