„Simt că țara mi-a fost furată sau că eu am fost răpit și dus într-un loc necunoscut unde nu mă simt acasă” (Paul Craig Roberts -81 de ani, fost adjunct al secretarului Trezoreriei SUA în timpul președintelui Ronald Reagan)

„Democraţia moare în întuneric”

Pe măsură ce timpul trece se aud tot mai multe voci, în marea lor majoritate deplin autorizate, care susţin că actuala criză a fost intenţionat declanşată şi că scopul acesteia a fost ca, prin instaurarea fricii (frica de moarte în special), omenirea să accepte voluntar pierderea unor libertăţi fundamentale. „Teama mea cea mai mare este reprezentată de valul de panică şi frică ce a pus stăpânire pe societate (…) Mi-e teamă că restricţiile de călătorie vor fi atât de drastice încât familiile nu se vor mai reuni cu ocazia unei nunţi, înmormântări etc. Mi-e teamă că panica va duce la prăbuşirea economiei, la falimentul multor afaceri şi, în final, totul va culmina cu recesiune globală” (Dr Abdu Sharkawy,specialist în boli infecțioase din Toronto ) …„Așa-zisa Pandemie cu Covid-19 este o fraudă uriașă, întreținută de mass-media cu scopul de a instaura FRICA.” (Călin Georgescu, raportor ONU, expert in dezvoltare durabilă, membru in Clubul de la Roma)… „Sunt foarte multe întrebări cu privire la acest Coronavirus, care mă bulversează. Pur și simplu nu se leagă. Iată, trăim într-un stat care pare mai mult polițienesc. Nu ai voie să ieși din casă fără un motiv valabil. Nu ai voie să stai pe o bancă în parc sau să vizitezi pe cineva, nici măcar proprii copii. Toate astea când doar 46 de oameni în toată țară, s-au infectat în ultimele 24 de ore”(Andrew Bolt. Comentator politic, om de televiziune, Australia)… ”Carantina a fost o greşeală uriaşă” (Ziarul DAS BILD)…”Democraţia moare în intuneric”, titrează The Washington Post. Şi exemplele sunt nenumărate. Convins de inutilitatea şi de efectele devastatoare ale  carantinei, Donald Trump a declarat că niciodată nu se va mai repeta o asemenea situaţie, inclusiv în eventualitatea apariţiei unui al doilea val de infectări.

Un imens spital

Globul pământesc a fost transformat într-un imens spital unde peste 130 de ţări au devenit pacienţi şi unde, pentru prima dată în istorie, doctorii au hotărât asupra comportamentului a peste 7 miliarde de oameni. Impresia rămasă, susţinută de o mulţime de fapte concrete, este că peste tot s-a dorit existenţa unui număr cât mai mare de îmbolnăviri şi cât mai multe decese atribuite virusului SARS COV-2. Sporeşte numărul celor convinşi că s-a experimentat, în cadrul unui program mult mai vast, reacţia populaţiei la măsuri extreme. Deşi asimilată unor teorii ale conspiraţiei, percepţia publică a fost aceea că, totodată, s-au efectuat studii medicale, asemenea unor teme de cercetare în laborator, asupra populaţiei adusă la stadiul de cobai. La fiecare apariţie publică, medicii au fost alături de figurile politice importante şi şi-au exprimat „îngrijorările”, solicitând noi şi noi restricţii, urmărind efectele acestora în timp, modificând dozele constrângerilor şi dictând alte şi alte experimente.

Medicilor nu le-a păsat de reacţia socială, de implicaţiile politice ale măsurilor justificate prin acte medicale necesare limitării răspândirii virusului.

Politicienii, la rândul lor, au înţeles imediat oportunitatea oferită de restricţionarea unor drepturi cetăţeneşti şi au sprijinit din plin gesturile cele mai radicale. Invocând protejarea vieţii cetăţeanului, guvernanţii au putut rezolva fără a se teme de împotrivirea populaţiei problemele cele mai spinoase, au relocat fonduri în interes de partid şi au justificat impotenţa politică prin respectarea rigorilor impuse de pandemie. Orice împotrivire, oricât de timidă, a fost interpretată imediat ca un atentat la măsurile pentru salvarea de vieţi, ca o sabotare a măsurilor destinate limitării numărului de îmbolnăviri.

Fără să-i pese, virusul şi-a văzut de drum

În mod paradoxal, singurul care şi-a văzut nestingherit de drum, a fost mult temutul virus. Parcă în ciuda agitaţiei guvernanţilor isterizaţi, în ţările unde măsurile au fost cele mai dure, numărul de îmbolnăviri a fost cel mai mare şi decesele cele mai numeroase. Deşi cei care au chinuit cetăţeanul cu sumedenie de măsuri dure, unele de-a dreptul inepte, nu o vor recunoaşte niciodată, păstrând tradiţia fiecărei epidemii de acest gen virusul nu a dat semne că îşi reduce agresivitatea până nu a fost atins procentul necesar de imunizări în rândul populaţiei. Apoi, potenţa sa a tot scăzut în mod firesc, chiar dacă s-a renunţat la prevenţia excesivă, în mare parte inutilă şi dureroasă. Desigur că dimiuarea naturală a numărului de îmbolnăviri şi, implicit, de decese, a fost preluată de politicieni ca un succes al politicii proprii dedicate protejării vieţii cetăţeanului, folosită în scop electoral şi drept justificare a unor cheltuieli dificil de explicat în alte circumstanţe.

Nu este prima dată când omenirea se confruntă cu un virus atât de agresiv. Vieţuim din totdeauna în acelaşi mediu cu o multitudine de viruşi, bacterii şi microbi.  Experienţa pandemiilor anterioare ar fi trebuit să ne indice acest comportament al virusului şi, cunoscându-l, ar fi trebuit să ne adaptăm şi acum cerinţelor acestuia. Numai că, în mod paradoxal (şi de aici explozia de teorii ale conspiraţiei), de această dată au fost ascultaţi numai cei care au prevăzut apocalipsa şi au fost cu totul ingnorate vocile raţiunii, nu puţine la număr şi nu ale unor persoane neimportante din punct de vedere a experinţei şi a pregătirii ştiinţifice.

America explodează. „Nu mai pot să respir” a devenit un simbol tragic

Suprapus tensiunii publice acumulate în luni de privaţiuni, a adversiunii faţă de un corp poliţienesc abuziv în comportament, s-a petrecut şi evenimentul din Minneapolis în care, pentru un delict minor, un cetăţean afro-american a fost trântit la pământ de poliţia autoritară şi sugrumat cu un genunchi apăsat pe grumaz. Un imens val de proteste a cuprins America. Sub lozinca „Nu mai pot să respir” mai mult de 40 mari oraşe americane sunt în prezent devastate de furia protestatarilor. Desigur, problema segregaţiei este încă ne rezolvată pe deplin în SUA. Desigur, situaţia cetăţenilor de culoare din ţara simbol al libertăţii cetăţeneşti este departe de a fi fericită… dar, de data acesta, agresivitatea nejustificată a poliţiei a umplut paharul amărăciunii.

Observăm că, pe măsură ce timpul trece, demonstraţiile de stradă îşi schimbă motivaţia. Ele capătă conotaţii politice evidente şi sunt folosite din plin în cursa alegerilor prezidenţiale. ABC News a contabilizat 54 de cazuri în care violenţele împotriva unor străini au fost conectate cu unele atitudini ale preşedintelui Trump. Obligat de agresivitatea protestelor care se apropiau periculos de Casa Albă, atribuite în mare parte adversarilor politici, Donald Trump a trebuit să se refugieze de urgenţă, împreună cu familia, pentru o perioadă scurtă de timp, în buncărul de sub reşedinţa prezidenţială. S-a decis utilizarea armatei pentru calmarea populaţiei dezlănţuite.

Ceea ce i s-a întâmplat lui Floyd a devenit un simbol. Un simbol a tot ceea ce s-a petrecut în ultimele luni, sub paravanul pandemiei, cu populaţia Americii, cu populaţia întregii lumi. Pare că suferinţa lui George Floyd se regăseşte în  ceea ce am simţit cu toţii, apăsaţi până la pierderea respiraţiei de măsurile dure, uneori execesive, de senzaţia de neputinţă sub piciorul autorităţilor apăsat pe grumazul nostru. A fost o lungă perioadă de timp când miliarde de oameni s-au simţit exact ca cetăţeanul american neputincios, sugrumat până la pierderea respiraţiei de o administraţie dură, arogantă şi nedreaptă. „Eu sunt Floyd” a devenit un gest de protest. „Eu sunt Floyd” se va răspândi pentru că nu numai americanii s-au simţit cu genunchiul pe grumaz în aceste luni care s-au scurs de la începutul anului. Sunt semne serioase că Europa se va alătura Americii. America de Sud este pregătită să preia ştafeta. Probabil şi în celelalte continente simbolul George Floyd se va face resimţit în viitorul apropiat.

Sunt urmări de nimeni prevăzute ale acestei pandemii ciudate care a întors lumea din mersul său firesc. Să ne aşteptăm şi la alte surprize?