Vă era dor de celebru cuplu Băsescu-Boc? Fiți veseli! S-au întors

Cum se mai învârte și istoria asta! Mă uit în jur și nu-mi vine a crede. Parcă aș fi cu un deceniu în urmă. Băsescu și Boc, pe care îi crezusem împinși de propriile fapte la lada de gunoi a istorie, s-au reîntrupat azi în falnicul Iohannis și, respectiv, în prea aplecatul prim-ministru Orban. Odată cu ei, precum monstrul scăpat din lampa lui Aladin, au renăscut și odioasele lor obiceiuri.

În primul rând, din chiar prima zi în care Orban a intrat pe ușa palatului din piață, au dispărut banii țării. N-au mai fost bani! Exact ca în ziua în care minionul Boc a pășit pe aceeași ușă și, brusc, am devenit săraci și plini de datorii. Îl aștept pe mult mai pletosul nou Băsescu, întrupat în neamțul Iohannis, să iasă mâine-poimâine și să anunțe că este musai ca salariile să devină mai mici și pensiile minuscule. Deocamdată și-a trimis la înaintare ciracii. Pe aerianul domn de la finanțe și pe prea supărata de la muncă… Mult vopsitul (la propriu și la figurat) domn Orban le ține isonul din înălțimea fotoliului de premier.

Pentru ca potriveala cu epoca băsistă să fie completă, s-a reluat, cu o proaspătă înverșunare, învrăjbirea dintre diferitele categorii sociale. Acum, din nou, întocmai ca acum zece ani, ne luptăm unii cu alții, ne privim cu mânie și ni se pare că fiecare dintre noi avem puțin pentru că ceilalți au mai mult.

Prin urmare, luptăm. Luptă salariații de la privat cu cei de la stat. Nu se știe de unde a revenit și renumitul tip slăbănog, angajat la privat, care îl duce în spate pe grasul nesimțit lucrător la stat. Indignați ca și acum zece ani, ne-am amintit cu firească supărare că lucrătorii de la stat sunt plătiți prea bine deși greul economiei îl duc cei de la privat. Prin urmare, tot la fel ca atunci, am purces să-i împuținăm pe lefegii și să le scădem veniturile. Acum, repetând circul băsesciano-boculesc, ne aflăm în etapa de numărarea la bob a celor din administrația publică și facem soscoteli peste socoteli cum și pe câți să-i mazilim.

Iată, asistența medicală privată se ia la trântă cu asistența medicală de stat! Ca și atunci, suntem în plin scandal al privatizării serviciilor de urgență și al spitalelor de stat, motiv pentru care am inviat din morți înclusiv campania furibundă împotriva lui Arafat.

Vă mai amintiți cum civilii se băteau cu militarii și, în subsidiar, pensionarii civili cu pensionarii militari? Ca și când stafia lui Boc ar bântui Palatul Victoria, a revenit în limbajul de fiecare ceas sintagma ”pensii nesimțite”, s-a reluat sarabanda acuzațiilor asupra militarior și au fost din nou băgați forțat în categoria celor cu pensii speciale. S-a retrezit mânia magistraților care practic se alipiseră legii pensiilor militare și acum pledează cu patosul specific meserii lor pentru a-i scoate pe militari din legea proprie.

A renăscut, cu forțe noi, nebunia recalculării tuturor pensiilor, a comparațiilor idioate între pensii care au baze cu totul diferite și rațiuni absolut separate. Din nou, anumite canale de televiziune au început să trăiască numai din mestecarea la nesfârșit pe ecran a falsei problematici a pensiilor speciale și nespeciale.

Ca într-un film de groază în reluare, din nou, un ministru al muncii și protecției sociale habarnist are drept preocupare de bază exacerbarea urii împotriva celor care muncesc și desființarea protecției sociale.

Exact ca în urmă cu un deceniu, s-au născut peste noapte politicieni care cunosc mai bine decât poporul ce vrea poporul. Și, în numele acestei voințe populare închipuite de ei, încearcă din răsputeri să răstoarne societatea cu josul în sus. Îi vedeți cum se înfoaie declarând că oricât s-ar opune cineva planurilor lor, nu se vor opri fiindcă ei știu ce vrea poporul și fac ceea ce vrea poporul?

Precum într-un vis urât, a reapărut ideea purtată ca un stindard de cuplul de tristă amintire B-B: dacă faci rău, chinuind poporul, tăind pensii și salarii, lăsând oameni amărâți fără un loc de muncă, elaborând legi nepopulare prin ocolirea parlamentului, împrumutându-te tâmpește și îndatorând țara pentru decenii, atunci înseamnă că ești un politician adevărat. Ești curajos, ești puternic, ești un  om de stat adevărat!

A revenit în forță, folosindu-se întreaga garnitură de factori utilizați pentru  influențarea opiniei publice, operațiunea de inducere și menținere la un nivel ridicat a stresului incertitudinii zilei de mâine. Operațiune care are ca țintă întreaga societate, conform  principiului deja verificat în practica socială: un om strest este mult mai ușor de ”dresat”.

Se poartă din nou, ca în zilele de glorie ale regimului Băsescu-Boc, lozinca dezastruoasei moșteniri. Orice idioțenie, orice greșeală evidentă, orice derapaj evident de la normele democratice, orice măsură aberantă, orice abuz de putere, toate, sunt motivate prin arătarea cu degetul spre vechea guvernare sub refrenul dezgropat și lustruit al dezastruoasei moșteniri.

Retrăim același coșmar și, din nou, nu avem reacție. Dăm vina pe providență, ne plângem unul altuia că ne-a părăsit norocul. Nu înțelegem că suntem singurii vinovați dacă, uituci și orbi, permitem istoriei să se repete.

De fapt, privind lucrurile la rece, ne merităm soata. Dovada? 60% dintre noi îl apreciază, azi, pe noul Băsescu. 40% îl plac și îl aplaudă pe mai noul Boc. Ce ar mai fi de adăugat? Amin!

Rating 4.50 out of 5
[?]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*