Scenariile politice, aceste teribile arme ale manipulării

Ați observat? Suntem asaltați de scenarii. Vin de peste tot. Scenarii cu privire la creșterea salariului minim, scenarii pentru salvarea de la colaps a sistemului de pensii, pentru reforma din învățământ, pentru exploatarea în folosul altora a rezervelor de gaze din Marea Neagră, pentru salvarea pădurilor, pentru stoparea inflației, pentru contracararea ofensivei ungurești, pentru anularea pensiilor speciale, pentru organizarea alegerilor anticipate, pentru desființarea programului ”Prima casă” etc. Ne facem visuri, avem reverii, suntem îngrijorați și chiar ne croim viitorul în funcție de scenariile care circulă, cu o frecvență amețitoare, pe toate canalele media. Suntem educați, ne hrănim, ne îmbrăcăm, ne alegem meseria, emigrăm sau nu, ne însurăm sau divorțăm, ne hotărâm dacă să facem sau nu copii, mânați din urmă de haita scenariilor. Practic, TRĂIM conform scenariilor!

Fiecare cu scenariul său

Fiecare partid, mic, mare sau cel mai mare, fiecare minister și fiecare agenție guvernamentală, fiecare firmă serioasă sau de conjuctură, toate, cheltuiesc o mulțime de timp și aruncă o grămadă de bani cu elaborarea de scenarii. Au apărut structuri specializate, s-au născut meserii adiacente, iar ”făcătorii” de scenarii s-au autodenumit, pompos, analiști sau experți.

Inclusiv ceea ce numim Puterea, adică întreaga osatură guvernamentală formată din toți cei care răspund de destinele națiunii, cei care teoretic ar trebui să lucreze cu proiecte serioase, cu programe sau cu planuri de execuție, acționează și se mișcă după cum le spun scenariile. Nestatornici din fire, schimbăm prim-miștri cu o frecvență de unul pe an. În medie, aducem alți și alți miniștri la ministere cam o dată la șase luni. Și, ca și cum numai pentru asta ar fi fost aduși acolo, noii ocupanți ai călduțelor fotolii fabrică în regim de urgență scenarii. Lansarea de scenarii a devenit o modă. Ai ajuns ministru și nu ai scos imediat pe piață un scenariu, nu ești bun de nimic. Nu contează dacă scenariile tale au vreun rost ori ba. Nu interesează nici utilitatea lor practică. Ai scenariu, ești bun. Nu ai, ești un impotent politic. Eficiența ta ca demnitar este apreciată prin prisma numărului de scenarii elaborate. Până și în înalta sferă a Cotrocenilor, trepăduși însărcinați cu producerea de scenarii se calcă pe bătături…

Mai grav este că, în conformitate cu aceste scenarii, scoase în devălmășie de fiecare neavenit rătăcit temporar pe poteca arivismului politic, sunt elaborate legi, este modificată Justiția, sunt eliberați criminali sau sunt arestați nevinovați, se construiesc de formă sau se desființează cu adevărat spitale, sunt ajustate pozitiv sau negativ cheltuielile statului, se croiește bugetul țării, se multiplică sau se reduce numărul de ministere, este înzestrată armata sau se stabilește vârsta de pensionare. Cui să-i mai pese că sub invazia scenariilor se surpă țara?

Nu apucăm să deschidem un ziar, o pagină pe internet sau un post de radio în care se dezbate realitatea noastră socială, că suntem inundați de scenarii: ”Trei scenarii care îi fac fericiți pe cei din PSD”; ”Scenariul care ar putea arunca în aer scena politică”; ”Top 5 scenarii politice pentru perioada imediat următoare”; ”Scenariile de lucru în criza politică”; ”Scenarii de politici publice”; ”Trei scenarii pentru creșterea salariului minim”; ”Pensionarii și pensiile lor în diverse scenarii”; ”Scenariu pentru activitatea extracuriculară la educație””Scenarii de utilizare pentru psihoterapeuți”… Înebunești!!!

Autorii și actorii

Cum bine știm, scenariile sunt elaborate pentru actori. Pentru aceia care aproape niciodată nu arată ceea ce sunt cu adevărat. Asta este meseria lor. Să se prefacă. Să ne mintă cât mai credibil. Iar cei care ne-au  mințit cel mai iscusit, să fie onorați cu premii. Ne-am obișnuit să fie așa și nici nu mai realizăm că, de fapt, trăim ca într-o uriașă sală de spectacole. Uitați-vă împrejur! Cu mici excepții, nimic din ceea ce ni se prezintă nu este adevărat. Adevărul, aflat undeva acolo, în spatele aparatului de fabricat scenarii, dincolo de cortină, nu ne este hărăzit nouă. Noi suntem fraierii care plătim bilete scumpe pentru a lăcrima în pumni sau hohoti de râs vrăjiti de minciunile actorilor. Uneori înjurăm, alteori aplaudăm dar, de cele mai multe ori, ne complacem în postura de spectator fără nicio responsabilitate. Adevărul? Cui îi mai pasă de adevăr? Prizonieri ai miilor de înșelăciuni cosmetizate, am ajuns să credem că nici nu avem nevoie de el.

Cine sunt cei care scriu scenariile spectacolului?  Cine sunt actorii? Îi știm cu toții! Sunt aleșii noștri, politicienii! Urcați la putere sau căzuți în opoziție, ei ne mint frumos în timp ce ne bagă mâna în buzunar. Ei, actorii politici, sunt aceia care, profitând de naivitatea noastră, pentru a ne putea manevra, cu fiecare nou scenariu ne țin apăsați de incertitudine și au impresia că sunt cu atât mai puternici cu cât suntem noi mai cu sufletul la gură.

Nu se întâmplă numai la noi

Să nu credeți cumva că suntem singurii care, ca într-un motagne russe, ne ridicăm spre slăvi sau ne prăbușim în negrul hău din cauza scenariilor. Se întâmplă aidoma în case mult mai mari. Conducătorul ales democratic al celei mai democratice țări din lume riscă să-și piardă scaunul urmarea unui scenariu aiuristic elaborat de opoziția politică și urmat cu încăpățânare tipic americană de autorii lui. Trăim cu toții groaza apocalipsei generată de pericolul încălzirii globale – un scenariu dospit în creierele celor împinși de interese financiare imense și aruncat peste noi prin toate canalele media existente. Cunoaștem foarte bine scenariul penibil care a stat la baza atacării Irakului, război care a pustiit unul dintre leagănele civilizației lumii. N-am uitat scenariile mincinoase care au declanșat devastatoarele ”revoluții” ce au marcat sângeros lumea prin așa-zisa Primăvara Arabă. După aproape douăzeci de ani încă se discută despre existența scenariului politic care ar fi a condus la tragedia prăbușirii celor două turnuri gemene din New York City, eveniment care a schimbat definitiv mersul firesc al relațiilor internaționale mondiale. Ne confruntăm zilnic cu scenarii referitoare la izbucnirea celui de al treilea război mondial. Zeci de scenarii apocaliptice pe teme politice,  religioase, extraterestre sau tectonice umplu coloanele ziarelor și ocupă spațiile de emisie ale posturilor de televiziune din întreaga lume.

De ce scenarii?

Scenariile reușesc să producă ceva ce azi pare absolut necesar societății românești. Ceva fără de care nu numai România, dar și lumea în care trăim nu ar mai putea funcționa conform dorințelor celor care ne conduc. Ele, scenariile, crează CONFUZIE. Și, mai ales, asigură perpetuarea acesteia. Iar confuzia este starea care asigură premizele manipularii cu maximă eficiență a minții, atât la nivel individual cât și la dimensiunea maselor mari de oameni. Cuprinși de confuzie putem fi determinați să luăm decizii care ne dezavantajează, să alegem așa cum ni se sugerează și nu cum ar fi firesc, să reacționăm ilogic și, de ce mai multe ori, să acționăm neconform cu convingerile noastre. Confuzia generează un climat în care persistă frica și nesiguranța, stimulează neîncrederea în societatatea în care trăim, alimentează inclusiv neîncrederea în propriile puteri sau posibilități.

Trăim în plină epocă a manipulării. Suntem manipulați prin imagini, ne este manevrată mintea prin intermediul mass-media – această neoprita născătoare de știri false (”fake news” pentru românul ajuns deja, inclusiv în exprimare, la stadiul de fericit cetățean european). Există tehnici de manipulare electorală, manipulare emoțională, manipularea prin inducerea vinovăției ori manipulare prin folosirea altora ca exemplu. Mintea ne este influențată copios prin rețele sociale ale internetului, rețele create de la început în acest scop. Există deja o ramură a psihologiei numită psihologia manipulării. Întregi departamente ale serviciilor secrete și ale partidelor politice au ca principală preocupare manipularea cetățeanului.

De ce scenarii? Fiindcă politica prin scenarii este parte a politicii manipulării. A politicii prin care ne este modelată mintea. A politicii destinate îndobitocirii cetățeanului prin fluturarea în fața ochilor a nesiguranței zilei de mâine, a perspectivei sărăcirii, a războiului pustiitor, a apocalipsei iminente sau a unui viitor paradisiac.

De ce scenarii? Fiindcă fiecare scenariu este o armă. O armă teribilă destinată manipulării. O armă distrugătoare de destine, învelită de cele mai multe ori în aura mincinoasă a dorinței de a evita un rău amenințător sau strălucind în nimbul năzuinței omenești de mai bine!

Rating 4.50 out of 5
[?]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*