SPECIALISTUL  ÎN  ROMÂNI

                                 (din ciclul „Pamflete amare”)

            Nu se poate să nu fi observat şi dumneavoastră că în ultimii douăzeci de ani au apărut, din senin sau din înourat, o mulţime de noi specialişti. Mai toţi cu funcţii guvernamentale. Dau la repezeală câteva exemple. Unul este specialistul în restructurare prin lichidare. Ai ceva de restructurat în aşa fel încât să nu mai rămână nimic? Apelează  cu încredere! Rezultatul? Ne amintim, nu prea bucuroşi, că am avut industrie grea sau uşoara,  producţie de avioane sau tancuri,  o fabrică de tractoare şi camioane, vapoare care umpleau danele şi o fabrică de locomotive. Ar mai fi la acest capitol o mulţime de exemple, dar mă cam doare capul…

           Un altul este specialistul în implementare care se ocupă cu transformarea în nimic a orice ar fi util. Urmează specialistul în privatizarea  prin dezmembrare, specialistul în bugetare prin concediere şi specialistul în regionalizarea ţării care, lăsat de capul lui, e în stare să ne mute, cu căţel cu purcel, în Ungaria, Ucraina sau în nu mai ştiu care iluzoriu tărâm al saşilor.  Era să uităm de specialistul în management! El este acela care nu are nici o meserie concretă dar poate înlocui pe oricine din oricare funcţie, indiferent de domeniu de activitate şi care face totul praf cât ai clipi. Dânsul, specialistul în management este motorul distrugerii fulgerătoare.

            De parcă nu ne-ar fi fost de ajuns, pe funcţia cea mai importantă din guvern a ajuns un tip cu o specializare de-a dreptul fabuloasă. Domnul premier este, declarat, specialist în români. L-aţi auzit deja la fiecarea ieşire în public, când utilizându-şi tonul afectat şi având pe faţă inegalabila expresie doctă, susţine că „românul vrea”, „românul îşi doreşte”, „ românul susţine”. Dacă nu ştiaţi,  specialistul în români este omul care cunoaşte în orice moment al zilei sau nopţii, verii sau toamnei ce vrea românul, ce gândeşte românul, ce simte românul şi care sunt aspiraţiile românului. Şi deşi pare de domeniul fantasticului, vă asigur că domnul Boc cunoaşte toate astea fără să-l întrebe vreodată pe român!

       Domnia sa este convins şi doreşte ca şi noi să credem că dânsul reprezintă   materializarea concretă, fizică, a gândirii populare. Un adevărat aspirator de gânduri. Ascultându-l, cu puţintică străduinţă, puteţi vizualiza cu ochii minţii milioanele de gânduleţe, mai sclipitoare ori mai întunecate, adunându-se din toată ţara într-o coloană nesfârşită cu punctul terminus la Palatul Victoria. Acolo, unicul specialist în români stă lejer în fotoliul de premier şi  absoarbe fluviul de gânduri pe deasupra ochelarilor, prin fruntea sa generos de înaltă şi de senină.

     Specialistul în români cazat la Palatul Victoria ştie, spre exemplu, că românul îşi doreşte din tot sufletul ca toţi bugetarii să fie egali. Doctorul mamoş cu pilotul de linie, vidanjorul cu generalul maior şi profesorul universitar cu plantatorul de borduri.  Mai ştie că românul are boală pe sporuri şi pe alte drepturi salariale. Dacă tot suntem egali, spune românul prin glasul inconfundabil al premierului, să desfiinţăm sporurile şi drepturile nesimţite. De orice fel! Tot  românul i-a mai destăinut prim-ministrului, prin aceeaşi ezoterică undă, că şi pensionarii trebuie să fie egali. Egali-egali, dar la nivelul pensiei cele mai mici!  

        Par a fi nişte slogane comuniste? Staliniste, chiar? Nu, nu specialistul în români este de vină. Domnia sa este un democrat-liberal de dreapta. Mai mult, preşedintele unui partid opus stângii! Vă daţi seama, îi vine foarte greu să absoarbă doctrinar asemenea imperative de stânga, o recunoaşte deschis, dar se sacrifică.

         O mulţime de lucruri, care de care mai năstruşnice, îşi doresc românii prin intermediul inteligenţei domnului Boc. Îmi e şi frică să le numesc aici! Vă întreb, în aceste condiţii, premierul specialist în români ce să facă? Puneţi-vă în locul lui! Suferă îngrozitor! Ca să nu-i explodeze capul, transformă repede  în ordonanţe de urgenţă, legi ori alte acte legislative, încălcând orice, de la conceptul neretroactivităţii legii până la constituţie, tot ceea ce absoarbe în mod telepatic sărmanul său creieraş.  Şi asta, doar pentru fericirea noastră, a tuturor românilor! Dacă îl vedeţi cumva zâmbind silit, nedormit dar plin de voioşie, vărsându-şi mânia pe coasă, topor ori lopată, dovediţi înţelegere. Nu râdeţi! E de plâns.