(pamflet amar)
Eu cred, cu mâna pe inimă, că mayaşii au avut dreptate. 2012 este anul în care ne vom sfârşi. Nu ştiu dacă întreaga omenire dar noi, românii, în mod sigur.
Semnele prevestitoare sunt clare, palpabile. Le putem vedea cu toţii iar unii, mai norocoşi, pot chiar să arunce cu bulgări de zăpadă în câte unul (semn) care are obrăznicia să „coboare” între muritorii de rând.
A apărut întâi un om (sau nu, se mai fac cercetări) predestinat, al cărui nume începe cu litera B. Litera B, aşa cum au descoperit renumiţii cercetători ai vechii civilizaţii dintre cele două Americi, poate fi interpretat şi ca o ideogramă sintetizând „aşezarea cu curul la popor”. Puneţi B în stânga şi popor în dreapta, adică: B popor. Cu puţină imaginaţie veţi vedea şi popoul şi poporul.
Cum o nenorocire nu vine niciodată singură, peste un scurt timp a venit următorul semn: Predestinatul cu numărul doi. Un alt om (sau nu, se mai cercetează) al cărui nume începe tot cu litera B. Încă nu se ştie bine cum a apărut, dar cele mai multe surse susţin că a fost inventat de primul B.
Sunt cercetători, unii autohtoni, care susţin, nici mai mult nici mai puţin, că noi,românii de azi, ne-am asemăna , uneori până la identificare cu vechii mayaşi. La început am râs, mai apoi, după ce am văzut argumentele, era gata-gata să mă ia cu plâns:
1. Conducătorii lor stăteau în palate, departe de popor. Conducătorii noştri stau în palate departe de popor.
2. Poporul lor muncea numai pentru binele conducătorilor. Poporul nostru munceşte numai pentru binele conducătorilor.
3. Conducătorii mayaşi îşi omorau supuşii pentru a îmbuna zeii. Conducătorii noştri îşi omoară truditorii pentru a îmbuna zeii.
4. Peste mayaşi au venit străinii şi le-au luat tot avutul, inclusiv aurul. Peste noi au venit străinii şi ne iau totul, inclusiv aurul.
5. Poporul mayaş a plecat care încotro pentru a scăpa de foame. Poporul nostru s-a împrăştiat în cele patru zări spre a scăpa de foame
6. Înţelepţii lor au prevăzut apropiatul şi sigurul sfârşit al civilizaţiei maya. Savanţii noştri prevăd apropiatul şi certul sfârşit al civilizaţiei actuale.
7 Previziunile învăţaţilor nu le-a folosit cu nimic mayaşilor. Previziunile analiştilor nu ne folosesc nici nouă la nimic.
Dacă dumneavoastră credeţi în coincidenţe, n-aveţi decât! Pe mine n-o să mă puteţi convinge că este numai şi numai pură întâmplare. Astea sunt semne, domnule!
Tot ce fac cei doi B (oameni sau nu, se mai cercetează) demonstrează că au venit aici, pe plaiurile mioritice, cu o poruncă evidentă de îndeplinit: anul 2012 =FINALUL.
Şi după cum merg lucrurile, B+B s-au pus serios pe lucru şi se achită impecabil de această sarcină.
Au început cu profesorii ale căror salarii scad şi tot scad. Cât să reziste ei fără mâncare? Câteva luni, poate.
Au urmat bugetarii. Să fie bugetarii mai rezistenţi? N-aş crede. Dar hai să fim darnici, le dăm două luni în plus.
Vin la rând pensionarii. Nu, ăştia n-o duc nici cât profesorii. Mor repede şi în linişte, cu ajutorul de înmormântare gata impozitat.
Apoi armata, posesorii de firme mici, mijlocii şi mari, parlamentul tăiat pe camere, agricultorii, sportivii, muncitorii de toate felurile, copiii abia născuţi, preşcolarii, şcolarii, studenţii, tinerii sub şi peste treizeci de ani, părinţii şi bunicii. Dacă am scăpat vreo categorie socială, e doar vina mea. Să nu se bucure. Ea se află acolo, la rând.
În caz că prin „ impementarea” tuturor acestor „măsuri” nu se ajunge la rezultatul prevăzut, urmează planul de rezervă. Nu am spus planul B, ca să nu se interpreteze… El a fost deja verificat punctual şi constă în asmuţirea românilor unul împotriva celuilalt, în proporţii cu adevărat naţionale, de la categorii sociale sau profesionale la persoane individuale. Proverbul „să moară şi capra vecinului” a trecut la noua formă, restructurată: „să moară vecinul ca să-i iau capra” şi a fost decretat drept slogan naţional. S-a stabilit, cred, prin ordonanţă de urgenţă (ori prin decret prezidenţial) să fie brodat cu mătase aurie pe tricolor.
Numai cei extrem de rezistenţi vor mai mişca peste doi ani. Dintre aceştia, cei mai norocoşi vor apuca şi ultima zi: 21 decembrie 2012.
Deşi m-am străduit şi am corespondat intens cu cercetătorii civilizaţiei maya, tot am rămas cu o nedumerire. Ce se va întâmpla atunci, în ziua solstiţiului de iarnă al anului fatidic, cu doamna U şi cu miniştrii posesori ai altor litere iniţiale? Că pe ei nu i-am găsit în nominalizaţi în programul de mai sus dedicat tuturor locuitorilor acestei ţări.
În mintea mea, destul de obosită, recunosc, se înfiripă o imagine incredibilă. Se făcea că B+B+celelalte litere ministeriale vor pleca spre alte lumi claie peste grămadă, înghesuiţi în nava spaţială a vestitului conducător mayaş Pakal, desprinsă în mod miraculos de pe placa tombală din Palenque. Şi dacă suntem un popor norocos, nu se vor mai întoarce nici peste 900 de ani când un grup de arheologi romi vor descoperi vestigiile unei ciudatei civilizaţii care a dispărut ca şi când nici n-ar fi fost.